Nu știu cum ți se par ție concertele de club, dar pentru mine sunt gura aia de aer prin care elimin toată energia negativă. Uneori am atâtea emoții când mă apropii de localul unde are loc evenimentul, că îmi transpiră mâinile sau o dau în euforie, de zici că eu urmează să urc pe scenă. Însă, oricât de entuziasmată aș fi, ca la orice lucru frumos, trebuie să apară cineva să ți-l strice, chiar și pentru câteva minute.

Citește și Fotografiile de la concertul pentru Colectiv îți arată cum se îmbină tristețea cu fericirea

Videos by VICE

În februarie m-am întors în lumea asta de care mi-era dor, la primul concert, pentru mine, după tragedia din Colectiv. Și, deși am fost plăcut surprinsă de numărul mare de oameni prezenți în sală, am realizat că nu s-a schimbat mai nimic în comportamentul unora care se strâng în public. Știu, vii la eveniment, plătești un bilet și te gândești că îți poți permite să faci ce vrei. Însă asta e valabil până în punctul în care începi să le strici seara celor din jur și te comporți ca și cum n-ar fi nimeni pe scenă.

Și pentru că nu sunt singura care a fost deranjată în public de faze care nu-și aveau rostul la astfel de evenimente, i-am băgat pe indivizii ăștia enervanți în categorii, ca să-i recunoști mai ușor:

Plictisiții care vorbesc în timpul concertului, chiar și-n fața scenei

Concertele sunt privite de mulți ca o ocazie de socializare. Bun, discuți înainte sau între trupe, dar nu știu cum se face că sunt mulți care aleg să urle unii la alții, în timp ce pe scenă e deja formația. Nu pot să uit o fază de acum patru ani, la un concert Luna Amară în Fabrica, când cânta Valerinne, trupa după care urma să intre și headlinerii.

Trei puști de vreo 16-17 ani stăteau cu spatele lipit de scenă și vorbeau, în timp ce muzicienii își dădeau sufletul la zece centimetri de ei. Între melodii am avut ocazia să aud și ce subiect îi măcina: tema la mate. O amică mi-a povestit cum, în 2012, la un concert Bohren & Der Club of Gore, a aflat cum se fac ardeii umpluți, pentru că cineva din spatele ei dezbătea în gura mare rețeta cu pricina.

Nu mi-e rușine nici cu o descoperire recentă. Un tip la vreo 20 și ceva de ani, venit cu încă doi prieteni chiar interesați de muzica bulgarului Mytrip, care mixa pe scena din Control, vorbea încontinuu. Cum amicii lui nu schițau niciun gest, tipul a tăcut câteva secunde, după care zice: „Bă, ce m-am plictisit!‟. Era abia proiectul din deschidere.

De bun simț: Ai venit doar pentru headliner? Atunci, du-te liniștit la bar sau găsește-ți un loc mai retras unde să nu deranjezi persoanele care chiar vor să asculte și opening act-ul. Asta se aplică și dacă ai venit cu gașcă. Nu cred că ți-ar conveni nici ție să te deranjeze cineva cu ifose de puștoaică nebăgată-n seamă, când te bucuri de ceva ce-ți place.

Tipii care se îmbată și îi deranjează pe cei din fața scenei

Faci ce vrei cu ficatul tău, dar nu încerca să te dai în spectacol când există deja unul care e urmărit de alți oameni ca tine care au plătit un bilet. Să fie clar, n-am nimic cu pogo, moshing-ul sau wall of death. Însă, de exemplu, în 2014, la Tides From Nebula, pe un tip cu alură de culturist l-a apucat euforia, a venit în fața scenei și a început să se agite cam pe jumătate din lungimea ei, înainte și-napoi, și să urle la chitarist cât de tare e trupa.

Eu, și încă cinci inși din dreptul lui, a trebuit să ne dăm mai în spate și să fim atenți la balansul agitat al tipului. Degeaba, mi-am luat una-n umăr. A stat așa două melodii, deși a încercat și chitaristul să-l mai calmeze. Până la urmă, l-a luat un tip cu el înapoi în spatele sălii.

De bun simț: Știi că te dai viteaz când iei mai multe pahare la bord? Roagă pe unul dintre amicii cu care ai venit să nu te scape din ochi, dacă tot vrei neapărat să rămâi la concert. A doua zi oricum nu o să-ți mai aduci aminte mare lucru din ce ai văzut, dar dezamăgirea prietenilor va fi limpede.

Înalții care vor să fie primii

Am un metru jumătate înălțime, iar, din ce am văzut pe la concerte, tipele sunt de regulă micuțe de statură. Așa că, dacă apari tu, de 1.80 înălțime, și te pui exact în fața mea „ca să vezi mai bine”, nu ești cu nimic mai bun decât tipul care urlă pe net că e primul la comentarii. Ironia e când te muți și te trezești cu altul care face aceeași mișcare, deși tu te afli fix în fața scenei, la mijlocul ei, iar el are loc destul pe lângă tine.

De bun simț: Dacă ții morțiș să stai în față, deși ești înalt, te poți duce în marginea scenei. Am văzut multe persoane care fac asta. Sau te poți așeza pe jos, dacă-ți permite spațiul. Fie-ți milă de cei pentru care natura n-a plusat în lungime.

Țestoasele ninja care se strecoară prin mulțime

Să zicem că, din varii motive, nu ai reușit să treci pe la garderobă să-ți lași ghiozdanul sau ai ceva atât de valoros acolo că nu-l poți lăsa pe mâini străine. Dar asta e de ajuns ca să-l ții în spate și să te tot plimbi prin public, în timpul concertului? Cred că pot număra pe degetele de la două mâini concertele la care nu m-a lovit cineva din greșeală, cu ghiozdanul, când mi-era lumea mai dragă.

Citește și Fotografii cu viața de noapte din România, cândva cel mai frumos lucru din țara asta

Ba chiar am avut parte și de indivizi care veneau prin fața scenei și intrau în mulțime exact la mijloc, ca să nu mai ocolească pe lângă perete. Toate astea în timpul concertului.

De bun simț: Am venit și eu cu un rucsac, la un moment dat, la un concert. Nu era voluminos, însă i-am găsit repede un loc ca să nu deranjeze pe nimeni. Mai ales că nu exista garderobă. Mi l-am pus la picioare. Și acolo a rămas pe toată durata concertului. Plus că era și pentru mine incomod să-l țin în spate atâtea ore. Nu înțeleg, ce e atât de greu la asta?

Neinspirații care nu au auzit de Tinder

Pentru unii, ocazia aia de socializare despre care vorbeam mai sus se transformă direct în ritual de împerechere. Din păcate, am avut ocazia să dau și de nesimțiți care profitau de înghesuială ca să-și strecoare mâinile pe unde le voia sufletul. Așa am fost pipăită pe fund sau atinsă subtil pe picioare. Partea tristă e că nu știam nici măcar pe cine să înjur, la câți oameni erau împrejur. Așa că-mi tot schimbam locul.

O prietenă mi-a povestit cum de patru ori i s-a întâmplat, în Control, ca, în timpul concertului, niște tipi care au stat prin spatele sălii sau la bar să vină la ea să o întrebe: ce trupă e asta sau ce gen cântă? Deși era clar că au plătit un bilet ca să fie acolo.

De bun simț: Gândește-te că pentru asta s-a inventat Tinder. Abordează acolo o fată cum vrei tu și învață ce înseamnă hărțuirea sexuală. Iar banii pe care în mod normal i-ai da pe bilet ca să deranjezi oameni cu „șarmul tău”, folosește-i într-un mod constructiv. Donează-i unei victime de la Colectiv.

Dacă ai avut parte și de alte tipuri de indivizi enervanți, vino cu completări în comentarii.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre concerte:
Am petrecut cele mai sinistre 135 de minute din viaţă cu cei de la The Cure
Concertul Radiohead a produs o hoardă de zombi
Sanna Charles fotografiază fanii Slayer de peste zece ani