Justiția din România are probleme grave când vine vorba de felul în care sunt instrumentate violurile, agresiunile și abuzurile prin care trec copiii din România. Asta nu e o acuzație, nu e o supoziție, e un fapt arătat de raportul despre practica instanțelor de judecată și a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea și soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni la viața sexuală cu victime minore, realizat de inspecția judiciară în 2020.
Situația e foarte gravă. Printre lucrurile care s-au identificat în neregulă a fost că victime minore au fost audiate în prezenţa autorilor agresiunii sau a unor rude ale agresorilor. E un exemplu care-mi vine în minte: o fată minoră a fost audiată de față cu tatăl care o abuzase. În plus, aceste audieri se fac fără prezența unui avocat ori psiholog și, de multe ori, de către persoane de sex opus, deşi există o dispoziţie legală care interzice acest lucru. Lista poate continua.
Videos by VICE
Într-un fel, situația nu mă miră, că doar sunt în țara în care judecătorii decid că o copilă poate consimți la sex cu un bărbat de vârsta tatălui ei.
Pe lângă evidența că statul nu prea se descurcă în a le face dreptate victimelor, se mai adaugă și că, de la bun început, are o problemă în a avea grijă de ele. Realitatea cumplită din România arată că Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului furnizează „marfă” pentru rețelele de trafic de persoane, respectiv prostituție și/sau cerșetorie. Datele arată că circa 40 la sută din copiii dispăruți provin din aceste DGASPC. Asta mi-a spus-o chiar un oficial din Ministerul Afacerilor Interne care a fost audiat în cadrul unei comisii parlamentare care ancheta situația copiilor dispăruți din România.
„Rețelele sunt aproape imposibil de destructurat, fiind o încrengătură între instanțe, poliție, politicieni”, a fost una din concluziile comisiei, după cum a afirmat fosta deputată Adriana Săftoiu, cea care a propus înființarea acestei comisii. La finalul mandatului anterior, comisia a prezentat un raport cutremurător, care arăta cu degetul către DGASPC-uri, dar pe care nimeni nu l-a băgat în seamă.
Datele prezentate în Parlament au fost analizate și de Ambasada Statelor Unite ale Americii, care a emis un raport despre traficul de persoane și a atras din nou atenția că statul român nu face suficient pentru victime, mai ales dacă aceste provin din centrele de plasament. „Problemele recurente legate de abuzare și neglijarea copiilor instituționalizați, combinate cu lipsa identificării și acordării de asistență în manieră proactivă în instituțiile de stat, au permis ca minorii din centrele de plasament să fie vulnerabili în fața traficului de persoane”, subliniază Ambasada.
Totodată, arată că raportul Parlamentului pe 2020 stipulează că angajații serviciilor pentru protecția copilului care supravegheau copii instituționalizați nu au avut o abordare proactivă de prevenire a traficului de persoane. „[…] în unele cazuri au încurajat fetele să se implice în traficul de persoane în scop de exploatare sexuală sau au tolerat, cu bună știință, exploatarea victimelor minore ale traficului de persoane. ONG-urile au semnalat faptul că în unele județe funcționarii angajați în cadrul serviciului pentru protecția copilului au acționat drept complici ai traficanților”, se mai arată în același raport.
Am încercat să aflu cum sunt tratate victimele de către autorități și așa am ajuns la Asociația Reaching Out România, locul pe care mai multe tinere minore salvate din mâinile traficanților, îl numesc acum „acasă”. Iana Matei este psihologul care a venit din Australia pentru a înființa acest ONG care le ocrotește pe fete și le oferă consilierea și sprijinul pe care acestea nu le-au găsit în structurile DGASPC-urilor. În căsuța Asociației Reaching Out am cunoscut-o pe Otilia*, fata a cărei poveste de viață nu cred că o voi uita niciodată.
O poveste despre incompetența statului, neglijența părinților și justiția ignorantă
Pe Otilia am văzut-o prima dată în vara lui 2020. Mi-a rămas parcă tatuată pe retină imaginea ei angelică, care intra în contradicție cu gândul că în fața mea nu aveam doar o copilă de 14 ani, ci vorbeam cu o victimă a traficului de persoane, a abuzurilor, un copil abandonat și târât prin sistemul public de asistență socială găunos din România, care a aruncat-o fix în brațele traficanților de persoane.
Otilia s-a născut în octombrie 2005 într-un oraș de pe Valea Jiului. Are o soră cu șase ani mai mare decât ea. Când Otilia avea trei luni, mama sa le-a abandonat pe cele două fete în mijlocul nopții, în fața blocului în care locuia fratele ei, fără să țină cont de gerul de afară. Au fost găsite abia dimineața, de o vecină, care le-a dus la unchiul lor. Bărbatul nu a știut ce să facă cu ele, așa că a apelat la instituțiile statului. Din acel moment Otilia și sora ei au fost lăsate pe mâinile autorităților și au ajuns în sistemul care, cel puțin în teorie, ar trebui să-i ocrotească pe cei aproape 50 de mii de copiii abandonați.
Mama a abandonat-o la șase luni, a revăzut-o la 11 ani și atunci i-a propus să se prostitueze
Tatăl Otiliei nu a recunoscut-o niciodată. Mama, conform dosarului ei din 2006 realizat de Primăria Lupeni, are doar șase clase și a fost acuzată de neglijență gravă. Unchiul fetelor, cel care le-a dus la primărie după ce mama lor le-a abandonat în stradă, a declarat că femeia cel mai probabil era „moartă de beată” și că nu e prima dată când le lasă de izbeliște pe fete.
Urmare a orelor petrecute în ger, Otilia, grav bolnavă, a stat timp de trei luni în spital. La șase luni a fost externată din spital, iar statul a încercat să-i dea șansa de a crește într-o familie. Așa că nu a fost dusă într-un orfelinat, ci într-o familie unde, în loc de mamă, avea un asistent maternal angajat pentru a avea grijă de ea.
Între timp, mama Otiliei a intrat la închisoare – era acuzată de trafic de persoane. După eliberare, aceasta a solicitat autorităților să-și revadă fiica, așa că DGASPC Hunedoara a facilitat o întâlnire între cele două, în urma căreia s-a întocmit un raport în care e scris că: „atât mama cât și fiica manifestă sentimente de bucurie revăzându-se după o perioadă mai lungă de timp”. Nu îmi dau seama cum a putut să fie scrisă această frază. Otilia, abandonată de la trei luni, nu avea nici cum să-și recunoască mama.
Încă din acest moment se poate observa incompetența și nepăsarea autorităților.
Situația devine și mai ciudată când și DGASPC Hunedoara și Primăria Lupeni încep să lucreze la câte o anchetă socială. Ambele aveau ca scop să concluzioneze dacă s-o trimită pe Otilia în vacanța la mama sa sau nu.
Între cele două anchete e diferență de cinci zile și de o mulțime de informații, cum ar fi că, deși mama are același CNP în ambele anchete, numele de familie este diferit.
În ancheta de la DGASPC Hunedoara se notează că mama Otiliei locuiește într-o „garsonieră închiriată” cu concubinul. În ancheta Primăriei Lupeni, mama Otiliei are acum – surpriză! – șapte clase, nu șase și locuiește în „locuința al cărei proprietar e soțul”. În prima anchetă, „are ca venit suma de 1 500 lei câștigată de concubin și trei sute de euro pentru cheltuielile nepotului (fiul de nici doi ani al Ioanei, aflat în îngrijirea mamei fetelor, dar neoficial, pentru că nicio instanță nu a numit-o tutore legal al copilului)”. În ancheta doi, soțul câștigă 1 400 de lei și pentru nepot primește nu trei sute, ci două sute de la mama copilului.
Cert e că femeia asta locuia cu un bărbat și un copil într-o cameră și trăiau toți trei din nici trei mii de lei. Cu toate acestea, cineva din Primăria Lupeni a concluzionat că mai are loc și Otilia acolo și că e spre interesul ei să meargă la maică-sa, pe care a cunoscut-o la 11 ani și cu care a menținut o relație amicală.
Apropo, în nicio anchetă nu e menționat că motivul pentru care mama nu a mai ținut legătura cu fiica sa este că aceasta a fost la închisoare și că ocupația care a dus-o acolo a fost traficul de persoane.
Am întrebat-o pe Otilia cum s-a desfășurat întâlnirea cu mama ei — Femeia i-a propus să meargă în Spania sau Germania la niște rude, unde ar putea face bani mulți, cu intenția foarte probabilă de a o trafica. La întoarcere, fata a spus asistentului maternal și la DGASPC ce propunere i s-a făcut, dar autoritățile au considerat că acestea sunt doar fabulații, că fata are probleme psihice și au internat-o timp de două săptămâni într-un spital de psihiatrie.
Experiența de a nu fi crezută și internarea în spital au fost traumatizante pentru Otilia, după cum ea însăși mi-a mărturisit.
Asistentul maternal, care ar fi trebuit să-i fie Otiliei ca o mamă, a lăsat-o pe mâna unui traficant
Familia Andronache le-a crescut pe Otilia și Ioana, sora mai mare, de când erau mici. Pe lângă cele două, mai țineau în plasament încă o fată, în vârstă de nouă ani. De multe ori atmosfera în casă era una tensionată. Soțul asistentei maternale era chiar violent cu Otilia.
Gard în gard cu această familie locuiește Cristi, un vecin în vârstă de 50 ani, șofer de tir și cu o pasiune deosebită pentru minore. Rând pe rând, bărbatul a încercat să le seducă pe fete și, pe metoda loverboy, să le exploateze sexual.
Ioana a fost prima pe care Cristian „a iubit-o”. A fost și prima lui victimă. Ulterior, sora Otiliei a plecat în Spania pentru a se prostitua. A rămas gravidă și și-a lăsat copilul în România, la mama celor două fete, femeia fiind abia eliberată din închisoare. Bărbatul a pus apoi ochii pe Otilia. După ce s-a întors de la spitalul de psihiatrie, din documente reiese că s-a produs o schimbare în comportamentul ei.
Cucerită de atenția pe care a primit-o din partea bărbatului, copila, care niciodată nu a fost iubită de cineva, a crezut în promisiunile făcute de acesta, s-a îndrăgostit de Cristian și a început să întrețină relații sexuale cu acesta și cu alți bărbați pe care Cristian îi aducea. Mi se pare revoltător cum, în toate documentele și inclusiv în sentința judecătorească, este consemnat că fata de 11 ani a consimțit la sex, atât timp cât în România, conform legii, actul sexual cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsește cu închisoarea de la unu la cinci ani, iar orice act sexual cu un copil mai mic de atât e considerat viol și ar trebui pedepsit ca atare.
Asistenta maternală, doamna Andronache, știa despre activitatea vecinului, dar nu a intervenit nici când Ioana a plecat în Spania, nici când Otilia a început să se vadă cu bărbatul și nici măcar când acesta a încercat să întrețină relații sexuale inclusiv cu fata de nouă ani, aflată tot în grija familie. Familia Andronache a întors privirea când acel bărbat a abuzat-o psihic, emoțional și sexual pe Otilia timp de un an. Abia când fata a fugit de acasă, asistentul maternal a fost obligat să anunțe Poliția și DGASPC Hunedoara.
Atunci a trebuit și DGASPC să recunoască ce se întâmplă cu fetele, deși pentru fiecare copil aflat în asistență maternală ar trebui să fie o persoană desemnată ca manager de caz, care să verifice în ce condiții trăiește cu asistentul maternal. Nici managerul de caz și nici asistenta maternală nu au fost trase la răspundere pentru ce s-a întâmplat sub ochii și grija familiei Andronache.
Minora a declarat că atunci când a fugit voia să meargă la cel pe care îl identifica drept iubitul ei, bărbatul de 50 de ani, dar acesta i-a spus că nu e acasă și să meargă la fiul lui. Fiul lui a dus-o apoi la un tânăr, care se pare că ar fi violat-o. În acea casă a fost găsită Otilia în data de 28 aprilie 2019.
Otilia a scris toate aceste lucruri în declarația pe care le-a dat-o polițiștilor, dar încă o dată nu a fost crezută. În schimb, după ce a povestit despre iubitul ei de 50 de ani, autoritățile nu au putut să mai ignore situația. Fata a fost internată la Centru de primire în regim de urgență din cadrul DGASPC Hunedoara.
Incompetența autorităților sfidează imaginabilul
Chipurile, cazul Otiliei era în atenția DGASPC Hunedoara. Așa că fata era supusă regulat controalelor psihologice. Am aflat că există trei rapoarte, care, deși au fost realizate de același psiholog, la doar două luni distanță unele de altele, se contrazic reciproc.
Raportul psihologic din 9 aprilie 2019 realizat de DGASPC Hunedoara arată că psihologul consideră reacțiile fetei (neînțelegeri în familia de asistență maternali, lipsa de la școală) dovada geloziei față de mezina familiei de asistenți maternali, nu o urmare a traumei. Nu se menționează nimic despre relația cu Cristian. Mai mult, situația aceasta o readuce la Spitalul de Psihiatrie. Din mai 2019 a fost în evidența Secției Psihiatrie pediatrică de la Spitalul Timișoara pentru „tulburări emoționale și de comportament”.
Raportul psihologic din 28 iunie 2019 (după numai două luni), realizat de același psiholog al DGASPC Hunedoara, este primul în care se menționează de relația de un an a minorei cu acel bărbat, despre care se scrie că ar avea vârsta de 40 de ani. La scopul consilierii însă se menționează: „pentru clarificarea problemelor și identificarea pașilor de urmat în vederea depășirii lor”, nimic despre abuzul sexual suferit de fată.
Raport psihologic din 30 august 2019 realizat de același psiholog, menționează că minora a fugit de acasă din cauza neînțelegerilor cu familia și că anterior (în iunie) fusese consiliată urmare a atașamentului ei față de vecinul asistenților maternali, în vârstă de 50 de ani (în două luni, același psiholog adaugă la vârsta agresorului 10 ani) cu care fata avusese o relație de un an.
Otilia a fost, astfel, tratată de autorități ca un adult și a fost considerată ca „interesată de atenția băieților” și „cu tulburări de comportament” și că a consimțit la sex la vârsta de 11–12 ani, de parcă asta ar fi ceva normal.
A fost salvată de Iana Matei, dar nu pentru mult timp
Iana Matei a câștigat în instanță tutela fetei și astfel a scos-o din sistemul de stat și i-a oferit tot sprijinul necesar pentru a ajuta să depășească traumele prin care a trecut. Împreună, au început și demersurile legale împotriva agresorului.
Otilia răspundea la consiliere și frecventa școala, deși încă declara că îl iubește pe Cristian, semn clar că terapia nu se încheiase pentru ea, după cum spune Iana Matei.
Pe 16 septembrie 2020, la un an după ce Otilia a fost adusă la Reaching Out, unul din managerii de caz de la DGASPC Argeș s-a prezentat, fără niciun anunț prealabil, să o ia pe fată și să o trimită forever la mama sa, fosta traficantă.
Culmea e că mama ei nici măcar nu a solicitat acest lucru, pentru că, în fapt, nici nu are condițiile de a o ține pe fată. Reprezentanții DGASPC Argeș nu au văzut nimic în neregulă cu situația financiară foarte precară a mamei (ea însăși lipsită de mijloacele de subzistență), istoricul infracțional al mamei versus istoricul de traume al minorei, angajamentul riscant al existenței unei adolescente în aceeași cameră cu concubinul mamei, relația greu de definit între mamă și copil, documentele superficiale făcute de colegii de la DGASPC Hunedoara și au luat decizia comunicată în 16 septembrie 2020: preluarea minorei, în vederea reintegrării în familia mamei.
Decizia a fost între a trimite-o la mama fostă proxenetă sau la cel care voia să o traficheze
Când Otilia a aflat că va pleca de la Reaching Out s-a supărat teribil. După ce a dat și în scris acest lucru, și tot cazul a fost din nou analizat, DGASPC Hunedoara a dat aviz negativ reintegrării Otiliei în familia mamei. Așa că a doua variantă a fost să o ducă din nou la asistentul maternal, care a insistat extrem de mult pentru a lua-o pe fată.
Într-un final autoritățile au decis. Otilia a fost trimisă înapoi la familia Andronache și, implicit, la traficantul ei.
Statul român a eșuat încă o dată în a ocroti un copil abandonat. Otilia a plecat din centru în septembrie 2020. De atunci nu se mai știe nimic de ea.
Cum a făcut justiția „dreptate” în cazul Otiliei
Prima interacțiune dintre Otilia și organele legii s-a produs când fata a fugit de la casa asistentului maternal, în aprilie 2019. Doar că plângerea nu a fost făcută de cei care o aveau în grijă, ci de mama Otiliei. Femeia a încremenit când a aflat că cel care cu ceva timp în urmă i-a trimis fata cea mare la produs, pe Ioana, urma să o ia și pe Otilia.
Așa cum am zis, Otilia a fost găsită în casa unui tânăr, care o violase. Doar că poliția nu a crezut-o. Mama sa a cerut să fie supusă și la un examen ginecologic, dar rezultatul a fost neconcludent. Nu am aflat de ce. Nu s-a făcut nimic pentru pedepsirea violului sau măcar a actului sexual cu o minoră.
După acest episod, fata a ajuns în instanță pentru a se stabili schimbarea tutelei de la asistentul maternal la Iana Matei, din partea Reaching Out. Se face un dosar la propunerea DGASPC și fata își dă acordul în fața judecătorului. Judecătorul studiază dosarul și, pentru că există suspiciunea de trafic, aprobă schimbarea tutelei, departe de asistentul maternal, căruia i-a fost interzis să mai vorbească cu fata în acea perioadă.
Când a ajuns la Reaching Out a fost dusă de Iana Matei la Crimă Organizată pentru a depune plângere împotriva vecinului. Fata a acceptat.
„La Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Argeș Otilia a trecut printr-o experiență traumatizantă pentru un copil”, mi-a povestit Iana Matei. „Din nou, nu a fost crezută când a zis că a fost violată. Ba mai mult, când fata le-a spus că atunci când a găsit-o poliția dormea, au comentat zeflemitor: «Cum ai fost violată dacă te-a luat somnul după aia? Ăsta a fost viol?» Când Otilia le-a zis că sora ei a fost recrutată și vândută de Cristi, polițistul a avut un singur comentariu: «Tu presupui, nu ai nicio dovadă». De parcă victima trebuia să aducă și dovezi. Apoi au încercat să acrediteze ideea că fata nu are capacitatea să-și dea seama ce vârstă are un adult.”
Aceasta a fost ultima întâlnire a Otiliei cu autoritățile în decurs de circa șase luni.
Dosarul ei a rămas deschis, lucru de care DGASPC Argeș nu a ținut cont când a trimis-o înapoi la asistentul maternal. Dacă Otilia va fi citată în dosar și nu se va prezenta în instanță, dosarul va fi închis pur și simplu, la fel cum stau închiși și ochii autorităților când vine vorba despre fenomenul uriaș al traficul de persoane din România.
Cum se apără DGASPC Hunedoara în cazul Otiliei
Am făcut o solicitare către Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului care a avut-o în grijă pe Otilia până acum. Am vrut să aflu pe ce considerente a dus-o pe Otilia înapoi în proximitatea traficantului ei și să iau legătura cu psiholoaga direcției care, în loc să o trateze ca pe o victimă, a considerat-o o fată de 11 ani interesată de bărbați.
DGASPC nu mi-a răspuns la niciuna din întrebările formulate de mine, ci mi-a livrat o poveste frumoasă cu final fericit, în care nu există nicio suspiciune de trafic de persoane sau de viol, nici de abandon.
DGASPC Hunedoara mi-a răspuns la solicitare și-a zis că Otilia a ajuns în grija lor ca „urmare a condițiilor de locuit ale mamei”, deși nu este adevărat. Primăria Lupeni a consemnat în dosarul fetei că Otilia a fost abandonată la trei luni de zile de către mama, în stradă.
Apoi, DGASPC Hunedoara a ascuns că mama Otiliei i-a propus fetei, în scurta perioadă pe care au petrecut-o în vacanță, să facă bani în străinătate și, de asemenea, DGASPC nu a menționat că, atunci când fata le-a spus acest lucru autorităților, a fost internată la Spitalul de Psihiatrie.
„În perioada măsurii de protecție – plasament la AMP, Otilia a menținut legătura şi cu mama biologică. În anul 2019, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, Otilia şi-a dorit învoirea la mamă. În urma evaluării la domiciliul mamei şi cu acordul acesteia, Otilia a petrecut câteva zile cu mama, devenind mai apropiate” – atât a spus DGASPC despre acel incident.
Despre bărbatul care i-ar fi putut fi tată, pe care Otilia îl iubea, nu se menționează că era vecinul familiei maternale la care fata stătea și că a avut relații sexuale și cu sora Otiliei, și ea aflată în plasament în aceeași familie. Deși în dosarul fetei psihologul DGASPC a notat că fata lipsea frecvent de la școală pentru a pleca cu acel bărbat, DGASPC minte public prin omisiune.
„În urma evaluărilor periodice şi a consilierilor, Otilia a recunoscut că a avut o relaţie cu o persoana adultă pe care a încercat să o țină ascunsă față de cei din jur. Ca urmare a celor constatate reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Hunedoara au sesizat Poliția iar minora a beneficiat de consiliere psihologică pentru depăşirea acestor probleme. […] Otilia a început să realizeze că ceea ce considera a fi atracţie şi iubire este o nevoie de atenție care să-i crească stima de sine. Își exprimă verbal şi în scris dorinţa de a merge la un centru de specialitate în vederea recuperării sale şi ulterior, dacă există posibilitatea practică, să fie reintegrată la mama sa.”
Cum a început un copil de 12 ani să considere că vezi doamne nu e iubire ce simte, ci că are nevoie de atenție pentru a-și crește stima de sine?
DGASPC spune că ea, din propria ei inițiativă, a decis că vrea să se ducă la „un centru de specialitate”. Culmea că acel centrul era tocmai un centru destinat victimelor traficului de persoane, subiect pe care DGASPC nu vrea să îl recunoască.
Abia când am insistat pe subiect, Direcția a recunoscut că așa-zisul iubit al Otiliei a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată şi judecată în primă instanţă. Deci nici instanța nu a luat în considerare faptele care arată că fata a fost traficată, deși hotărâse în primă instanță să o trimită la un centru destinat victimelor traficului de persoane.
Atât a putut statul român pentru acest copil în țara în care se neagă traficul de persoane, pedofilii scapă nepedepsiți și copiii din sistemul de plasament ajung victime ale incompetenței.
*numele a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.
Dacă ai fost supus la vreo formă de violență, abuz exual ori exploatare sau cunoști un copil aflat în această situație, sună la Telefonul copilului – 119. Apelul este gratuit, iar linia telefonică funcționează 24/24.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ReAct – Reformă și acțiune pentru apărarea drepturilor copiilor, victime ale traficului uman, în sistemul de justiție, susținut prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; mai multe informații pot fi găsite pe site-ul eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile online.
Urmărește VICE România pe Google News
