Pentru că Tripoteca, primul festival autohton de film si artă psihedelică din România a ieșit foarte mișto, am fost invitat să vă fac cunoștință săptămânal cu un regizor și cu psihedelismul lui artistic în variantă full streaming. Astăzi ne tripăm alături de Tereza Matza și animațiile ei: Another Feminist Animation despre femeia și masca sa și My Brick – The Tower of Babel, despre impotența omului de a înelege și a se face înțeles.
Tereza are 23 de ani și este animatoare. Nu din aceea care dansează, ci din aceea care face animații. E și designer la o firmă publicitară și unul dintre organizatorii festival internațional de animatie din Oradea, Metrion Animațion Film Festival, pentru care a făcut My Brick, pe vremea când încă era voluntar, în cadrul unui concurs cu tema „turnul din Babel”.
Videos by VICE
VICE: Cum te-ai descis să iei drumul animației?
Desenez de când mă știu, iar creația este ocupație de familie – mama și fratele sunt pictori și profesori de artă, iar tata e pensionat, dar pe vremuri era decorator. La noi în casă totul e în aromnie și ne ajutăm reciproc cu păreri. Dar, câteodată mă gândesc că, poate ar fi fost mai bine dacă-n copilărie părinții mi-ar fi ascuns toate creioanele din casă, pentru că nu prea ieși în avantaj cu profesia asta în zilele noastre.
Bzzzz. Ce simbolizează musculița din My Brick ?
Toată harababura și tot haosul din turnul din Babel sunt văzute din unghiul musculiței – o ființă neînsemnată. Am vrut să transmit că, ceea ce pentru oameni înseamnă așa mult, din alte puncte de vedere nu este deloc important.
Crezi că împrăștierea limbilor e pedeapsă sau etiologie?
Dacă mergem pe varianta că ne-a creat Dumnezeu, împrăștierea națiilor este un blestem, nu vezi că nu ne înțelegem de la o graniță la alta? Ar fi mai simplu să avem toți o singură limbă. Poate telepatia e o soluție.
Îți vezi rutina zilnică ca șablon pentru animația A.F.A? Chiar ți se schimbă textura pielii în așa multe culori?
De când am făcut animația a trecut ceva timp și parcă, odată cu maturizarea, am devenit personajul ei – am o rutină zilnică, la care încerc să fiu imună. Machiajul chiar ajută uneori, căci oamenii se refugiază sub măști, captivi în anumite cercuri vicioase.
Ai făcut mai multe animații, deși nu toate cu vibe psihedelic. Ai vreuna preferată?
Am doua animații la care țin mult. The story of Oradea, făcută în 2009, este prima mea animație în toată regula, foarte copilăroasă, cu sunete foarte abstracte. Cu FACTS am intrat la mai multe festivaluri, e lucrarea mea de diplomă și un love letter. După ce m-am despărțit de prietenul meu, în loc să-i spun ce gândesc și simt, i-am animat asta. A fost uluit, dar i-a placut.
Zi-ne o experiență de-a ta psihedelică.
Cel mai psihedelic moment din viață a fost când am pornit la drum spre casă după un festival de animație, unde am avut un workshop de zece zile. De la oboseală și de la nesomn am avut halucinații și delir. Nu știam dacă visez sau dacă sunt trează, dacă sunt în pat sau în mașină și dacă cei care mă însoțeau erau niște personaje din vis care încearcau să mă convingă să nu mă trezesc.
Mai multe animatii de-ale Terezei puteți găsi pe canalul ei de youtube, printre care și Bicycle Love, cu care a participat la Anim’est 2012.
Anterior: Tripoteca prezintă: Andrei Popa
