Tineri români ne-au zis când s-au schimbat pentru prieteni și dacă merită să faci și tu asta

Probabil ți-ai evaluat prieteniile pe diverse criterii până acum: de câți ani, când ți-a fost, când i-ai fost alături, numărul de prieteni la care chiar poți apela. Sunt niște dileme pe care le ai tu cu tine și mai rar în văzul lumii.

Așa că am mers noi să vedem ce zice lumea – tineri români care să ne vorbească despre prietenie și schimbare pentru ea.

Până la urmă, n-ai conexiuni reale fără implicare. Și știi și tu vorba aia: „Spune-mi cu cine stai, ca să-ți spun cine ești”. Doar că oricine a trecut măcar un pic prin viață știe că, pe parcurs, asta se transformă subtil în „spune-mi cu cine trebuie să stau, ca să-ți spun cine devin”.

Toată lumea caută să se integreze și, fie că vrei să recunoști sau nu, cu toții ne străduim să avem prieteni și să ne placă lumea. Până la urmă, suntem dependenți de alte persoane toată viața și ăsta nu e neapărat un lucru rău. Chiar dacă e vorba de familie sau cercuri de oameni noi. 

Oricât te-ai zbate, e o misiune imposibilă să rezonezi cu toate tipurile de oameni care ți-ar plăcea să te vadă un pic mai mult decât ești. Doar că în timp ce tu îți ajustezi personalitatea pentru fiecare om din viața ta, toate citatele motivaționale de pe Instagram îți spun că trebuie să fii tu însuți ca să ai prieteni. Sună ușor, apoi intri pe altă parte a netului și descoperi că orice lucru minor pe care-l faci inconștient e, pentru cineva, undeva, un „red flag”. Și-atunci ce-i de făcut?

În funcție de cum ți-a fost caracterizată personalitatea în raport cu ceilalți, probabil ai auzit cuvinte ca „insensibil”, „neimplicat” sau „unreliable”. Așa ajungi la concluzia că nu-i chiar ipocrizie dacă-ți adaptezi doar puțin modul de abordare în funcție de persoana cu care vorbești și relația pe care o ai cu ea, ci mai degrabă necesar. Devine dăunător abia atunci când renunți la o parte semnificativă din tine ca să faci pe plac tuturor.

În 2023, când toată lumea încearcă să pară un pic altfel ca să fit in, dilema „Okay, dar cine sunt eu, de fapt?” sau „Cum am ajuns așa?” e mai valabilă ca oricând. Ca să aflăm dacă o prietenie necesită schimbare sau e ceva ce vine natural și inevitabil, am luat la întrebări mai mulți oameni din București. Spoiler: s-a lăsat și cu introspecții despre individualitate și ce mai înseamnă prietenia în ziua de azi. Uite câteva idei cu care am rămas, poate te-ajută și pe tine să-ți dai seama cam pe unde te poziționezi.

Într-o anumită măsură, schimbarea poate fi inevitabilă într-o prietenie, mai ales când petreci foarte mult timp cu o persoană. Vă influențați reciproc, preluați cuvinte și ticuri unul de altul și ajung să vă placă aceleași lucruri. E normal și se întâmplă inconștient.

Ce nu e normal e să-ți schimbi voluntar atitudinea și lucrurile care-ți plac doar ca să te vadă alții într-o altă lumină. Sau, mai rău, la presiunea altora.

„Oamenii pot fi foarte manipulatori. Aveam o prietenă care de fiecare dată când spuneam că nu-mi place o chestie – putea fi și cel mai basic lucru, cum ar fi că nu-mi plac măslinele – începea să devină foarte violentă verbal: «Cum adică să nu-ți placă, ce vrei să spui? Ăsta e un red flag total, nu mai putem fi prieteni acum și o să rămâi singură forever»”, ne-a povestit unul dintre cei cu care am vorbit.

„Devenisem o persoană mult mai distantă decât eram. Mă prefăceam tot timpul că-mi plac anumite tipuri de muzică sau îmbrăcăminte doar ca să le fac pe plac”, a adăugat altcineva.

Când te înconjori de astfel de oameni, cu care nu te-ai potrivi în mod natural, poți să ajungi ușor la crize de identitate. Okay, îmi plac chestiile astea pentru că-ți plac și ție și mi le bagi pe gât, dar care e, de fapt, părerea mea?

„M-am schimbat pentru o prietenie când eram în liceu. Atunci nu eram foarte hotărât și sigur pe cine sunt eu”, ne-a zis un student.

Îți ziceam mai sus că ești, inevitabil, dependent de alte persoane toată viața. A zis-o și Barbra Streisand: „Oamenii care au nevoie de oameni sunt cei mai norocoși din lume”. Mă rog, sună mai bine în engleză și din gura ei. Poate din cauza referințelor ca asta n-am decât doi prieteni.

Revenind. Să fii selectiv cu persoanele pe care alegi să le consideri prieteni e un proces care vine abia după ce te cunoști pe tine însuți. În același, timp suntem suma oamenilor pe care-i întâlnim toată viața, așa că momentele astea de tip trial and error din prietenii ar putea fi necesare ca să-ți construiești propria personalitate. Cel puțin în primii ani.

Apoi, mai contează și modul în care te raportezi la tot ce înseamnă prietenie. „M-am schimbat pentru alții când eram mică și bleagă și credeam că prietenia e tot ce contează”, ne-a povestit o fată. „Dacă prietenii mei fac sacrificii pentru mine, atunci trebuie să fac și eu. Era un fel de gaslighting de clasa a patra.”

O altă fată ne-a spus că se schimbă des pentru prieteni, cât să intre în anumite grupuri de persoane. „Mi-am dat seama că nu e foarte okay și încerc să n-o mai fac. Începusem să mă prefac și să nu mai fiu cine sunt.”

Poți, oare, să te comporți la fel cu toată lumea? Nu prea, pentru că oamenii-s diferiți, îi cunoaștem în contexte diferite, iar ei cunosc părți diferite din noi. Așa că e normal să-ți ajustezi puțin personalitatea în funcție de persoana din viața ta. Dar n-ar trebui să traduci asta ca o presiune să fii ca ei.

„Am avut situații în care mi-am alterat puțin personalitatea ca să mă potrivesc mai bine cu un prieten care era introvertit sau, dacă era un prieten mai wild, să fac lucruri care nu-mi vin natural. Mi se pare că genul ăsta de prietenie se termină mai rapid.”

Cineva ne-a zis că i-a luat destul de mult timp să se regăsească și să înțeleagă cine e. Dacă încă ești în perioada asta, ar trebui să știi că vine de la sine după un timp. Imediat ce treci de etapa aia din viață în care te-ai prefăcut că-ți plac topurile, bentițele stil concediu la mare anii 2000 și One Direction, ajungi să te găsești pe tine. Sau măcar mai aproape de cine ești cu adevărat.

„Acum nu mai simt nevoia să mă schimb pentru alții, ci mai degrabă oamenii să mă accepte așa cum sunt. În felul ăsta pot să am oameni autentici în jurul meu”, a conchis cineva.

Din punctul ăsta încolo, începi să extragi din prietenii lucrurile care ți se potrivesc, și nu invers. Descoperi prin amicii tăi filme, trupe sau seriale care încep să-ți placă pentru că le treci prin propriul filtru de gândire. 

Până la urmă, despre asta ar trebui să fie prieteniile: să contribuiți reciproc la dezvoltarea personală a fiecăruia, fără presiune. „Rămân eu cu opiniile mele. Nu trebuie să mă mai prefac că «filmul ăsta e cel mai genial de pe lume» doar pentru că îți place ție, când de fapt nu-l suport.” Și ce tre’ să mai ții minte e: „Chiar dacă trebuie să fac sacrificii pentru prieteni, nu trebuie să-mi pierd identitatea.”

Totodată, indiferent de vârstă, toți încercăm să obținem cam aceleași lucruri dintr-o prietenie. Toată lumea are amicul ăla care are cabană la munte, nu? Scuze, voiam să zic: încredere, validare, susținere și ascultare.

La final, i-am rugat pe toți oamenii cu care am vorbit să ne spună cum văd ei ideea de „prieten adevărat” și care-s lucrurile pe care le caută în oamenii din jurul lor. Uite câteva dintre răspunsuri.

„Prietenia adevărată trece testul timpului. De fapt, e iubire necondiționată.”

„Prietenii adevărați sunt cei care mă ascultă și-mi dau sfaturi indiferent cât de dureroase ar fi. Cu prietenii adevărați n-am stat niciodată certată.”

„Pot să zic că prietenii mei mă susțin în absolut tot ce vreau să fac și simt că-mi sunt prieteni adevărați, nu doar niște oameni pe care trebuie să-i mulțumesc când stau cu ei și atât.”

„O prietenie adevărată sigur nu e aia în care tu adaugi la personalitatea ta chestii care nu-ți vin natural.”

„Cred că am un grup de prieteni foarte buni. Mereu a fost foarte multă înțelegere din ambele părți – și a mea, și a lor.”

Am crescut cu ideea că prietenia e o parte indispensabilă și fundamentală din viețile noastre, că doar nu ne-am uitat degeaba la toate desenele alea animate. Dar nu ne-a învățat nimeni că oamenii din jurul nostru ar trebui să aibă valori similare cu ale noastre ca să formăm prietenii sănătoase. Mă rog, au încercat cu „Cine se aseamănă, se adună”. Vina noastră că n-am înțeles din asta tot ce-aveam nevoie.