Am fost violată la 14 ani de trei colegi și nimeni nu m-a crezut

Avertisment: Articolul conține descrierea unui abuz sexual.

În 2013, Sophie voia doar să petreacă timp cu o prietenă, să se uite la filme și să mănânce înghețată. 

Dar, în schimb, și-a pierdut cunoștința și a fost violată. De trei băieți de aceeași vârstă cu ea, pe care îi cunoștea. Avea 14 ani pe atunci.

Sau cel puțin putem doar presupune că toate acestea s-au întâmplat. Pentru că Sophie n-a mers niciodată la poliție să raporteze violul. Asta înseamnă că agresorii ei n-au fost pedepsiți. Dar tot vreau să îi spun povestea. Am avut mai multe discuții cu ea și cred că povestea ei poate da putere și altor persoane aflate în situații similare. Totuși, ca să previn acuzațiile false, am anonimizat cazul, cât și numele lui Sophie.

„Multă vreme, filmele și serialele au arătat că violul se petrece pe străzi întunecate și e comis de necunoscuți”, a zis Sophie. Conform unui sondaj UE, 77 la sută dintre femeile hărțuite sexual își cunosc agresorii. Sophie, 22 de ani, e una dintre ele. Ea spune că a fost violată în casa prietenei ei. De trei băieți cu care mâncase înghețată la McDonald's în aceeași zi. Pe unul dintre ei îl știa din școala generală.

„În seara aceea, băusem trei shoturi de vodcă. După asta nu-mi mai amintesc decât frânturi, spune ea. Băieții care fumau. În fundal, un videoclip al Rihannei. Cel în care ea e în cadă: Stay.”

Negru.

„În patul prietenei mele, mă întreb de ce oare sunt întinsă pe o parte și unul dintre băieți încearcă să îmi atingă sânii de la spate. Spun nu.”

Negru.

„Unul dintre băieți se apleacă peste mine și spune că e rândul lui.”

Negru.

„M-am dus la baie. M-am întrebat de ce am chiloții puși invers. I-am pus la loc.”

Negru.

În dimineața următoare s-a trezit, și-a spălat voma din păr și i-a scris mamei ei să vină să o ia. „Eram în șoc și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-am gândit că m-oi fi îmbătat și am leșinat.”

N-a înțeles ce i se întâmplase în noaptea aceea decât câteva zile mai târziu, când un băiat a scris pe un grup de chat de pe Facebook că Sophie fusese „futută” la petrecere. Altul a scris că o găsise întinsă în propria vomă când a ajuns. Sophie mi-a arătat screenshot-urile cu mesajele respective.

Principiul „Nu înseamnă nu” există în legea germană din 2016. Asta înseamnă că nu e nevoie ca o persoană să se apere fizic ca să se cheme că a fost viol. Dar dacă nu poți spune nu pentru că ai leșinat de la alcool sau droguri? Dacă nici măcar nu-ți amintești ce s-a întâmplat? În acest caz, agresorul profită de o situație în care cealaltă persoană e la dispoziția lui. Iar asta e o infracțiune, conform articolului 177 din legea germană.

Sophie a înțeles mai bine semnificația nopții respective abia după ce a avut o ceartă cu o prietenă. La nervi, fata a spus școlii întregi că Sophie era o curvă și că s-a îmbătat atât de tare la petrecerea ei încât a făcut o orgie cu trei băieți. „În ziua aceea, am leșinat când am ajuns acasă. Când m-a găsit mama, i-am povestit tot.”

Mama a căutat imediat un terapeut. Abia la terapie a realizat că fusese drogată când a fost violată.

Din momentul acela, situația a devenit insuportabilă de la o zi la alta. Zvonurile din școală au persistat. „Colegii îmi spuneau că sunt o curvă, că o să ajung prostituată. Am avut prima mea experiență sexuală foarte devreme. Cred că de aceea nu s-a întrebat nimeni dacă sexul a fost sau nu consensual.”

O atitudine fatală care e la fel de răspândită azi ca și acum șapte ani. Nu înseamnă nu, chiar dacă o femeie a zis da de sute de ori în viața ei.

Din cauza hărțuirii, Sophie a fost nevoită să se mute la altă școală după câteva luni. Dar consecințele le simte până azi: „Cred că vinovăția și pierderea cercului social au fost mai nasoale decât violul în sine. Sufăr până în ziua de azi. Dacă cineva mă învinovățește pentru ceva, mă agit îngrozitor, plâng și urlu. Odată am aruncat cu o telecomandă, altă dată am rupt un scaun. Degeaba îmi cer scuze după, multă lume nu înțelege și oamenii nu mai vor să aibă de-a face cu mine.” După incident, n-a simțit nimic timp de doi ani. Trauma a fost atât de severă încât s-a separat emoțional de ea însăși. Rezultatul? O depresie cruntă.

„Cred că n-aș fi ajuns atât de rău dacă aș fi fost crezută. Dacă cineva – în afară de mama sau terapeuta mea – mi-ar fi zis că totul o să fie bine. Și dacă lumea ar fi învinovățit violatorii, nu pe mine”, a zis ea.

Dar violatorii ei au continuat să o ducă bine mersi și mai și locuiau în zona ei. Sophie își amintește când era în mașina bunicilor și l-a văzut pe unul dintre ei pe stradă: „În momentul respectiv, am simțit nevoia să îl lovesc. M-a luat o furie fizică, cu tremurături și palpitații.” La un moment dat, n-am mai putut suporta. La un an și jumătate după viol, familia ei s-a mutat în alt oraș.

Astăzi, are aceleași sentimente puternice vizavi de agresorii ei. „Mă întreb ce ți s-a putut întâmpla în viață ca să ajungi să faci așa ceva la vârsta de 14 ani.” Între timp, e mai furioasă pe societate pentru că nu prinde acești copii și nu îi împiedică să violeze și alți copii.

„Pe atunci, mi-ar fi făcut mai mult rău să vorbesc”, a zis Sophie. Nu avea dovezi, pentru că nu știuse să le colecteze imediat după incident. „Terapeuta mea mi-a zis că două alte fete din zonă veneau la ea din același motiv. Mi-a cerut numele agresorilor ca să vadă dacă sunt aceiași, dar celelalte fete n-au vrut să vorbească.”

Dacă Sophie ar vrea să raporteze violul astăzi, ar avea nevoie de mărturia prietenei ei de atunci. Dar n-a avut curajul să o întrebe. „Știu că și ea a suferit mult după ce s-a întâmplat atunci. Prietenii ei mi-au făcut asta. Dacă le-ar fi zis tuturor adevărul, ea ar fi fost cea care n-a împiedicat violul, deși ar fi avut ocazia.” Atunci când trei băieți de 14 ani violează o fată de aceeași vârstă în camera prietenei lor de 14 ani, cazul nu are o singură victimă.

Astăzi, Sophie și-a găsit curajul să vorbească despre ce s-a întâmplat atunci. Dar știe că multe fete care au trecut prin același lucru nu au puterea asta. De aceea a hotărât să-și spună povestea. „Dacă motivez măcar o singură persoană să ceară ajutorul de care are nevoie, mă declar mulțumită”, a zis ea.

Dacă ai trecut prin ceva similar sau știi pe cineva, nu ezita să apelezi la Centrul Filia, aici sau la numărul 0800500333.

Articolul a apărut inițial în VICE Germania.