Doar gunoiul îmi aduce plăcere încă de la 15 ani și asta mă face să mă simt foarte singur

Joris*, în vârstă de 26 de ani, are un fetiș pentru saci de gunoi și deșeuri. 

Viața mea e simplă. Încă locuiesc cu părinții mei, îmi place să merg zilnic la muncă și după aceea să beau cu prietenii într-o cafenea. Dar când vine vorba despre sex, viața mea e mult mai complicată: mă excită sexul cu sacii de gunoi și masturbarea în tomberoane pline. 

De când mă știu mi-a plăcut textura sacilor de gunoi. Îmi plăceau mirosul și senzația plasticului lipicios pe corpul meu în timpul alergărilor în saci la petrecerile din copilărie. Nu știam că există o conotație sexuală a acelui sentiment, dar știam că oamenilor li s-a părea dubios dacă le-aș spune ce bine mă simt când plasticul acela se lipește de corpul meu. 

Câțiva ani mai târziu, dragostea mea pentru plastic s-a transformat într-un fetiș pentru gunoi. Asta mai mult din cauza unui eveniment traumatizant. Până la 15 ani, mușchii mei n-au funcționat ca lumea și a trebuit să port un scutec până târziu în adolescență. În timpul orelor de sport sau vara puteai să-mi vezi marginea scutecului prin pantaloni, așa că am fost batjocorit ani de zile la școală. Când aveam zece ani, un grup de băieți m-a aruncat într-un tomberon plin, „cu gunoiul alături de care aparțin”. Au ținut capacul închis ca să nu pot ieși. Mi s-a părut îngrozitor, dar în același timp, m-am și liniștit în acel tomberon. M-am gândit: atâta timp cât stau aici, printre gunoaie, nimeni nu mă poate răni. Asta mi-a provocat - oricât de ciudat a fost - un sentiment plăcut și de siguranță. 

Din acel moment am început să fiu fascinat și de gunoi. Dacă vedeam gunoi pe undeva, voiam să-l ating. Când mama arunca ceva, eram atent la conținutul tomberonului. Încet, dar sigur, fascinația aia s-a transformat în excitație. 

Când am început să-mi explorez sexualitatea în jurul vârstei de 13 ani, m-am gândit că aș putea să mă masturbez cu saci de gunoi. Am umplut un sac de gunoi cu perne și pături, iar uneori făceam o gaură în sac ca să pot să fac sex cu el. Prima oară când am făcut-o a fost delicios. Dar după un timp, masturbarea cu un sac gol nu mai era îndeajuns. Voiam să miros gunoiul și să-l simt. Tânjeam după mirosul înțepător al unui sac plin de gunoi. Cu cât mai intens mirosul, cu atât mai bine. 

Am început să mă masturbez la clipuri în care gunoiul era aruncat în camionul de la salubritate și am descoperit că aș prefera să mă întorc în tomberon. Când aveam 14 ani mi-am adunat tot curajul. M-am îmbrăcat în saci de gunoi și m-am furișat noaptea într-un tomberon plin. Mi-au plăcut mizeria, mirosul intens și sacii lipicioși. 

La un moment dat, m-am băgat adânc într-un tomberon. În timp ce stăteam sub toți sacii ăia de gunoi, alții erau aruncați deasupra. Presiunea sacilor plini strâns legați i-a făcut să se spargă. Am fost îngropat sub greutatea gunoiului care curgea pe mine. M-a durut, dar asta a fost parte din experiență: nici sacul de gunoi nu se plânge. 

Deși am suferit mult că am fost batjocorit și umilit în copilărie, acum îmi place să simt acea umilință. Uneori se simte ca și cum clachez sub presiunile vieții și mă simt inferior. Prin faptul că mă supun umilinței, pot tolera mai bine frica mea de inferioritate. Cea mai mare fantezie a mea este să fiu eu însumi gunoi. 

Mi-e întotdeauna frică să nu fiu prins de prieteni sau familie. Aproape că mi s-a întâmplat când aveam 15 ani. Mă masturbam într-un tomberon când un grup de tineri a trecut pe acolo și voiau să arunce ceva în el. Când au deschis capacul, m-am ascuns mai la fundul tomberonului ca să nu mă poată vedea. Mi-a stat inima în loc. Când au plecat, am fugit direct acasă. 

O altă teamă de-ale mele este că părinții vor simți pe mine mirosul și își vor da seama că am fost într-un tomberon. De aceea, uneori fac duș de trei ori unul după altul ca să scap de miros. Poate suna ca o nebunie, dar acasă sunt extrem de curat. De exemplu, nu mănânc niciodată în camera mea, fiindcă mă gândesc că e scârbos. 

Deși îmi place gunoiul, mă face să mă simt singur. Sunt terifiat să nu afle prietenii mei. Când sunt într-o relație, fac tot ce pot să-mi las fetișul deoparte. Ar fi groaznic ca ea să miroasă ceva și să afle. Gunoiul este murdar, deci înțeleg de ce oamenii ar crede și despre mine că sunt un jegos. 

O perioadă lungă am crezut că sunt singurul cu fetișul ăsta. Asta până când am căutat pe internet și am aflat că sunt mai multe persoane cărora le place gunoiul. Acum am prieteni din toată lumea cu care-mi pot împărtăși visurile. Totuși, n-am putut încă să-mi practic fetișul cu nimeni. Mențin contactul cu un bărbat căruia îi place să umilească alți bărbați. E bucuros să mă arunce în tomberon, dar numai cu condiția să facem și sex. Mi-e greu să accept asta, fiindcă nu vreau să fac sex cu un bărbat. 

Am încercat de multe ori să scap de fetiș, dar de fiecare dată când mă forțez să uit de el, revine. Uneori mă ține jumătate de an, dar apoi văd un tomberon care dă pe afară, gata să fie vărsat într-un camion de gunoi și gata, sămânța a fost plantată. 

Când aveam 15 ani, am căutat ajutor. Dar dacă ai sub 16 ani, trebuie să ai permisiunea părinților să vezi un psiholog. Și li se va spune motivul. Nu mi-a convenit. De atunci mi s-a diminuat din ce în ce mai mult dorința de a căuta ajutor. Uneori mă întreb dacă chiar am nevoie de ajutor. Nu rănesc pe nimeni cu fetișul meu și nu mă văd nici pe mine ca o victimă. Iubirea mea pentru gunoi a început cu o traumă din copilărie, dar acum ea mă susține. 

*Numele său real este cunoscut editorilor

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.