Am întrebat bărbați din România ce gătesc cel mai bine și cum au început

Sunt oameni care folosesc gătitul ca pe-o terapie, mai scapă un pic de stres în timp ce călesc niște ceapă, dau la cuptor niște pește sau fac o ciorbă. Apoi sunt oamenii care au făcut din treaba asta o meserie, își spun chefi și se dau pe la TV. Gătitul, asta e clar, nu ține de gen.

Personal, mi-am format de mult timp ideea asta, că bărbații sunt și ar putea fi bucătari mai buni decât noi, femeile, și chiar n-am nimic împotrivă. Ba chiar mi se pare semi-seducător să văd un tip cu șorț cum manevrează toate ustensilele alea și condimentele din bucătărie și-apoi te servește pe tine, ca pe o prințesă, cu roadele trudei lui. Poetic, nu?

Bănuiesc că master chefii ăștia primesc și multe bile albe la o primă întâlnire, când invită o tipă acasă și-i gătesc, așa, pe loc o nebunie culinară. Și cred că asta-i diferența: pentru ei, gătitul devine și o tactică excelentă de agățat.

Altfel, când o femeie îi propune unui bărbat o excursie pe la bucătărie, ca să-i facă sarmale sau mai știu eu ce, nu-i nimic nou sub soare. Așa a lăsat Dumnezeu, nu-i așa? Eu încep să mă îndoiesc că asta e ordinea firească a lucrurilor pe la bucătărie, mai ales după ce am vorbit cu oamenii ăștia despre cât de bine gătesc ei. Și se bucură c-o fac. Citește până la sfârșit, că le-am cerut și rețete!

„Am descoperit gătitul de mic. Pe atunci, la șapte ani, îmi făceam numai ouă prăjite și pâine friptă pe plita aragazului, plus suc, adică apă, esență de rom și zahăr. Părinții mei nu știau că eu folosesc aragazul, erau zile în care mai rămâneam singur acasă și îmi făceam de cap. După ce-am mai crescut, am învățat cum stă treaba cu condimentele, gramajele, compatibilități între gusturi, dar cele mai importante sunt două lucruri. Să reușești să potrivești atât de bine gustul, încât să nu mai fie nevoie să pui sare și piper în farfurie când mănânci. Iar, după ce termini de mâncat, să îți rămână un gust plăcut în gură.

În toate experimentele mele, au fost dăți în care mâncarea ieșea foarte gustoasă, dar la cinci minute după ce mă ridicăm de la masă, aveam un gust ciudat în gură.

Dacă ar fi să aleg care este specialitatea mea, aș zice supele creme. Mă inspir în mare parte din rețetele mamei mele, apoi din rețetele de la restaurant. Dacă merg undeva și mănânc ceva bun, mă interesez de rețetă și o fac și eu. Într-o seară, am avut poftă de ceva dulce și a ieșit o budincă de ovăz.”

„A început din pură curiozitate. Pe la opt-nouă ani, o urmăream pe bunica cum gătea și cum reușea să facă din aproape nimic o mâncare de îți mergea la suflet. Ușor-ușor am învățat să gătesc mâncăruri de toate felurile, în special deserturi. Recunosc, sunt un mare iubitor de dulciuri și am avut ocazia să îmi pun în practică talentul și în cadrul unui business deținut de o foarte buna prietenă de-a mea. Gătitul pentru mine e o pasiune, o plăcere și un mod de a mă relaxa sau de a-mi pune în ordine gândurile mai ales când am o zi proastă.

Prefer să mănânc acasă, sunt un adept al conceptului home made food. Și am siguranța că totul este proaspăt și preparat cum trebuie.

Am și o rețetă proprie de cookies, iar când vreau ceva sărat, fac piept de pui cu bacon și cremă de brânză. Merg pe un mix de brânză rasă, cașcaval, brânză cu mucegai și parmezan, totul amestecat cu două linguri de smântână. La final, rulez fiecare bucată de piept de pui și o îmbrac în felii de bacon. Pun totul în tigaie cu ulei încins și aștept până se rumenesc rulourile. Apoi, ultima fază, bag totul la cuptor și pus peste tavă o folie de aluminiu. Merge și cu garnitură, și simplu.”

„Gătesc de mult, că am stat în cămin și era nevoie. În cămin, făceam chestii mai rapide, gen cartofi, ouă, carne, cârnați prăjiți. Dacă se pot considera cartofii prăjiți găteală. Apoi, m-am mutat cu chirie și am continuat să gătesc de voie, de nevoie. Dintre mine și soția mea, eu gătesc mai mult. Ea face mai mult dulciuri, câteodată fără zahăr, chestii din astea unde nu prea mă bag.

Am primit multe laude pentru varza la cuptor pe care o gătesc. Adaug și carne, de obicei scăricică afumată cu tot cu os, dar nu toată. Pun puțină și las totul să fiarbă până începe să scadă, iar, când a scăzut la jumătate, pun deasupra restul de coaste afumate și bag la cuptor. O las acolo până văd că a scăzut bine și începe să se și rumenească puțin.

Mai fac bine și legume la wok în stil asiatic. Înainte, le făceam cu toate legumele proaspete, însă de când am descoperit pungile alea prefierte, am devenit comod. Tai carnea cubulețe, o pun la rumenit, adaug punga de legume, condimente după gust, sos de soia, puțin ghimbir și gata și legumele cu porc în stil asiatic.”

„În copilărie, așteptam să plece mama de-acasă și-mi făceam gogoși și zahăr topit. Îmi făceam bomboane din zahăr! Nu erau foarte aspectuoase, dar erau bune și eu le mâncam că eram mândru de abilitățile mele de bucătar. Pe măsură ce am crescut, dat fiind că sunt nutriționist și antrenor sportiv, am încercat pe cât posibil să combin alimentele cât mai sănătos și să mă concentrez pe calitatea lor și nu pe cantitate.

Gătesc zilnic, în principal salate, orez cu legume, paste cu fructe de mare, orez cu creveți, cartofi dulci, legume cu vită făcută la foc mic, la cuptor sau la tigaie, cu puțin vin. Nu variez foarte mult, am aceste mâncăruri de bază care îmi plac și am constanță. Una dintre rețetele mele preferate este cea de midii cu spaghete din dovlecei.”

„Am tot stat pe lângă oameni care gătesc și m-am inspirat de la fiecare. Bineînțeles că o mai sun și pe mama să văd cum se face, câte ingrediente se pun în mâncare etc. Am început să gătesc mai mult de când m-am mutat în București, adică de vreo trei-patru luni. Gătesc mai mult de nevoie. Din pasiune o fac mai mult când vine o fată pe la mine și vrea să gătim împreună. Îmi place să gătesc cu cineva cu care am o relație. Dacă aș fi însurat, aș găti împreună cu soția: ea să-mi spună că trebuie să tai ceapa și eu tai ceapa!

Sunt fan KFC și-am făcut și acasă crispy strips, este o mâncare care-mi iese bine. Omletele îmi ies perfect, pastele sunt prea simple ca să nu-mi iasă și mai fac foarte des piept de pui cu legume sau pulpe cu legume și cu cartofi la tavă. Ce mai, sunt bun de însurat!”