De ce parașutiști, vânători și organizații ortodoxe au decis cum e bine să-ți educi copilul

Strategia Națională de Educație Parentală a răsărit pe 12 iunie pe site-ul Ministerului Educației. Ea propunea introducerea de cursuri de parenting pentru toți părinții care-și înscriu copiii în școlile din România. Ai putea crede că e o idee îndrăzneață, dar cursurile de parenting nu sunt o chestie tocmai nouă în școlile românești. Se întâmplă la nivel local de vreo două decenii, pentru că nu puțini sunt cei cred în continuare că bătaia e ruptă din Rai.

Strategia nu conținea nimic radical, doar câteva detalii despre diversitate, egalitate de gen și importanța renunțării la unele metode de parenting asociate familiei tradiționale (alea care se fac cu pumnul și piciorul). Însă asta nu i-a asigurat supraviețuirea politică, pentru că s-a văzut îngropată chiar de cei care au pus-o în dezbatere publică, adică de Ministerul Educației.

Pe 6 iulie, strategia a dispărut de pe site-ul ministerului, cu doar patru zile înainte de finalizarea dezbaterii publice. Dispariția a avut și preludiu, vreo două săptămâni de scandal mediatic, petiții și comunicate care-i cereau pedeapsa capitală. Printre combatanții care au doborât în două săptămâni o muncă de doi ani se numără cele mai mari sindicate din învățământ, Patriarhia, Biserica Catolică, Academia Română și Platforma Civică „Împreună”.

Oamenii din spatele Platformei „Împreună”, atunci când nu se ceartă pe mărci înregistrate cu Cioloș, susțin că reprezintă vreo 500 de organizații non-guvernamentale în lupta crâncenă cu „propaganda progresistă” din Strategia de Educație Parentală. La cârmă e chiar Mihai Gheorghiu - același bărbat pe care-l știi drept președintele comitetului de inițiativă al Coaliției pentru Familie.

L-am sunat și pe Gheorghiu să-l întreb cum de s-a opus strategiei în numele a 500 de organizații (mai exact 438), dintre care unele nu știu despre ce e vorba ori că ar face parte din Platforma Civică „Împreună”. A ținut doar să-mi mulțumească pentru atenție, după ce i-am spus că lucrez la VICE România, și a refuzat dreptul la replică.

Cu astea în cârcă, îți las aici câteva informații despre cele mai dubioase asociații, fundații, societăți și filiale care au ucis, voit sau nu, Strategia Națională de Educație Parentală.

Platforma „Împreună” a lansat pe 4 iulie o scrisoare publică adresată premierului Dăncilă, prin care a cerut retragerea imediată a Strategiei de Educație Parentală. S-au vândut tocmai pe ideea că reprezintă „cea mai mare și profundă formă de organizare a societății civile, compusă din 500 de ONG-uri și peste 1000 de intelectuali, reuniți pentru prima dată într-un număr atât de mare în istoria recentă a României”.

În lista de organizații nonguvernamentale care decid încotro se îndreaptă educația noastră se numără vreo 100 de asociații, fundații, societăți sau filiale numite după ortodoxie, creștinism, biserică sau sfinți. Lista e completată de asociații ecologice, vânători, parașutiști, adăposturi pentru animale și chiar SANITAS. Cu toate astea, cel mai mare sindicat din Sănătate habar n-are de ce numele său este invocat de Platforma „Împreună” și nici că s-a opus Strategiei de Educație Parentală.

„După știința noastră, nu facem parte din nicio Platformă «Împreună». Noi suntem o marcă înregistrată și nu avem niciun parteneriat cu ei, chiar nu știm despre ce este vorba în această Strategie de Educație Parentală”, a spus prim-vicepreședintele SANITAS, Iulian Pope.

Alții surprinși că s-au opus Strategiei de Educație Parentală sunt cei de la Clubul Parașutiștilor ‘80 Caracal. Oamenii mi-au spus însă că nu au fost informați cu privire la poziția asumată și în numele lor de către Platforma Civică „Împreună”.

„Noi nu ne ocupăm de asta, de educație, noi suntem cu altele. Nu știm cum am ajuns să fim numiți în scrisoarea lor, dar nu ne interesează”, mi-a spus unul dintre parașutiștii din Caracal.

Nici evenimente culturale nu mai poți să organizezi fără să te trezești tras în lupta crâncenă a familiei tradiționale împotriva doctrinei neo-marxiste, iar asta o demonstrează cei de la Asociația „Descoperă Constanța”. Astfel, directorul executiv mi-a mărturisit că au semnat ca asociație pentru organizarea referendumului CpF, dar presupune că cei de acolo au făcut pur și simplu schimb de baze de date cu Platforma Civică „Împreună”.

Și pe cei de la Asociația GRIT (Gândește Românește, Implică-te, Trăiește) din Covasna, care organizează evenimente pentru tineri și își revendică drept menire „respectarea valorilor neamului românesc”, i-a nedumerit apartenența lor la platformă. Cam același răspuns l-am primit și de la Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, filiala Mureș. Până și oamenii care se ocupă cu prietenia româno-franceză la filiala Brăila a ANRF Louis Pasteur îmi jură că nu au aderat niciodată la Platforma Civică „Împreună”.

Cu toate astea, toți sunt puși laolaltă în cele „500 de organizații” reprezentate cu mândrie de platforma lui Gheorghiu.

Chiar dacă nu știu să facă parte dintr-o platformă care a ucis educația parentală, măcar asociațiile de mai sus există în acte. Însă nu același lucru se poate spune de Asociația Siby Dogs, trecută ca fiind radiată în lunga listă de asociații înregistrate la ministerul Justiției.

Și dacă te întrebi ce caută o asociație radiată pentru protecția animalelor în lupta contra educației parentale, atunci trebuie să știi că asta nu e singura apariție bizară. Printre cei invocați se numără și Romanian Pro Wrestling, adică niște oameni care promit că aduc în țară cele mai importante nume din wrestlingul mondial, precum Bernard Vandamme și Jimmy Gavroche, dar și Asociația de Vânătoare și Pescuit LUPUL Horodnic de Sus ori Asociația Măgura Zimbrului din Armeniș, care este implicată într-un proiect de refacere a vieții sălbatice dintr-un colț de Caraș-Severin cu cei de la WWF.

Însă, în lista lungă de organizații, am dat și de oameni care s-au opus cu toată inima Strategiei Naționale de Educație Parentală. Unii mi-au răspuns agresiv, alții oarecum confuzi cu privire la ce conține strategia, dar am dat și de oameni care susțin îngroparea educației parentale chiar dacă nu au fost consultați înainte de Platforma Civică „Împreună”.

O moldoveancă aprigă, din partea Asociației „Iubire și Încredere”, care fac recitaluri și concerte de muzică religioasă și patriotică în Iași mi-a zis că ei nu sunt împotriva strategiei de educație parentală. Bine, acum depinde la ce se referă această strategie, pentru că ei au o problemă doar cu egalitatea de genuri, „prin care ne ia prin învăluire comunitatea LGBT”.

„Nu scrie nimic (în strategia de educație parentală) despre LGBT. Niciodată nu va scrie, va spune doar niște lucruri prin învăluire și noi am considerat că așa e normal (să se opună)”, mi-a spus reprezentanta „Iubire și Încredere”.

Și cei de la Asociația „Lasă-mă să-ți aud glasul” îmi spun că știu de strategie, doar că nu prea își amintesc argumentele pentru care s-au împotrivit, alături de Platforma „Împreună”.

Ceva mai implicat în povestea cu strategia s-a dovedit Ștefan Mustață, un botoșănean care conduce Fundația Nektarios, implicată în construirea unui așezământ pentru copiii orfani și cei „salvați de la avort” din comuna Oneaga. Mai întâi s-a revoltat că nimeni de la minister nu l-a întrebat care este poziția lui cu privire la educația parentală, dar a recunoscut că nu l-au consultat nici cei de la Platforma „Împreună”. Oricum, el s-a hotărât că susține, chiar și neîntrebat, poziția organizației lui Gheorghiu, pentru că îi place orice fac cei de la Coaliția pentru Familie.

Asta pentru că, chiar dacă Coaliția pentru Familie nu a semnat scrisoarea deschisă alături de prietenii de la Platforma Civică „Împreună”, nu înseamnă că nu și-au ațâțat susținătorii cu ideea că educația parentală este „o formă de îndoctrinare deghizată și perversă a copiilor de către stat”, asta înainte de a amenința cu apocalipsa Barnevernet în România.

Cei care ne apără de „îndoctrinarea perversă” sunt și la Clubul „Și Noi Putem Reuși” din Târgu Mureș. Atunci când nu se ocupă cu distribuit clipuri despre atragerea abundenței cu antrenori holistici și organizarea Festivalului Armoniei și Bunăstării, sunt pentru apărarea valorilor fundamentale ale civilizației românești și susțin menirea Platformei „Împreună”. Sigur, nu au fost întrebați punctual, dar oricum nu contează, atât timp cât apără valorile civilizației creștin europene din România.

Însă antrenorii holistici, salvatorii copiilor avortați (presupun că vor să spună „salvați de la avort”) și epigonii eminescieni nu sunt pe departe cei mai obscuri din lista organizațiilor Platformei Civice „Împreună”. Un loc de cinste îl ocupă și cei de la Asociația Life Nation, cunoscuți pentru că au pierdut vremea vreo 40 de zile în fața clinicii de ginecologie din Cluj-Napoca și au încercat să deturneze cu un banner anti-avort chiar și protestele OUG 13. Ei susțin că nu sunt anti-avort, ci se prezintă drept misionari ai vieții și familiei, asta până când îți bagă în ochi o pancartă cu „SĂ NE RUGĂM PENTRU ÎNCETAREA AVORTULUI”. Mi-au spus că au fost consultați, „nu doar acum, ci de fiecare dată când a existat o inițiativă care se opune la ceea ce promovăm noi ca asociație”.

Oricum oamenii ăștia nu sunt singurii care fac propagandă anti-avort și au puterea să decidă pe ce drum o ia educația din România. Cu aceleași mesaje sunt obișnuiți și cei de la Asociația PRO VITA Bucovina, care organizează de câțiva ani așa-numitul „marș pentru viață” din Suceava.

Apoi mai sunt și cei de la Asociația Bucovina Profundă, care au semnat în 2013 o scrisoare a Coaliției pentru Familie prin care se opuneau interzicerii discriminării pe bază de orientare sexuală prin Constituție. Marea lor problemă: discriminarea pe bază de orientare sexuală nu ține de spiritul sau tradiția românilor. Orice ar însemna asta, cei de la Bucovina Profundă nu au probleme doar cu persoanele LGBT. Site-ul lor este plin de texte despre marxism cultural, antivaccinism și laude la adresa lui Jordan Peterson. Asta ca să nu mai menționez că la cârma organizației este Mircea Pușcașu, un medic stomatolog care le recomandă părinților să nu-și vaccineze copiii și a atras asupra sa chiar furia Direcției de Sănătate Publică din Suceava.

Pe listă mai sunt și cei de la Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, dar și Asociația Calea Neamului. Tocmai pe ăștia ar trebui să-i ții minte, pentru că au participat recent la un marș prin București alături de prietenii de la Noua Dreaptă și Frăția Ortodoxă.

Dacă te întrebi cum au reușit brațele lungi ale CpF să oprească o strategie de educație, atunci trebuie să știi că registratura ministerului Educației a avut parte de destule e-mailuri și petiții furioase legate de Strategia de Educație Parentală. Chiar și părinții au fost îndemnați prin WhatsApp să-și exprime opiniile la adresa unui funcționar din MEN.

Asta doar după ce li s-a spus cum strategia omoară mentalitățile conservatoare și va permite prezentarea comportamentului homosexual drept o opțiune validă în școlile din România. Scrisori de protest au curs și la registratura Guvernului, iar strategia a dispărut pe 6 iunie de pe site-ul ministerului, cu doar patru zile înainte de finalizarea consultărilor publice la MEN.

Nu este clar de unde a venit ordinul pentru retragerea strategiei, dar nu sunt puțini oameni din ONG-uri care o bănuiesc chiar pe Viorica Dăncilă, în poziția speriată de familia tradițională și pe fir cu Valentin Popa, ministrul Educației.

Totuși, un semn de întrebare rămâne, oricâte petiții ai semna tu, nu par să aibă același efect ca alea susținute de Coaliția pentru Familie.

Între timp, ministerul Educației s-a dezis complet de strategie și susține că a fost implementată de către două organizații nonguvernamentale: Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) și Fundația Copiii Noștri (FCN). Însă, ceea ce nu menționează este că scrierea strategiei a durat doi ani, timp în care au existat 15 întâlniri de lucru la care a participat și un reprezentat al ministerului Educației, inspectoarea Viorica Preda, dar și Petronela Stoian de la ministerul Sănătății și Gabriela Nicolaescu de la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).

Am încercat să obțin informații de la ministerul Educației despre cum s-a lucrat în grup și cine sunt cei care au citit strategia înainte ca aceasta să ajungă pe site-ul MEN, dar mi-au trimis un răspuns standardizat:

Însă, cum nu toți oamenii din minister stau cu capul în nisip, am aflat că au existat mai mulți funcționari care au citit strategia înainte ca aceasta să ajungă pe site și nimeni nu s-a gândit să o interpreteze așa cum a făcut-o Platforma Civică „Împreună”, Patriarhia, Biserica Catolică sau Academia Română.

Și, contrar așteptărilor celor de la activenews, nici „artizanul” Strategiei Naționale de Educație Parentală, așa cum au numit-o ei pe inspectoarea Viorica Preda, nu a demisionat din ministerul Educației.

Totuși, asta nu înseamnă că există prea multe șanse pentru ca strategia să revină în discuții, după cum mi-a spus și președinta FONPC, Daniela Gheorghe. Asta pentru că oamenii de la minister i-au spus, inițial, că se va face un grup de lucru pentru rescrierea strategiei, dar aceiași oameni au certat-o pentru că insistă cu telefoane pentru ceva ce a murit.

Pentru Platforma Civică „Împreună” marea problemă nu era strategia, ci introducerea din document, despre care ei spun că este:

Sigur, nici măcar introducerea nu aduce vorba de negarea creștinismului, dar nu prea contează asemenea detalii când pui la pământ o strategie de educație pentru trei citate de pe pagina 3, două citate de pe pagina 4, trei citate de pe pagina 13, un citat de pe pagina 18 și un citat de pe pagina 23, dar apoi susții că „am studiat cu atenție […] de la primul paragraf până la ultimul”. I-a supărat ideea că familia este un produs socio-cultural, așa că s-au legat de sintagma „o constelație de idei, imagini și terminologii”. Bine, asta ca să nu mai spun de cuvintele diversitate, încurajarea egalității de gen și înlăturarea stereotipurilor de gen.

Există cursuri de educație parentală de două decenii, ba uneori o mai face și Biserica, iar tematica cea mai dorită de părinți se referă la metodele de negociere cu copilul, cum să-i impui limite fără măsuri drastice, în niciun caz la ce ar crede Platforma „Împreună”.

Acum, Gheorghe se luptă pentru ca strategia să meargă mai departe, asta după ce s-a ales cu o lecție despre cum funcționează manipularea. Crede că strategia a fost doar carne de tun pentru referendum, un exercițiu de mobilizare a forțelor de care dispun cei de la CpF.

„Mobilizarea a fost mare, prieteni de-ai mei primeau de la alți părinți mesaje prin care erau avertizați că vine apocalipsa din cauza Strategiei de Educație Parentală”, mi-a explicat președinta FONPC.

Îngroparea strategiei mai arată și că cei care s-au opus nu au înțeles despre ce este vorba. Dar asta nu i-a oprit pe mulți să amenințe că strategia va deveni peste noapte lege, chiar dacă aveau la dispoziție toate mijloacele instituționale de a amenda textul care îi deranja.

Printre cei care au preferat să urle cu urechile astupate se numără și membrii Academiei Române. Au etichetat strategia drept inoportună și inadecvată, înainte de a spune că renunțarea la educarea în spiritul tradițiilor ar reprezenta un act de trădare națională în anul Centenarului Marii Uniri.

Dincolo de valențele conservatoare din scrisoarea academicienilor, ceea ce m-a surprins a fost comparația dintre strategie și ce s-a încercat în „statele cu regimuri totalitare internaționaliste sau globaliste”. Vicepreședintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu, mi-a făcut o comparație nefericită între strategie și ceea ce au încercat să facă Mussolini, Hitler ori Stalin.

„Este vorba de statele care au încercat să creeze omul nou, de fasonare a unui tip de uman anume, pe care, cum bine spunea Academia, l-au încercat doar statele totalitare internaționaliste. De la omul ducelui Mussolini până la omul lui Stalin. Și Germania nazistă, exact. Ca să nu mai punem Coreea de Nord”, mi-a spus Theodorescu.

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a ales să fie ceva mai rezervat și să nu comenteze anumite formulări din comunicat, scuzându-se că nu le-a ales, doar le-a votat.

„Academia este o instituție prin natura ei tradițională și conservatoare, a conserva înseamnă a apăra anumite valori, care de-a lungul timpului s-au dovedit valide, de exemplu: morala creștină este o valoare, familia tradițională este o altă valoare la care ține Academia Română. Ăsta nu e un act de răzbunare, deși am vrea să fim consultați”, mi-a spus Pop.

O altă opoziție importantă a venit sub forma unui comunicat al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți (FNAP), care a ajuns co-semnat și de cele mai importante sindicate din învățământ, adică FSLI și FSE Spiru Haret.

Despre Federația Națională a Asociațiilor de Părinți știam că s-a mai jucat cu ideea de familie tradițională, asta și pentru că a semnat acum doi ani o scrisoare de susținere pentru modificarea Constituției propusă de Coaliția pentru Familie. Așadar, FNAP sunt prieteni vechi ai familiei tradiționale, chiar dacă președintele Iulian Cristache protestează atunci când mai aude că federația ar face parte din CpF. L-am sunat să înțeleg ce au asociațiile de părinți cu introducerea educației parentale în România.

Deși mi-a spus că există și puncte bune în strategie, problema sa este cu termenii care deranjează și care, aparent, nu pot fi înlocuiți în timpul dezbaterii publice - adică orice referire la mentalități conservatoare, familie tradițională, diversitate, egalitate de gen și stereotipuri. Oricum, mi-a zis că implementarea strategiei va însemna că un copil de opt ani va afla de la școală că poate să fie gay.

După ce am aflat de unde vine poziția părinților, am sunat și la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), unde am vorbit cu vicepreședintele Cornelia Popa. Mi-a spus că toată treaba asta va duce la creșterea normei de predare cu două ore pe săptămână, adică mult, chiar dacă este vorba doar despre cei pregătiți să fie educatori parentali și există destui profesori în țară care nu-și ating normele săptămânale din cauza scăderii demografice din România.

„Nu poți să spui că predau doar educatorii formați, că nu avem educatori parentali în toate unitățile de învățământ, ar fi discriminatoriu. Nici nu cred că este realist”, mi-a zis Popa.

Sigur că strategia nu vorbea despre introducerea peste noapte a educației parentale în școli, pentru că asta nici nu se poate face fără un curriculum, lucru pe care-l cunosc și cei de la FSLI. La un moment dat, am renunțat să vorbim despre educație parentală, iar doamna Popa mi-a spus că am supraviețuit ca țară doar pentru că am respectat valorile comune ale neamului românesc, de unde și problema cu Strategia Națională de Educație Parentală.

„Noi ne declarăm deschiși la discuție, dar este sortită eșecului. Acea constelație de idei este o imagine poetică a familiei, dar nu putem să nu luăm în calcul că familia este constituită pe niște valori, obiceiuri și tradiții comune. Nu putem să venim acum cu o redefinire așa cum ne sună bine”, a completat Cornelia Popa.

Argumentele astea nu se schimbă prea mult de la sindicatele din învățământ până la Academia Română sau Coaliția pentru Familie. Toți se declară luptători pentru familia tradițională, iar o expresie precum „egalitatea de gen” înseamnă pentru ei un atac prin învăluire marca LGBT.

În România lui 2018, tocmai s-a creat un precedent periculos: susținătorii furibunzi ai familiei tradiționale pot să facă și să omoare legi.

Notă: În versiunea inițială a acestui articol, Asociația „Inimi la Unison” a fost citată greșit, în locul Asociației „Iubire și Încredere”. Ne cerem scuze pentru eroarea comisă.