De ce fumez un joint cu mama în fiecare an de Crăciun

Crăciunul este în general una dintre cele mai intime sărbători. Fiul plecat în alt oraș sau fiica plecată la un an de schimb cultural peste granițe se întorc în casa părintească. Crăciunul sărbătorește trecutul, și de la an la an noi tradiții sunt stabilite. Unele familii mănâncă fructe de mare în fiecare an, altele sărbătoresc într-o stațiune de schi, însă noi fumăm un joint cu toată familia.

Totul a început cu aproximativ trei ani în urmă, cu o țigară în Ajunul Crăciunului. Eu aveam 16 ani, soră-mea 15, și, ca toți adolescenții, preferam să petrecem timp mai degrabă cu prietenii decât cu părinții. Atunci veneam să dormim acasă doar în weekend, beam două beri și băgam câteva țigări într-un parc. Iar când intram zgomotos pe ușa casei noastre unde nu se fuma, seara târziu, spuneam tare „Miros iar a tutun pentru că părinții lui Kevin fumează mult în sufragerie”. Nu cred că mama a mirosit doar fumul de sub deodorantul meu Axe, ci și minciuna.

Apoi a venit Crăciunul, familia și-a reintrat în drepturi iar noi adolescenții am conștientizat că nu e atât de rău să petreci câteva ore împreună cu familia. Ne-am bucurat de trecut, de poveștile mele, de spectacole de dans, vacanțe în Franța, iar tata a povestit despre a treia bere din adolescența lui. Seara târziu, a trebuit să răspund la tradiționala întrebare de parenting „Spune-mi, fumezi?”. Încurajat de câteva beri, am răspuns „Da, din când în când”. În loc de o predică, a urmat o glumă.

Dacă o întreb pe mama azi despre primul nostru joint, zâmbește imediat. „În zilele speciale, aveai voie să bei Cola și tu o dată, iar eu știam la un moment dat că aveai țigări și că fumai pe ascuns”, a spus ea. „Apoi m-am gândit să o facem împreună pentru că ziua de Crăciun e ceva special, și pentru că avea ceva așa de conspirație și sfidare fiind atât de necreștin.” Iar această țigară a clanului nostru s-a transformat în tradiție.

După doi ani, eram împreună și cu sora mea care se apucase de fumat. Eu eram deja major, beam bere în timpul meselor și ocazional mă mai prosteam cu prietenii. Mama știa deja ce însemnau ochii mei roșii atunci când m-a prins dând iama în frigider într-o seară. După cina de Crăciun am sugerat că am putea fuma un joint la comun în loc de o țigară obișnuită, iar părinții mei au spus în mod surprinzător „Da”.

Stăteam în sufrageria noastră un pic mai târziu, rulam un joint sub observația stranie a părinților mei și-l pasam mai departe. Tata a recunoscut că fuma mai des în timpul studiilor, și în timp ce vorbea a tras de trei ori în plămâni. Mama a pufăit din joint o singură dată și a tușit. Chiar și-n prezent zice că nu a simțit nimic. Jumătate de oră mai târziu dansa cu tata și dădea larg din mâini în fața pomului, pe melodia „Last Christmas”.

„Crăciunul este definit social prin depășirea limitelor sau a legilor, într-un mod organizat”, spune psihologul Johann Christoph Klotter de la Universitatea din Fulda. Asta e valabil în special pentru mâncare. Lăcomia este atât de ancorată în Crăciun încât prietenii uneori urează „îndopare fericită” pe Facebook în ajun. La fel și pentru alcool. Toată lumea are un amic care povestește entuziasmat despre beția de Crăciun. În cazul nostru, tradiția a devenit joint-ul.

Cred că joint-ul nostru a fost cumva educativ pentru ei. M-au crescut într-un stil liberal și au mers mereu pe ideea „Copii, vorbim despre orice și găsim o soluție decât să nu știm ce faceți cu viața voastră”. Așa că eu am fost mereu singurul băiat din cercul de prieteni care putea să stea în oraș mai târziu decât ceilalți la 17 ani. Dar și cel a cărui mamă era singura care știa că sunt la o petrecere și nu la o seară de filme.”

Mama ne-a spus mereu că fumatul non-stop este periculos și că avem creierele încă în formare. Însă în seara aia am convins-o să se relaxeze. „Stăteam împreună câteva ore, vorbeam mult și deveneam din ce în ce mai apropiați, așa cum rar se întâmplă cu adolescenții”, îmi spune ea. „Ca să vă mulțumesc pentru această deschidere și atașament, făceam aceste prostii împreună cu voi.”

Aceste prostii sunt repetate de atunci an de an. Iar cea mai frumoasă tradiție este că suntem împreună.

Articolul a apărut inițial pe VICE DE.