Articolul a apărut inițial pe VICE UK
Nimeni nu mai întrebă acum de ce ești vegan. Inițial era o întrebare care cerea un răspuns, pentru a putea continua conversația cu: De ce ai nevoie de un stil de viață atât de agresiv? Consideri că animalele nu ar trebui mâncate? Sau vrei să-ți reduci amprenta de carbon? Sau ești doar un hipster care înlocuiește personalitatea cu o dietă pe bază de plante?
Videos by VICE
În 2018, din ce în ce mai puțini oameni au cerut o astfel de explicație, deoarece devine din ce în ce mai puțin interesant. Nimănui nu-i pasă, mai puțin bunicii, care mereu mă va întreba de ce nu-mi pun lapte în ceai.
Veganismul e un cuvânt, un concept, care s-a răsuflat excepțional de repede. Imaginea publică a trecut printr-o transformare vastă în ultimii ani. În 2014, vegetarianismul era considerat cea mai mare pretenție. În 2016, am scris pentru VICE că veganismul era confundat cu o dietă sănătoasă. În acel moment cultural, era considerat un concept de dietă privilegiată pentru persoane albe enervante, când, de fapt, era fix opusul. Până în 2017, veganismul a crescut în popularitate și a apărut și trendul de junk food vegan.
În 2019, veganismul a intrat complet în mainstream. Supermarketurile au îmbrățișat conceptul, de dragul profitului, evident. Apoi a apărut o sumedenie de produse vegane, pe unele le-am criticat la un moment dat, pentru că sunt prea scumpe și fără gust. Totuși, poți acum intra în aproape orice supermarket decent și să cumperi ceva vegan.
Evoluția asta înseamnă că, pentru prima oară, pentru cei pe la 30 de ani, veganismul nu mai are cine știe ce valoare morală. Nu simbolizează mare lucru, nici reținere sau control, nici sacrificiu. Nu te etichetează drept un anumit fel de persoană sau parte dintr-o subcultură, nici măcar nu mai e relaționat cu anumite principii, deși probabil fiecare persoană are motivele sale.
Dacă ești atent, o să observi particularitățile în viața de zi cu zi, mai ales dacă ești vegan sau vegetarian de ceva timp. Bărbații „masculini” s-au poreclit flexitarieni, care înseamnă că ei cochetează cu veganismul, înainte ar fi fost numiți fătălăi sau cu tendințe feminine. Și, mai curios, foști carnivori renunță complet la produsele animale. Acum câțiva ani, standardul ar fi fost o tranziție lentă de la carne, la pește, după care intra dieta vegetariană și apoi vegană.
Aplicațiile de dating pentru vegani nu prea au prins, iar acum par un pic stânjenitoare, pentru că insuflă un tip de veganism deja fumat, chiar și înainte de a fi lansate. Un veganism care implica un martiriu și un sistem de valori central existenței tale, deoarece era necesar să mergi la restaurant și să ai pretenții, să induci în eroare chelnerii și să iriți prietenii și cunoștințele prin simplu fapt că ai ales conștient să-ți îngreunezi viața. Dar acum ce sens mai are o aplicație de dating pentru vegani, oricât de mult ți-ar plăcea pozele de profil cu mesaje de genul „eat pussy, not animals”, când toată lumea din media ta de vârstă este tolerantă cu veganismul și majoritatea populației vegane (42% din vegani au între 15 și 34 de ani) e de vârsta ta? Poți să dai de ei pe Tinder sau Instagram sau chiar și în viața reală.
Ce e ciudat e că, în ciuda popularizării veganismului, 2018 a fost anul în care activismul a prins cea mai moralizatoare atitudine. Campaniile infam de stupide de la PETA au continuat ca de obicei. EI au luptat pentru maimuța care și-a făcut accidental un selfie, ca să dețină drepturile de autor. Au vrut să facă un memorial la marginea drumului pentru homarii care au fost uciși într-un accident de pe autostradă. Ei au susținut că laptele e un „simbol al supremației albilor” și s-au costumat ca în Handmaid’s Tale, cu un print de vacă, pentru a evidenția „violența și violul” din industria lactatelor.
Recent au făcut o diagramă cu limbajul anti-specii, sugerând să alterăm frazeologia, cum ar fi „bring home the bacon” cu „bring home the bagels” sau „ia taurul de coarne” cu „ia floarea de spini”. Într-o postare pe blog adiacentă, ei au mers atât de departe încât să spună că injuriile de genul „vaco” sau „porcule” sunt la fel de insultătoare pentru animale, cât sunt și pentru oamenii cărora le sunt adresate. În fine, mesajul principal ar fi că animalele nu merită doar un tratament decent, ci un tratament și discurs identic cu al oamenilor.
Între timp, un activist vegan, Wesley Omar, a ajuns viral după ce a furat un porc de la o fermă și l-a dus la un sanctuar, iar ultimul heirup al activismului vegan a venit din partea lui Jordi Casamitjana, care a luat măsuri legale susținând că a fost discriminat, un proces penal în care s-a dezbătut conceptul de veganism ca o convingere filozofică, similară religiei. Casamitjana reprezintă tipologia de vegan care irită oamenii cel mai tare: persoana albă care portă cu mândrie valoare veganismului și nu concepe compromisuri în convingerile sale. Dacă ar fi să câștige, și are șanse, dacă te uiți pe lista de cerințe pentru ca veganismul să devină o convingere filozofică, asta ar legitimiza permanent veganismul.
E clar că veganismul e fragmentat pe măsură ce crește. Nu mai pare că trebuie să reprezinte ceva în zilele noastre. „Lupta” a fost câștigată. Sunt o mulțime de produse, restaurante și cafenele vegane, iar oamenii nu mai văd carnea ca o chestie esențială în dieta lor. Până și prietenii tăi fac „chestia asta vegană”.
De ce ești vegan? Că acum e doar încă un lucru pe care îl poți face.
