Când adăpostul The Family Place și-a deschis prima oară ușile acum aproape patruzeci de ani, nu prea existau bărbați care să fi căzut victime violenței domestice. Dar, odată cu trecerea timpului, tot mai mulți bărbați au început să apeleze la serviciile agenției din Dallas. Între 2015 și 2016, numărul de victime masculine ajutate de The Family Place a sărit de la zece la 32. Iar anul acesta, organizația se așteaptă să aibă în program cel puțin cincizeci de bărbați.
Până de curând, The Family Place îi găzduia pe supraviețuitorii violențelor domestice și pe copiii lor în hoteluri din Dallas, unde primeau mâncare și consiliere. Dar costurile erau prea mari, a zis Paige Fink, CEO al organizației. Așa că, în 2016, The Family Place a anunțat că va deschide un adăpost într-un spațiu nou. După un an de obstacole financiare și birocratice, The Family Place a reușit să deschidă porțile adăpostului la începutul lunii mai (dar n-a intrat în atenția presei decât luna aceasta.)
Videos by VICE
„Am deschis adăpostul pentru că suntem de părere că nimeni n-a trebui să se teamă de persoana pe care o iubește sau să fie rănit în propria casă”, a zis Fink.
Citește și: Cum s-a transformat iubirea mea adolescentină în violență domestică
Majoritatea adăposturilor pentru victimele violenței domestice găzduiesc aproape mereu numai femei. Dar Fink a observat că tot mai mult bărbați apelează la The Family Place ca să-și găsească liniștea și stabilitatea după ce au ieșit dintr-o relație abuzivă.
Dar The Family Place nu e singura organizație care are un adăpost doar pentru bărbați: Family Violence Prevention Inc, un centru de prevenire a crizelor din Batesville, Arkansas, a construit prima facilitate înregistrată pentru victimele de sex masculin din Statele Unite, cunoscută ca The Taylor House, Adăpostul pentru bărbații care au căzut victime violenței domestice, în februarie anul acesta. Deși adăpostul the Family Place s-a deschis abia acum șase săptămâni, facilitatea cu 21 de paturi e deja plină, a zis Fink. Iar ocupanții sunt bărbați, mulți dintre ei însoțiți de copii mici.
Nu e surprinzător dacă analizezi statisticile. Deși femeile – în special cele transgender și femeile de culoare – sunt afectate disproporționat de violența partenerilor, tot mai mulți bărbați vin să ceară ajutorul serviciilor de specialitate pentru abuz. Centrele Americane pentru Prevenirea și Controlarea Bolilor estimează că unul din patru bărbați a fost violat, abuzat fizic sau urmărit de un partener; prin contrast, una din trei femei au pățit asta.
Citește și: Am fost o victimă feministă a violenței domestice
Activiștii cred că faptul că violența domestică a fost un subiect tot mai discutat și acceptat în ultimii ani i-a ajutat pe bărbați să vorbească despre experiențele abuzive prin care au trecut. „Cu cât vom vorbi mai mult despre asta, cu atât vor fi bărbații abuzați mai dispuși să se deschidă”, a zis Ruth Glenn, director executiv al Coaliției Naționale împotriva Violenței Domestice.
Dar toți supraviețuitorii se pot confrunta cu stigmatizare socială și sentimente de rușine care îi împiedică să raporteze abuzurile. Activiștii spun că, de multe ori, sunt învinovățiți pentru violențe și bombardați cu întrebări acuzatoare. Experiențele bărbaților abuzați sunt adesea puse la îndoială de poliție, familie, prieteni și necunoscuți.
Iar când bărbații își fac curaj să ceară ajutor, sunt respinși adesea de furnizorii de astfel de servicii. Conform unui sondaj din 2011, efectuat de Journal of Family Violence pe 302 bărbați abuzați, aproape 67 de procente dintre ei au zis că au fost respinși de liniile telefonice pentru violență domestică și agenții când au vurt să ceară ajutor. „Societatea noastră le-a pus o serie de bariere care îi împiedică să primească ajutorul de care au nevoie”, a zis Glenn.
Citește și: Cum influențează canabisul violența din viața de cuplu
Deceniile de cercetări arată că violența domestică e concentrată în jurul dorinței de putere și control, indiferent cine e victima. Dar activiștii spun că normele sociale patriarhale și noțiunea de masculinitate dictează credința falsă că, din cauză că ar fi „sexul tare”, bărbații nu pot fi abuzați sau violați – mai ales dacă agresorul e o femeie. Astfel, de la o vârstă fragedă, bărbații sunt condiționați să nu se considere victime și să nu-și exprime sentimentele.
Pentru bărbații gay care au supraviețuit violenței domestice, stigmatul e compus din discriminare și homofobie; de multe ori, li se refuză serviciile agențiilor și se simt izolați în cadrul comunităților lor. Conform unui raport din 2016 al Coaliției Anti-Violență din Statele Unite, 44 de procente dintre supraviețuitorii violenței domestice din comunitatea LGBTQ care au încercat să caute ajutor la un adăpost au fost refuzați; dintre aceștia, aproape trei sferturi au fost bărbați gay și femei trans.
Deși există multe adăposturi pentru victimele violenței domestice care ajută și bărbații, majoritatea au bani și resurse puține. Totuși, Fink speră că, de-a lungul timpului, furnizarea de servicii și adăpost victimelor masculine ale violenței domestice va deveni tot mai răspândită.
„N-ar trebui să judecăm persoanele aflate în astfel de situații, indiferent de sexul lor. Când le judecăm, le plasăm într-un loc foarte nociv”, a zis Fink. „Nimeni nu merită să fie rănit de persoana care se presupune că îi iubește.”
