Autoarea: Sara Sturzeanu
Autostrada București – Pitești e prima făcută în România. Ei bine, lângă acest oraș care-i legat de Capitală începe și povestea de acum. E vorba de Mioveni, pus pe hartă de uzina Dacia. E un oraș mic, de vreo 50 de kilometri pătrați, și e locul în care îmi trăiesc adolescența. Uite cum e viața aici, ca să vezi dacă se compară cu ceea ce trăiești sau ai trăit și tu.
Videos by VICE
Toată lumea se cunoaște cu toată lumea
Regula „Salută-i pe toți cu care te întâlnești, astfel vei fi catalogat needucat” nu se aplică doar în mediul rural. Când orașul în care te afli nu e unul de dimensiuni mari, pregătește-te să te întâlnești zilnic pe stradă cu foste educatoare, colege de-ale mamei tale de liceu sau pur și simplu cunoștințe cu care nu ai mai păstrat legătura de ani buni însă ți-e prea rușine să treci pe lângă ei fără să-i saluți. Situația devine și mai tensionată când te plimbi pe bulevardul principal cu prietenul tău și dai de vecina de la etajul patru, pentru că știi sigur că în scurt timp toată familia te va întreba de noul tău iubit.
Că tot am deschis subiectul relațiilor, când toată lumea se cunoaște cu toată lumea trebuie să te pregătești emoțional la gândul că tu și încă trei prietene ați pus ochii pe același băiat. Asta nu neapărat pentru că e el de o frumusețe rară, ci pentru că posibilitățile de dating scad considerabil într-un astfel de oraș.
De asemenea, toată lumea este prietenă cu toată lumea, iar dacă faci greșeala să te cerți cu cineva, bârfele se vor răspândi mai repede ca ciuma. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să vorbesc cu prietene bune și să aflu apoi că discuția noastră privată a fost împărtășită cu persoane pe care nu le cunoșteam așa de bine. Așa că trebuie mereu să am grijă la discuțiile pe care le port și la prietenii pe care îi țin alături de mine.
Pe unde-ți poți pierde timpul ca adolescent
În Mioveni nu există încă cinematograf sau mall, așa că locurile în care eu și prietenii mei ne petrecem timpul se rezumă la scări de bloc, parcuri din care suntem de multe ori dați afară deoarece „învățăm copiii la prostii” sau acoperitoare din lemn, în care se află de multe ori câte o masă și două bănci. Noi le zicem foișoare și deja par niște locuri onorabile. Ne petrecem mult timp la cele din spatele liceului „Iulia Zamfirescu”, unde putem sta cât vrem fără să ne deranjeze părinți cu copiii lor mici. O altă locație ar fi Parcul Tineretului, unde aleile sunt frumos decorate și e rost de plimbare sau, pur și simplu, de stat pe bancă.
Dacă este cald și suntem dispuși să cheltuim bani, ne ducem la Arbat, un bar în care pentru patru lei băieții joacă biliard, iar noi fetele stăm de vorbă. Ne punem pe scaunele din jurul mesei și ne luăm o apă sau un suc ieftin la trei lei ca să stăm cât vrem. Ăsta e și avantajul care l-a făcut un loc special pentru tinerii din Mioveni: poți sta cât vrei, atât timp cât faci și cea mai mică consumație. Țin minte zilele în care puneam bani pentru o sticlă de apă care costa maximum patru lei ca să ducem campionatele de șeptică la un loc ferit de soare.
Când temperaturile trec de 30 de grade, facem chetă, câte zece lei de persoană, și mergem La pod. E deasupra râului Argeșel, pe care se află și o cale ferată, însă doar marfarul trece pe acolo. E un loc bun în care să faci grătar sau baie.
Ca să ajungi acolo, mergi cam doi kilometri pe jos, prin soare, pe un drum greu de parcurs cu mașina. Zona este nesigură, n-am ce zice, iar ca să ajungem într-un loc ferit de soare ne strecurăm pe sub șinele de tren ca să stăm pe cimentul care susține podul. Când vine marfarul, trece fix pe deasupra.
Prima oară când am ajuns acolo plouase și lemnul era umed. Am încercat să trec pe partea cealaltă, am alunecat și am rupt o bucată de lemn din șina trenului, rămânând cu piciorul în aer, deasupra apei învolburate. Distanța dintre pod și apă era mare, iar dacă aș fi căzut, contactul ar fi fost probabil fatal, însă unul dintre prietenii mei m-a prins la timp de pe margine, cu o lejeritate absolută, de parcă zilnic prindea fete care alunecau de pe șine de tren.
Zilele Orașului sunt cele mai așteptate de către noi.
Primăria organizează concerte gratuite, pe platoul principal al Casei de Cultură unde sunt invitați întotdeauna artiști cunoscuți. Primul eveniment de acest gen pe care mi-l și aduc aminte a fost în 2018, când au venit Delia și Nicole Cherry. Pe atunci mă simțeam deja un copil mare și știam că acest concert este o oportunitate pentru mine de a arăta prietenilor mei cât de mult am crescut și cât de cool sunt. Atunci a fost și oportunitatea mea de a sta cu băiatul de care îmi plăcea. Sentimentul era reciproc, însă, la fel ca mine, era prea rușinos ca să îmi spună asta.
Ne-am ținut de mână și am ascultat împreună „Cine m-a făcut om mare”, simțindu-mă ca o prințesă Disney care își trăia povestea de dragoste.
De asemenea, la Făgetu (loc amenajat pentru grătare, unde e și o scenă) sunt organizate concerte rock și nu numai. Pe aici au trecut Trooper, Myst, Nuanțe, Ultimul Tren, dar și alde Nane, Deliric X Silent Strike, Irina Rimes și alții.
Fac parte din generația care a fost crescută cu toate genurile muzicale, de la lăutărească la heavy metal. Încă din școala generală am început să ascult Paraziții, B.U.G. Mafia sau chiar Specii, moment în care am început să descopăr partea nefericită a vieții din România. Iar mama și tata ascultau rock cu mult înainte să mă nasc. Copilăria mea a fost puternic influențată de Freddie Mercury, Kurt Cobain sau Axl Rose. Răsunau în toată casa când făceam curățenia de sâmbătă.
Ce să mai, telefoanele din care se aude Ian, Azteca sau Oscar sunt nelipsite de la orice party, împletite uneori cu „Așa sunt zilele mele” sau „O mie de pahare”, în funcție de cantitatea de melancolie provocată de consecințele cunoscute oricărei petreceri.
Fructele care nu țin la sănătatea ta (psihică sau financiară)
Din cauza pandemiei și a crizei din ultimii ani, fiecare vrea să se îmbogățească peste noapte, dar la noi în oraș simt că aceste nevoi au fost duse la extrem. La fiecare pas găsești câte un cazinou sau vreo casă de pariuri sportive, de orice fel, iar numărul de jucători crește din ce în ce mai mult. În aproape orice pub sau bar în care mergi găsești și un aparat cu fructe, că românul a adoptat acest stil vegetarian.
Nu pot să spun că nu am încercat și eu să văd dacă am „mână bună”, dar din fericire am reușit destul de repede să înțeleg că o să sparg prea mulți bani până o să ies pe câștig (dacă o să ies). Cum cererea pentru mai multe case de pariuri și aparate de jocuri de noroc crește, simți cum orașul Mioveni se transformă cu pași mici, dar siguri, într-un mic Las Vegas românesc.
Singura diferență o fac jucătorii. Nu se prezintă în costume de fiță și cu valize pline cu mii de dolari, ci persoane sub influența a prea multe sticle de Săniuța, care se caută în buzunare de ultimii lei rămași, în speranța unui trai mai bun.
Relația Mioveni – Pitești și alte mențiuni despre orașul meu
Ca adolescentă îmi doresc uneori să locuiesc într-un oraș mare, cu mult mai multe locuri de distracție, dar ajung încet încet să mă mulțumesc cu ce-i aici. Asta și pentru că oamenii sunt cei care fac un loc să fie fun.
Deși pericole se găsesc în orice oraș, indiferent de mărime, de la tâlhărie sau trafic de droguri până la libidinoși care te fluieră pe stradă când te văd în rochie, Mioveni îmi pare un loc destul de sigur.
Unde mai pui și că ar vrea să fie capitală a tineretului? Mă rog, în contextul ăsta îi cam lipsesc locurile în care noi ne putem petrece timpul, care definesc această vârstă, precum mall-uri sau cinematografe. Pe lângă foișoarele care sunt aproape mereu ocupate de vârstnici, nu avem alte locuri de hangout pe care le putem vizita. Chiar și sălile de sport, pentru fotbal sau baschet, sunt mereu închise cu lacăt, pe motiv că paznicii nu au aprobare să ne lase când vrem. De asemenea, localurile fancy sunt deja un vis când orașul în care trăiești este de dimensiuni mici. Nu poți ieși cu fetele într-o cafenea mișto pentru discuții și poze drăguțe, că pur și simplu nu există localuri de-astea.
Nu puteam încheia fără să amintesc de relația Mioveni – Pitești. Ei bine, e una de competiție. În timp ce la noi lumea e mai deschisă la inițiative noi, ei au avantajul orașului mai mare și a oportunităților mai numeroase, în special pentru tineri. Adolescenți ca mine se duc adesea în orașul vecin pentru filme sau plimbări ceva mai intime prin parc. La șapte lei biletul de maxi nu pot spune că-i mare combinație, dar nu e ca și cum faci asta zilnic.
Acesta e orașul meu, așa cum l-am descoperit și îl descopăr ca adolescentă. Părerile probabil diferă în funcție de vârstele celor pe care îi întrebi despre viața în Mioveni, însă consider că atunci când orașul se auto-proclamă unul destinat tineretului, atunci exact părerea acestora trebuie ascultată cât mai des. Nu e un loc în care ai rămâne ca tânăr, din cauza lipsei de oportunități, însă este un oraș perfect când cauți un loc liniștit ca să-ți faci o familie sau să te rupi de agitația urbană. Și dacă prinzi și Crăciunul, ai ocazia să vezi un târg festiv mai mult decât onorabil.
