Mess-ul a devenit o proprietate privată părăsită, pe care și dacă intri tot n-ai ce face, că a murit atunci când ai trecut de pubertate. Fotografie de autorul articolului
Tu ai acum Snapchat, nu știu ce aplicație care criptează mesajele, Tinder și te uiți la seriale pe Netflix. Au fost însă vremuri grele, în Evul Mediu al internetului. Totul era mult mai barbar și programele de socializare sau de obținut filme erau la fel de rafinate ca mâncatul de shaorma când ești beat. Fără să fiu masochist, le-am încercat și reîncercat pe cele pentru care vom fi nostalgici în câțiva ani, cum sunt unii după desenele cu Tom și Jerry.Acest internet ciudat, barbar, încă există. Are bula lui în care te invadează cu reclame, multe culori, poze proaste și profiluri țipătoare. Dar am călătorit câteva ore prin el și parcă timpul s-a oprit nițel în loc și praful s-a așezat ceva mai confortabil.Probabil că ai auzit deja că pe 5 august Yahoo Messenger s-a închis. Sună ca unul din mass-urile alea pe care le primeam în urmă cu zece ani, dar acum e real. Nu va fi însă chiar așa, dar cert e că acel mess pe care îl știai a murit. Acum, nu mai ai listă de contacte, nu mai ai bling-blings și nici culori dubioase și jocuri pe care le jucai în rețea. Vine o versiune curată, unde adaugi ID-ul cuiva și începi conversația. Ca să intri nici nu-ți mai trebuie adresă de mail Yahoo, orice mail e bun.Vechiul mess, în 2016, e mai pustiu decât sufletul unui poet de provincie. Mai vezi câte un status, câte un available sau busy, dar știi că oamenii aceia nu mai sunt neapărat acolo, ci au uitat pur și simplu să șteargă aplicația. Încă ai audibles, niște stickere ca pe Facebook, dar cu sunet și text lângă ele, iar celebrele :)) și :* sunt disponibile, ba chiar ai și traducere.Pe Facebook sau altele nu funcționează combinația >:D<, dar îți spun că asta era o îmbrățișare pe care o dădeai la fată, ca să vadă că ții la ea.Ce mă enerva pe vremuri la mess era Insider. E o casetă cu știri și informații „ca să știi". Și aici bate vântul acum, că Yahoo e o companie moartă căreia nu-i mai pasă de produse. Oricum, din 5 august, versiunea asta nu mai merge și vei folosi, dacă vrei, una nouă, aseptică, potrivită ca să-și justifice și inginerii de-acolo salariile.Nu știu de tine, dar azi Yahoo m-a învățat că Leonardo Da Vinci a inventat foarfeca. Bravo, maestre!Nu se poate să fi trăit în anii 2000 și să nu fi încercat aplicațiile de tip direct connect, că le ziceai oDC și DC++ sau StrongDC. Am încercat oDC și, pentru prima dată în ultimii cinci ani, am avut nevoie de un tutorial ca să pot refolosi programul.Din fericire, încă sunt active link-uri de prin 2005, 2006, cele mai „noi" fiind chiar din 2009. De la unul dintre ele am aflat că era vremea rețelelor de cartier: MitNet, TitanNet, ProLink, Evolva. Aveai nevoie să știi, că dacă abonamentul era de la una dintre acestea, mergea mai bine conexiunea la hub.Totul era în hub, de acolo luai, prin terți, programe, muzică, filme și giga de pornografie. Giga, înțelegi?! Nu erau „pentru rație", erau pentru masturbare și să ai ceva să dai la share.Altfel, majoritatea lucrurilor frumoase de pe aceste rețele sunt moarte. Poate doar numele pe care și le-au ales oamenii să fie distractive, dar știi deja că ai mai mult de 14 ani când te uiți la ele și ți-e jenă cu tine. Fiecare nickname te duce mai în jos pe scara involuției internetului și-ți dai seama că în gimnaziu și ție ți se părea că sună bine ceva cu boss, rap sau paraziții, dar tot erai penibil.Am folosit însă funcția de căutare ca să găsesc ideea de un milion de coco! Nu mi-a dat nimic. Nici măcar la pornografie, așa mi-am dat seama că viața în oDC a murit cum moare forța de muncă a României când sunt mai mulți de doi candidați la Jurnalism.Dacă ai prins MySpace în vremea lui bună, când miliardari erau dispuși să toarne bani în rețea, ești norocos. Acum, e un site cu escorte, poze proaste, studiouri de videochat, diverși trubaduri digitali și știri fără miză.Mai mult, se și joacă cu mintea ta. Începi să navighezi cu scroll de sus în jos, apoi mergi pe orizontală când ești pe profilul cuiva.Eu am căutat pe MySpace antreprenori, ca să mă anturez cu cei ca mine.Așa l-am găsit și pe Nibiru Oficial, un trubadur de succes, cu un mixtape ascultat de doi oameni. Eu am fost al treilea în aproape un an (lansat în decembrie 2015).Ziceam de muzicieni, că MySpace ar trebui să fie o casă pentru ei, și l-am găsit pe Subsemnatu. Dacă nu ai auzit de el, e în regulă, până la Creative Fest nimeni nu știa că există, exceptând prieteni și familie. El a ajuns pe scenă lângă Redman și trebuia să dea o bucată din Method Man. N-a știut nimic, dar a spus ceva dintr-o melodie de-ale sale. Pe MySpace se laudă cu remixuri pe melodiile altora. Dar, dacă nu l-ai ști, ai putea crede că este un copil bătut cu scândura de la patul bunicilor, care se visează gangster.
Dincolo de partea de socializare, MySpace e un fel de YouTube la mâna a doua. Ai și statistici, încarci fișiere destul de mari, până la 1GB, și „marele avantaj" e că poți reda videoclipul într-un fel de fereastră mai mică, cât te uiți pe site, ca să cauți alte muzici sau fete de moravuri ușoare prin apropiere.
Ziceam la început că site-ul seamănă cu ceva ziar. De fapt, ai pagina Featured, unde ar trebui să vezi muzicieni moderni care mai de care, dar când ajungi la Artist of the day, Q&A, Top 8 și altele, MySpace pare că a devenit un hibrid anemic între Cracked, VICE, New York Times și necrologul de pe ultima pagină al unui ziar de provincie. Din când în când mai ai și anunțuri despre cum să faci bani pe net, pentru că, ei bine, acesta e internetul!
Măcar te poți conecta cu Twitter și Facebook, nu e ca și cum ar mai vrea cineva să-și facă cont.
Publicitate
Yahoo Messenger e în paragină
Publicitate
oDC e ca bibeloul de pe televizor
Pe hub-uri găsești și azi chat-uri și jocuri de tip trivia „Cine este jucătorul cu numărul 23 din echipa «U» Craiova?", cum am găsit pe Romantic Hub. Habar n-am, Craiova a dispărut de atâția ani, încât trebuie să te întrebi dacă nu cumva e o legendă.M-am simțit ca un copil sărac care împinge cu un băț o jantă de bicicletă și i se pare cea mai tare distracție din viața lui. Oricum, am reușit să mă cert cu niște străini, poate cel mai frumos lucru al internetului.Citește și: Cum a ajuns internetul românesc între cele mai rapide din lume
Publicitate