Am construit un meniu românesc pentru cutremur, care să te țină în viață trei zile

Duminică, 28 octombrie, am avut parte de încă un cutremur în timpul căruia am dormit fără nicio grijă. Acesta venea la doar două săptămâni după exerciţiul care a arătat că, în cazul unui cutremur de magnitudine 7,5 ar muri de două ori mai mulţi oameni decât în ’77. Mi-am imaginat cum ar fi să vină apocalipsa în felul ăsta și întrebarea cea mai importantă care a ieșit la suprafață a fost: eu ce mănânc, după ce se dezgheaţă frigiderul?

Dacă aveai impresia că te poţi baza pe vreo rezervă de mâncare a României în caz de calamitate, înseamnă că trăieşti într-o fantezie. Depozitele sunt goale. Nu s-a mai cumpărat carne din 2005, iar conservele sunt din 2007, conform patronatelor din industrie. Aşa că, pentru a supravieţui dezastrului, trebuie să-ţi faci propriile provizii, pentru cel puţin 72 de ore, dacă e să urmezi toate ghidurile de supravieţuire şi Regula 333.

Conform Ghidului de cutremur publicat de Prefectura București, ar trebui să ai la tine cinci litri de apă, conserve și alimente neperisabile în cutii de metal sau de carton, fructe, batoane de proteine și snaks-uri. Cum statul nu intră în detalii în ce privește un meniu echilibrat, am conceput eu un kit alimentar care să conțină necesarul zilnic de macronutrienţi - carbohidraţi, proteine şi lipide -, îndrumat de propriile necesităţi şi de experiența de bucătar şi bodegar de cinci ani. Apoi am analizat meniul pe fiecare zi în funcție de comboul nutrițional oferit, de gust și de cum m-am simțit după masă.

Am aranjat mâncarea cât mai apetisant, în contrast cu situaţia apocaliptică în care te-ai afla, ca și cum ar fi ultima ta masă. Pentru că, să fim realişti, nu te poţi aştepta să vină cineva din administraţia Firea să te salveze.

Teoretic, un meniu echilibrat pentru bărbaţi are aproximativ două mii de calorii pe zi: 55 de grame proteine, trei sute de grame carbohidraţi si 90 de grame lipide. Pentru mulţi oameni însă, a trece de la o alimentaţie plină de carbohidraţi, care dau energie, la una care-i menţine la nivel minim, este un salt prea mare. În plus, având în vedere că te afli sub nişte dărâmături, pe care trebuie să le dai la o parte, o să ai nevoie de cât mai multă energie. Dar cum eu nu prea mănânc pâine (sursa principală de carbohidraţi a românului), am încercat să menţin raportul de proteine, carbohidraţi şi lipide la aproximativ 40:40:20, pentru că oricum lipidele au aport caloric mai mare. Aşa că am cumpărat:

• Alimente cu carbohidraţi: batoane de cereale, banana, cereal, banane deshidratate, pâine integrală, biscuiţi, mazăre
• Alimente cu proteine: beef jerky, batoane de proteine, shake de proteine, conservă carne, conserve peşte
• Alimente cu lipide: mix nuci, unt de arahide
• Alimente generale: fasole cu cârnaţi, pateu, mazăre cu ciolan, castraveţi muraţi în saramură
• Băuturi: apă, lapte pasteurizat de migdale

Cost total al coşului: aproximativ 180 lei. Banii s-au dus un pic disproporţionat la batoanele de proteine, beef jerky şi nuci, cam 25% din suma totală.
Mese pe zi: Cinci. Trei mese principale şi două snack-uri

Bingo nutrițional: 2000 kCal , 150 g protein, 156 g carbohidrați, 85 g lipide

Gust: Încep supravieţuirea în forţă şi comit o greşeală: fac ravagii în provizii din prima zi. Mazărea cu ciolan e destul de gustoasă, ca la cantină. Chiar se simte gustul de afumătură, dar pentru că este neîncălzită, trebuie să las deoparte jumătate din carnea plina de grăsime rece.

Laptele de migdale, banana, untul de arahide, cerealele şi nucile le amestec într-un un mix echilibrat de lipide, carbohidraţi şi proteine. Pentru că hipsterul din mine a pus și shakerul în kitul de supravieţuire, restul de lapte, care s-ar strica până a doua zi, îl folosesc pentru a face un shake de proteine.

Închei ziua cu un file de macrou în sos de muştar cu mazăre, cea mai bună chestie pe care am mâncat-o în ăstea trei zile. Sosul de muştar m-a făcut să uit de dărâmăturile fictive sub care mă aflam şi mi-a oferit un pic de speranţă că poate cineva va veni toţuşi să mă salveze.

Cum m-am simţiţ: Un pic balonat, pentru că aproape toate alimentele din kit conțin sare cu 50% mai mult peste doza recomandată. Asta înseamnă că am acumulat acel water weight de-a lungul zilei, însă nu m-am simţit moleşit. Am avut destulă energie să-mi caut pisica printre dărâmături.

Bingo nutrițional: 2 100 kCal, 145g protein, 126 g carbohidrați, 98 g lipide

Gust: Biscuiţii cu pateu mă duc cu gândul în copilărie, dar adevăratul miracol sunt castraveții murați, care taie gustul oribil.

Încerc să fac curcanului cu mazăre un cvasi plating din ce am la dispoziție, dar nimic nu poate ascunde aspectul de vomă regurgitată. Carnea chiar nu are gust nasol, pare un fel de şuncă din comerţ, mestecată şi apoi combinată cu nişte gelatină, pentru a produce forma aia cilindrică. Din păcate, este mult prea sărat. Cu timpul, fiecare înghiţitură este din ce în ce mai scârboasă şi nu mai ştiu dacă halucinez sau chiar mănânc mâncarea pisicii. Nu-l pot termina.

Culoarea închisă a tonului din salată şi gustul denotă clar un produs inferior, dar comestibil.

Cum m-am simţiţ: Am fost balonat şi flatulent și mi-a fost greață toată ziua. Aportul de sare a fost tot pe la 150-200%, deci nu am mai avut energie să-mi caut pisica pe sub dărâmături. Am ţipat după ea, însă n-a răspuns.

Bingo nutrițional: 1 700 kCal, 90g protein, 98g carbohidrați, 81g lipide

Gust: A treia zi simt consecinţele lăcomiei din prima zi. Garniturile și laptele s-au terminat și rămân cu cele mai nasoale alimente. Încep grețos pentru cineva care nu mănâncă dulce: nuci, banane deshidratate şi biscuiţi.

Fasolea cu cârnaţi a fost de departe cea mai proastă conservă. Cârnaţii mici, puţini şi plini de grăsime, fasolea translucidă şi doi-trei morcovi aruncaţi probabil din greşeală îmi dau o stare vomitivă, pe care o controlez greu, doar pentru că trebuie să-mi conserv energia ca să găsesc pisica.

Ziua este cât de cât salvată de fileu de macrou şi de sardine. Nimic special, nimic greţos, dar sărat şi uleios.

Cum m-am simţit: Nasol, chiar mi s-a făcut un pic rău. Am avut de pierdut și pe partea de nutrienți, pentru că am lăsat pe ultima zi cele mai nașpa alimente. Deşi am păstrat un raport ok de 30:30:30, cantităţile au fost prea mici. Într-o situaţie cu adevărat gravă, ai putea adăuga nişte pâine cu gem, dar gustul de conserve şi sarea excesivă m-au făcut să nu mai vreau nimic. Și nici pisica n-am mai căutat-o, convins fiind că aici va fi sfârşitul amândurora.

Conservele de peşte au fost singurele care au avut consistenţă. Restul cărnii a fost cel mult mediocră, mai ales conservele sub zece lei bucata. Mâncarea aleasă nu a fost cea mai proastă, poți supraviețui cu conserve de 50 de lei pe zi, dar conţinutul de sare este mult prea ridicat pentru a fi vreodată un regim viabil. Au fost momente în care îmi era destul de silă să termin porțiile, dar cum aia ar fi fost ultima mea masă în cazul unui cutremur adevărat, am încercat să mă bucur pe cât posibil de ea. Dacă ar fi să refac kitul, m-aș strădui ca în aceiași bani să iau mâncare negătită mult mai bună.