Oricând ia o pauză de la cursurile pe care le urmează la Academia Regală de Arte Frumoase, fotograful belgian Sebastiaan Franco pleacă în călătorii, în căutarea unor oameni și locuri captivante pe care să le surprindă în imagini. Până acum, tipul ăsta în vârstă de 25 de ani și-a plimbat camera prin Kenya și Irlanda, dar și în locuri mai aproape de casă, precum Seraing – un oraș mic din Wallonia, în sudul Belgiei, unde se vorbește predominant limba franceză.
Publicitate
Îți poți imagina de ce primele două destinații pot atrage un fotograf, dar e greu de spus de ce a treia a reprezentat un interes. Dintr-o întâmplare, Sebastiaan a mers pe acolo în 2012, cu un prieten, și nu s-a mai întors. „După toți aceşti ani, m-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta, de atmosferă și de oamenii pe care i-am întâlnit aici, chiar dacă nu înțeleg în totalitate de ce", spune el.
Seraing, ca multe alte orașe din regiunea Wallonia, a fost afectat puternic de declinul industriei locale de oțel și a minelor de cărbune, iar acest lucru se reflectă în fiecare parte a orașului. De când afacerile şi-au închis porțile, clădirile dărăpănate şi localnicii care se chinuie să-şi găsească de muncă reprezintă tot ce a mai rămas din Seraing.„Oamenii uită că acum mai bine de un secol, economia din orașele astea era prosperă", spune Sebastiaan. Și datorită chestiilor prin care au trecut, îmi spune el, locuitorii sunt incredibil de protectori și mândri de orașul lor: „Locul ăsta are o frumusețe ascunsă. Cred că asta se aplică tuturor orașelor industriale, nu e o chestie specifică orașului Seraing."Vezi mai jos mai multe fotografii de-ale lui Sebastiaan din Seraing.Articolul a apărut inițial pe VICE Belgia.
