În timp ce înaintam printre iluzii și maleficii aghiotanți al zeului corb Valravn, am auzit o șoaptă familiară.
„Când vorbește întunericul, schimbă totul, transformă casa în pământ străin și oamenii dragi în necunoscuți”, a zis vocea. „Singura soluție când realizezi că nu ai fost niciodată, în tot timpul ăsta, acasă, e să exilezi.”
Videos by VICE
Iluziile și șoaptele întunecate fac parte dintr-un joc numit Hellblade: Senua’s Sacrifice și, în acest context, întunericul e o metaforă pentru o boală mintală. Știu asta pentru că așa își face reclamă. Developerul Hellblade, Ninja Theory, a declarat deschis că a vrut să folosească jocurile video ca să spună o poveste despre problemele de sănătate mintală.
Hellblade spune povestea lui Senua – o luptătoare care are o misiune similară cu cea a lui Orfeu: să-i salveze sufletul iubitului ei mort. Ca să facă asta, trebuie să treacă prin iadul viking și să se confrunte cu demonii personali și ororile vieții de după moarte. Acești demoni personali sunt foarte bine documentați și mai înfricoșători decât oricare dintre celelalte provocări ale jocului.
Citește și: Poftim un joc moca 3D în care-ți faci bagajele ca să te muți
Chestia e că Senua suferă de psihoză. Acesta e termenul clinic pentru o gamă largă de simptome care se ascund de obicei sub diagnosticul de schizofrenie. Senua, la fel ca alte persoane cu această problemă, aude voci care nu există și vede lucruri care nu sunt reale.
Felul în care Ninja Theory transmite acest lucru în joc e în egală măsură genial și frustrant. Vocile plutesc în căștile jucătorului, spun povestea, avertizează jucătorul de pericole și îi dau sfaturi contradictorii despre următoarea mișcare. În timpul unei lupte, o voce îți poate spune să te apleci și alta să lovești. De multe ori, m-au avertizat de un pericol și m-am întors speriat să mă uit în spate degeaba. Nu era nimic. Totuși, în jumătate din timp ai dreptate, deci dacă nu le asculți, o faci pe riscul tău.
O altă frustrare e că jocul nu-ți oferă instrucțiuni despre cum să joci. Nu există niciun tutorial de luptă, nicio explicație. Și n-ai cum să știi ce e real și ce nu. În plus, jocul m-a făcut să mă îndoiesc de mine. De exemplu, Senua ar trebui să poată contracara adversarul în luptă, dar n-o puteam face de fiecare dată să facă asta.
La început, am crezut că mi s-a stricat tastatura, dar am schimbat-o și degeaba. N-am găsit pe nimeni online care să aibă aceeași problemă și e frustrant. Am și murit de multe ori.
E important să nu mori, pentru că fiecare moarte o face pe Senua să putrezească puțin. „Dacă putreziciunea îi ajunge la cap, misiunea s-a încheiat”, au zis developerii. „Și pierzi tot progresul pe care l-ai făcut până atunci.” Ceea ce îți crește frustrarea, pentru că asta înseamnă că, dacă ești varză la joc, Hellblade îți șterge jocul salvat. Dar asta s-ar putea să fie o minciună. Echipa de la PCGamesN a testat această teorie: a trimis-o pe Senua să lupte cu un dușman puternic și a lăsat-o să piardă de cincizeci de ori. Apoi au declarat că developerii au făcut mișto când au zis că jocul îți șterge ce ai salvat până atunci.
Nici eu n-am găsit pe nimeni online care să fi pățit asta. E stresant și derutant și înseamnă că developerii s-ar putea să fi mințit. Iar asta te face să nu mai crezi nimic altceva din ce au zis. Și tocmai asta e ideea.
Hellblade nu e primul joc despre probleme mintale care se joacă cu mintea jucătorului. Și Eternal Darkness de la Gamecube a pretins că șterge fișierele salvate, iar în Call of Ctulhu: Dark Corners of the Earth, Darkest Dungeon și Bloodborne, personajele aveau o a doua bară de viață care era sănătatea mintală.
Ninja Theory duce lucrurile și mai departe. Developerul vrea să pună jucătorii în mintea unei persoane cu probleme mintale și folosește pentru asta minciuni, butoane care nu funcționează în timpul luptei și sfaturi contradictorii din partea vocilor. E frustrant și enervant, dar asta e și ideea.
Protagonista jocului trece printr-o psihoză și suferă de depresie și anxietate. Călătoria ei prin iad e o manifestare a sănătății ei mintale, a declarat managerul de produs de la Ninja Theory pentru Motherboard în 2015. „Când pui jucătorii în poziția unui personaj cu probleme mintale, îi ajută să înțeleagă ce înseamnă să suferi și sperăm ca asta să ajute la eliminarea stigmatului asociat cu sănătatea mintală.”
Developerii au lucrat cu mulți profesioniști specializați în sănătate mintală și au intervievat mulți pacienți diagnosticați cu psihoză. Aceste persoane au testat jocul, au oferit sugestii și au ajutat Ninja Theory să modeleze experiențele lui Senua după ale lor. Ninja Theory a inclus pe fiecare copie a jocului și un documentar de 25 de minute în care prezintă acest proces.
Citește și: Nu ştii ce înseamnă depresia, până nu eşti devorat de ea
În familia mea au fost multe probleme de sănătate mintală. Au existat câteva depresii și sinucideri. Când am jucat jocul și ascultam vocile care îmi spuneau povestea Senuei, discursurile îmi erau familiare. Auzisem cuvintele astea în familie și în propriul cap.
Înainte ca Senua să plece în misiunea de salvare a sufletului iubitului ei, a petrecut timp în sălbăticie, departe de tribul ei. A vrut să ucidă tot ce făcea parte din ea, dar n-a funcționat, îți explică una dintre voci. A fost naivă să creadă că își poate șterge memoria.
„Nu poți câștiga lupta cu întunericul”, spune una dintre voci. „Se poartă ca și cum nu vrea s-o ucidă…deocamdată.” Mi-a fugit gândul imediat la conversațiile din familie despre depresie și suferință. Despre sentimentul că depresia e o forță fizică în afara ta. Una care nu vrea să mori…deocamdată.
„Crezi că poți învinge întunericul, că poți să-l înțelegi. Dar apoi te lovește brusc, de nicăieri, și te zvârle iar în neputință. Îți îneacă mintea cu frică, tot mai adânc, într-un vid aparent fără de întoarcere. Cu fiecare bătălie, întunericul devine mai puternic. Fiecare victorie o duce pe Senua mai aproape de înfrângere. E foarte nedrept, nu-i așa?”
Citește și: Drogurile magice din jocurile video
Pare foarte nedrept. De multe ori, persoanele cu probleme de sănătate mintală duc o bătălie cu propria minte. Una care poate dura o viață întreagă. Una în care fiecare victorie îți reamintește de consecințele înfrângerii. Una în care pot trece ani fără simptome doar ca să te trezești în mijlocul unei crize din cauza unui cântec.
Dintre toate cărțile și filmele și emisiunile despre probleme de sănătate mintală, n-am mai văzut nimic care să reproducă mai bine acest sentiment decât Hellblade. Numai pentru asta aș spune că jocul e un triumf, chiar dacă nu e întotdeauna distractiv de jucat.
