Regizorul care folosește membri de cartel reali în filmele sale

CARTEL CHRONICLES este o serie în derulare despre războiul drogurilor din America Latină.

Brațele tatuate ale lui Eduardo Giralt Brun se mișcă cu entuziasm în timp ce vorbește într-o spaniolă cu accent de Venezuela, despre cum caută gangsteri reali din munții Sinaloa, cu experiență în infracțiuni și crime, ca să joace în ultimul său film.

A venit unde trebuie: Sinaloa, un stat din vestul Mexicului. Majoritatea tinerilor, care stau și fumează în liniște în timp ce-l ascultă, muncesc pentru Cartelul Sinaloa, condus înainte de Joaquin „el Chapo” Guzman, momentan judecat în Statele Unite. Giralt Brun se află aici fiindcă e în căutare de realism pentru rolurile sale şi îi atrage pe infractorii mexicani să aleagă lumina reflectoarelor în timp ce le oferă regizorilor independenți mexicani o șansă să facă filme care reflectă realitatea socială a țării.

Mexic a fost devastat de violența din războiul drogurilor care a lăsat o parte din țară controlată și cooptată de crima organizată. O generație de tineri muncitori - mai ales în state precum Sinaloa, acolo unde s-a născut comerțul organizat de droguri - este crescută de afacerile cu droguri. Într-un fel, activitatea asta e atrăgătoare din cauza lipsei unor joburi mai bune, plus că oferă şi statut și putere tinerilor fără drepturi. Poate fi o perioadă plăcută dacă este trăită pe termen scurt, la fel ca-n cazul cocainei pe care o vând.

Traficanţii de droguri au fost mereu prezenţi în cultura populară a Mexicului, deci dorinţa regizorilor de a-i avea pe platourile de filmare e o evoluţie naturală. Giralt Brun crede că doar cei care au trăit cu adevărat aşa ceva pot să transpună experienţa pe ecran.

„Mă refer la paria și renegați. Se vede clar în ochii lor, în fel în care stau, cum se prezintă și cum se uită la tine când vorbesc. Nu ai cum să recreezi asta, iar, dacă ar exista o cale, cred că ar fi o pierdere de timp pentru că nimic nu se compară cu realitatea”, a spus el.

În timpul pregătirilor pentru un scurtmetraj, numit Los Debiles (Cei Slabi ), Giralt Brun a folosit pentru prima dată membrii crimei organizate ca actori. Filmul, care a avut succes pe scena internațională în 2017, urmărește un personaj care caută răzbunarea după ce câinii săi sunt uciși de o bandă locală de infractori. Majoritatea actorilor sunt din lumea pe care o arată filmul, şi totul a pornit de acolo.

„Cred că în țări ca Mexic este multă nevoie să se vorbească despre ce se întâmplă, iar cel mai corect este să le ofer oamenilor care sunt protagoniști în viața reală o șansă pe ecran”, a spus Giralt Brun.

Instagram-ul lui este plin de imagini care reflectă modul în care privește lumea. Se alătură comunităților, de obicei ajutat de localnici, ca să cunoască la mana - criminalii, delincvenții și alți marginalizați. Cere actorilor amatori să joace scene în fața telefonului și apoi îi arată regizorilor care îl angajează să găsească acești oameni..

Giralt Brun s-a folosit și de alte vocații când căuta actori amatori - muncitori în construcții din Mexic, de exemplu. Dar se luptă cu inegalitatea de putere dintre industria filmului și oamenii pe care aceasta încearcă să-i reprezinte.

„Când lucrez cu oamenii din reţele de crimă organizată mă simt în aceeași poziție de superioritate în care te poți simți când lucrezi cu indigeni, persoane deportate și muncitori din construcții”, a spus el. „Dar ceva e diferit la puștii care se ocupă cu droguri. Nu simt că profit de pe urma nimănui. De fapt este exact invers, eu sunt în poziția mai slabă.”

Mulți dintre tinerii care i-au ajuns actori lui Giralt Brun au deja un statut în comunitățile lor, unde sunt cunoscuți ca malandros (răufăcători), spre deosebire de alți oameni cu joburi de rând, care spune el, au tendința să fie mai submisivi.

„Tipi ăștia au mai mult control”, a spus Giralt Brun. „Dacă vor să-mi facă rău o pot face, ei știu asta şi aşa se schimbă total jocul.”

Sarcinile zilnice ale acestor tipi, cu vârstele cuprinse între 15 și 25 de ani, variază de la observatori la răpitori și criminali.

Acestea fiind spuse, trebuie să poată să primească ordine fiindcă altfel nu trec mai departe, a spus Giralt Brun. „Trebuie să fie în stare să respecte direcții concrete - direcția în cazul lor nu poate fi conceptuală sau metaforică, așa cum este de obicei cazul cu actorii profesioniști.”

Anul trecut, a selectat câțiva actori pentru filmul independent Comprame Un Revolver (Cumpără-mi un Revolver), regizat de Julio Hernandez Cordon. Filmul este despre o tânără care locuiește cu tatăl său pe un teren abandonat de baseball folosit de narcos (traficanți) care lucrează pentru capo (șeful infractorilor).

„Persoana pe care am găsit-o știa cum să țină o armă sau cum să ascundă droguri - știa, a fost acolo, a suferit”, a spus Giralt brun. „Era pe bune omul.”

Acel actor, pe nume Lucho, nu s-a descurcat prea bine la audiții, dar Giralt Brun a avut o presimțire și l-a folosit oricum. S-a implicat și a arătat actorilor cum să mânuiască arme în fața camerei într-un mod realist.

Infractorii pe care Giralt Brun îi poate convinge să joace pe ecran au o șansă să facă ceva diferit de rutina lor zilnică, să evadeze din plictiseala jobului de spion de cartel și să câștige niște bani în plus. Giralt Brun a spus că un membru al unei bande i-a declarat că procesul audiției i-a dat emoții mai mari decât răpirea unei întregi familii.

Riscurile la care se supune Giralt Brun ca să găsească acești oameni sunt evidente.

„Eduardo se dedică la fel de mult filmului precum o fac și corespondenții de război față de jurnalism. Îi inspiră mult pe alţii și e foarte curajos, deci mereu am vrut să-l susțin”, a spus Gabriel Stavenhagen, fondatorul companiei de producție, Cineburo.

Stavenhagen susține cel mai recent proiect al lui Giralt Brun, un documentar despre sicarios (criminalii) mileniali. Bazat în parte pe cercetările din munca de casting, Giralt Brun se expune în viețile acestor tineri și filmează totul, mai puțin actele lor criminale. Împreună cu Emmanuel Massu, un rapper sinaloan local cunoscut ca „El Enfermo” (dementul), construiește o serie de personaje din lumea interlopă ca să arate viaţa lor de zi cu zi, motivațiile și luptele lor.

„Este unul dintre acele proiecte care a venit la momentul și locul potrivit și pe care câteodată trebuie doar să-l faci”, a spus Stavenhagen.

„Este foarte emoționant”, a spus Giralt Brun, „să vezi cum tipii ăștia, care și-au petrecut viețile crezând că nu sunt buni de nimic, descoperă talentul pentru ceva bun”.

Articolul apărut iniţial pe VICE US.