Ce locuință să alegi ca tânăr în România: bloc nou, comunist sau casă la țară

Nu-i niciodată prea târziu să te lovească spiritul antreprenorial și să vrei să schimbi cutia de beton cu una mai mare. Sau cu o casă mică cu o bucată de curte, în care să plantezi o lalea. Probabil că știi ce zic, oi fi făcut și tu manevra asta: vinzi, achiți creditul ăla de 30 de ani la bancă și cu ce-ți rămâne dai un avans pentru o casă mai în firea ei. Că na, nu mai e vorba de Prima Casă, iar avansul cel mai mic pentru un credit ipotecar este de vreo 15%. De data asta, ai vrea s-o gândești mai bine și să faci cea mai bună achiziție.

După ce-am vorbit cu oameni care au ales provincia, dar și din discuții cu prieteni de-ai mei, eu tot aș alege o locuință într-unul dintre blocurile noi. Au toate finisajele, baia vine cu toate obiectele sanitare și e foarte ușor să te muți acolo. Îți ia o zi să duci mobila și aia e. Problema cea mare este unde. În blocurile deja finalizate, prețurile sunt stratosferice, mai ales în cele care nu se învecinează cu câmpul sau vreo groapă de gunoi.

De exemplu, un ansamblu rezidențial din Berceni, adică trei blocuri P+7 dispuse în formă de U, e acum în stadiul „gri” și construcția va fi gata la sfârșitul anului. Faza și mai tare e că mai are doar trei aparatamente nevândute și alea la 70 000 de euro. Vizionarea n-are niciun sens dacă nu te pricepi la materiale de construcții. Vezi doar un șantier împrejmuit de un munte de deșeuri. Ce să zic, pentru mine contează și cât de curat lucrează oamenii. Apartamentele în blocurile vechi nu-s neapărat mai ieftine, dar măcar au fost probate în timp.

Cumpărarea unui apartament e o investiție, spre deosebire de chirie. Curiozitatea mea e dacă e justificată. Marina Popescu, agent imobiliar, mi-a explicat cum se vede situația din lumea ei. „Apartamentele în imobile noi sunt mult mai rentabile pentru investiție. Ai contorizare individuală, centrală termică proprie, izolare termică. Diferența de preț comparativ cu cele vechi nu este foarte mare. De multe ori, costurile cu renovarea unui apartament vechi plus prețul de achiziție al acestuia duc investiția la prețul unui apartament în bloc nou”, mi-a detaliat Marina.

„Blocurile noi beneficiază de spații de depozitare, cât și de locuri de parcare contra cost. Iar prețul de închiriere al apartamentelor, în imobilele noi, este mai mare față de imobilele vechi. De exemplu, în Dristor, două camere în bloc nou costă între 450 și 500 de euro, față de 350 – 400 euro, în cel vechi. În fiecare zonă din București au fost construite imobile noi. Mai mult, unele sunt și aproape de punctele de interes: parc, piață, mall, centre comerciale. Eu recomand orientarea către cele noi”, a adăugat ea.

Oricât de nou ar fi blocul, și oricât de la periferie ar fi poziționat, în timp zona se va dezvolta și va fi gălăgioasă (dacă ții la detaliul ăsta). O opțiune ar fi chiar o casă pe pământ. De fapt, asta ar fi paradisul – când iei așa ceva, te-ai ajuns, ai spațiu, liniște, confort. Dar, dacă o cumperi pe lângă un oraș mare și faci naveta, totul se transformă mai degrabă într-un iad. Lucrez în Pipera și-i știu foarte bine pe navetiștii care merg în fiecare zi, în coloană, dinspre și spre Buftea, Corbeanca, Ștefăneștii de Jos sau mai știu eu unde.

Casa în Ilfov sau mai departe și naveta zilnică spre București ar putea reprezenta chinul tău de zi cu zi. Dacă ești freelancer, alta e treaba. Marina mi-a spus însă că nu mai există un trend al migrării către sate, dimpotrivă. Familii care au plecat în împrejurimile Bucureștiului în urmă cu patru – cinci ani caută apartamente de trei – patru camere, de preferat cu o curte, înapoi, în București. Aici poți, și pot, da vina pe Stat. „Infrastructura orașului nu este suficient de dezvoltată pentru a avea o casă în afara orașului și loc de muncă sau școală în București. Nu de puține ori am avut clienți care s-au reîntors în București din cauza orelor pierdute în trafic de acasă la serviciu și invers.”

Pentru mine, o altă soluție e să nu mă mai leg la cap cu un credit mai mare pentru o casă mai mare și să compensez viața printre betoane cu o casă mică la țară, nu mai departe de 100 de kilometri de București, unde să merg în weekenduri sau în minivacanțe. Cu 15 – 20 000 de lei, să zicem, găsești un teren intravilan de vreo 500 de mp într-un sat simpatic, într-o zonă de deal, de preferat. În județul Argeș, de exemplu. Că la munte se schimbă situația și se vorbește de niște zerouri în plus.

Important e ca terenul să fie destul de bine înfipt în sat, încât să fie racordat la curent electric, să aibă un puț, iar tu să te descurci cu fosă septică. Să fie cu utilități, dar asta e greu de cerut într-o zonă în care terenul nu te costă un rinichi. Odată ce rezolvi cu terenul, urmează casa și-aici e altă distracție. Una mică, nepretențioasă, poate chiar din lemn, ar ajunge la minimum 25 000 de euro, dar ar mai fi și opțiunea mai ieftină: casa pe roți. Culmea, pentru un astfel de imobil nu ai nevoie de autorizații și nu te-ar duce mai mult de 13 – 15 000 de euro. Unde mai pui că vezi și lumea, dacă vrei, și călătorești cu tot cu casă după tine.

Cumva, cu maximum 30 000 de euro, rezolvi și de teren, și de construcția casei. Câștigi aer curat, o locuință cu mai mult spațiu decât o să-ți permiți vreodată în București și o curte mare cu grădină și găini. Nu știu, poate vrei găini. Sau grădină. Sau ce mai vor oamenii când ajung la țară.

Un avantaj pentru o casă la țară, în care nu stai prea des, e că o poți închiria. Nu spera la bogăție, dar o poți pune pe platforme ca Airbnb pentru străini hipsteri care caută locuri autentice, la noi în țară. Pentru mine, acesta ar fi visul cel mai frumos, căci în București oricum nu mai am loc de toți.

Indiferent ce casă alegi, ține cont că situația economică s-ar putea să nu fie prea roz în următorii cinci ani. Italia deja a intrat în recesiune tehnică, iar situația politică de la noi, cu atâtea decizii imprevizibile, nu ajută cu nimic stabilitatea economică. Așa că fă-ți planul bine. Nu mă pricep prea mult la economie, dar am căutat să aflu tendințele pieței de imobiliare, să văd ce-i mai încântă pe oameni, ca să știi unde să te orientezi. Marina mi-a spus că, deocamdată, în București stăm bine: prețul per metru pătrat este cel mai mic raportat la o capitală europeană. Bine, la alte capitole nici nu ne putem compara cu ele. Dar costul construcțiilor și al terenurilor este tot mai ridicat de la an la an, regulile urbanistice se înăspresc constant și este foarte posibil ca în următorii ani să fie tot mai dificil pentru dezvoltatori să construiască în oraș.

„De obicei, piața de vânzare a imobilelor noi în construcție merge foarte bine în lunile ianuarie – aprilie, iar în iulie – august e destul de scăzută, comparativ cu piața imobilelor vechi sau noi, dar finalizate”, a conchis aceasta. Cumva, e de înțeles, că în plin sezon de concedii și city break-uri prea puțini vor să se gândească la achiziții de-o așa anvergură.

Poate că investiția într-un apartament în Capitală sau alt oraș mare este cea mai bună soluție pentru un carierist. Însă aglomerarea urbană nu mă convinge că este ce trebuie pentru sănătatea mea mintală. Mai e și soluția micilor comunități care se formează în ansambluri mari, la marginea orașului, precum Cosmopolis, unde s-au adunat până acum 9 000 de oameni. O adevărată așezare răsărită în mijlocul câmpului, cu magazine, restaurante, piscine, parcuri și chiar plajă la lac. Dar și cu multă poluare de jur împrejur.

Nu pot să spun că eu am ajuns la o decizie finală. Mă mai pot lega de locul de muncă, e la periferie, dar nici jobul nu-i o chestie pe care o voi avea pe viață. Ce am învățat însă în demersul meu e că are mare importanță cum îți vei câștiga banii peste cinci sau zece ani. În funcție de asta contează și accesul la un oraș mare.