Am stat o lună cu un grup de oameni care-și beau propria urină

„Bun, toată lumea, hai să ne începem ziua cu un păhărel frumușel de pișat.”

E o zi ca oricare alta pe grupul de Facebook „Terapie prin urină: ADEVĂRATUL REMEDIU UNIVERSAL”, pe care am intrat fix acum o lună, când am observat că băutul urinei apăruse la știri cum s-a întâmplat, din nou, și marți. E greu, la fel cum e și cu majoritatea postărilor, să-ți dai seama dacă știrea asta e pe bune. Dar vasta lor majoritate par să fie, la fel ca și cei 6 885 membri însetați ai grupului.

În descrierea sa de pe Facebook, grupul spune că terapia prin urină (TU) „îți deschide porțile sufletului și îți vindecă fiecare parte a ființei”. TU nu se referă doar la băutul propriei urine, ci și la îmbăierea în ea și consumarea ei prin nări. (Există un membru entuziast, care comentează la aproape fiecare postare. Indiferent ce boală sau ce tip de sfat se cere, el e de neclintit: bea urină pe nări, zice.)

Beneficiile terapiei prin urină nu au fost confirmate științific, dar textul sacru pentru cei care aderă la idee - o carte publicată de John W Armstrong pe la jumătatea secolului trecut, intitulată Apa vieții - susține că terapia prin urină poate vindeca orice boală, „cu excepția celor provocate de traumatisme sau tulburări structurale”. Adesea, în conversațiile cu membrii grupului, mi-au indicat pasaje din cartea asta, la fel cum se grăbesc mulți creștini să îndrume oamenii către Biblie. Spre deosebire de creștini, câțiva dintre devotații terapiei prin urină recomandă cărți pe care le-au scris chiar ei.

Fiecare postare de pe grupul de Facebook are darul de a mă surprinde. La scurt timp după ce mă alătur grupului, cineva îi întreabă pe membri ce le place cel mai mult la terapia prin urină. „Mi-a dat mai multă energie, mai multă claritate în gânduri și o înțelegere mai bună asupra a cât e de nocivă mâncarea pentru bebelușul nostru”, spune cineva. Altcineva adaugă: „Este un feedback despre cum se simte corpul tău, asta îmi place enorm. Mănâncă friptură de vită și cartofi prăjiți și urina ta o să miroasă a cur”.

Altă persoană spune că îi place „vibrația sporită. Curăță de minune glanda pineală. Pe mine m-a adus la iluminare spirituală. Mi s-a deschis tavanul într-o dimineață și pur și simplu s-a revărsat iubire peste mine, nu pot descrie în cuvinte ce am simțit. Era real. Și totuși ireal. Uau. Suntem atâââââât de iubiți”.

Pe 28 ianuarie, cineva întreabă pe grup dacă are voie să bea urina altcuiva, pentru că urina nepotului „s-a dus pe gât mult mai bine”. Cineva apare să comenteze că postarea primește report-uri și că i-a tulburat pe oameni. „Poate e de la felul în care ai formulat-o”, spun aceștia. La început de februarie, altcineva zice: „De câteva săptămâni țin post (beau urină) și mănânc o dată pe zi. Ieri am experimentat ceva cu totul diferit. A început să-mi tremure vederea, era ca și cum pot să văd o altă dimensiune”.

Pentru mine, a-ți bea propriul pișat sună cu-adevărat sumbru și dăunător: doctorii au avertizat că „riști să reintroduci excreții periculoase înapoi în organism atunci când bei urină” și că, odată ce ți-a părăsit corpul, urina poate fi infestată cu bacterii care-ar putea fi periculoase odată ingerate. Dar poate că sunt eu un cap pătrat obtuz, iar medicii ăia calificați se înșală.

Ca să aflu de ce o fac cei devotați TU-ului, am întrebat vreo 30 de membri de pe grup, dintre care mulți m-au ignorat. Din fericire, unii s-au bucurat să-mi răspundă.

Dave Murphy - cunoscut online drept „Așa-zisul Dave” - are 56 de ani și e din Basildon. Când locuia în America avea aproape 130 de kilograme și suferea de probleme cu spatele și umerii, avea plămânii astmatici ai unui bătrân de 70 de ani, hipertensiune arterială și colesterol mărit, leziuni nervoase la picior și dureri cauzate de o operație la tendonul lui Ahile. Cum s-a întâmplat cu aproape toți cei pe care i-am intervievat, acesta mi-a spus că doctorii n-au putut ameliora niciuna dintre aceste probleme. Așa că, în 2011, a urmat sfatul răposatei Sylvia Chandler, promotoare a TU, pe care o cunoscuse la un festival. Ea vorbise despre beneficiile terapiei prin urină și adusese cu ea un tip căruia îi trecuse astmul după ce dăduse pe gât propriul pișat. Chiar a doua zi după, „Așa-zisul Dave” a început să folosească terapia cu urină și acum se simte mult mai bine.

„Doctorii habar n-au de terapia prin urină, iar când li se arată rezultatele, nu vor să asculte”, spune el. „În ce mă privește, singurul doctor bun e un fost doctor.” Îmi trimite triumfător un link cu un interviu de pe BBC Radio London, în care se confruntă cu un doctor. Însă, interviul nu e altceva decât un medic profesionist care informează un bărbat care-și bea urina că ar trebui, probabil, să nu mai facă asta.

Neîncrederea în industria medicală e firul care-i unește pe toți oamenii cu care vorbesc. Un tip pe nume Martin Lara zice: „Fără supărare, dar cred că ai trăit în purgatoriu și n-ai fost atent la ce se întâmplă în mediul înconjurător și sper să te trezești înainte ca tu și cei dragi să ajungeți pe mâna doctorilor”. O femeie care-și spune „Leeaura-Zen Holistics” zice că majoritatea doctorilor „nu știu niciun căcat despre sănătatea omului”. Leah Sampson, o canadiancă de 47 de ani, spune: „Să te aștepți ca științele medicale să dezvăluie un secret din industrie e ca și cum le-ai cere celor de la Coca-Cola sau KFC să-ți dea ingredientele și rețetele lor secrete”. Christiane Cloutier, care-și spală vasele cu urină și spune că TU poate vindeca SIDA, afirmă: „Marile companii farmaceutice ar ucide pe oricine care găsește un leac pentru TOATE cancerele”.

Paranoia din rândul comunității e alarmantă. Dacă terapia cu urină e pe-atât de eficientă pe cât susțin oamenii, îl întreb pe „Așa-zisul Dave” de ce n-o prescriu doctorii pur și simplu. El îmi zice că am o perspectivă naivă asupra lumii și că industria medicală încearcă să reducă populația lumii cu 90%. Îl întreb ce-ar face dacă mâine ar afla că are cancer. Îmi spune că nu s-ar putea întâmpla asta niciodată. În caz contrar, ar urma învățăturile medicale alternative ale doctorilor John Beard, Otto Warburg, Ernst T Krebs și Bruce Lipton. Când îl caut pe „dr. Ernst T Krebs”, descopăr că a fost un escroc care a) nu era medic și b) promova tot felul de tratamente inventate pentru cancer.

Una dintre persoanele care administrează grupul de Facebook și care a cerut să rămână anonimă, spune că acesta nu promovează terapia prin urină, doar fiindcă se discută despre asta acolo. Se teme că lumea îi va ridiculiza pe membrii grupului. „Asociază terapia cu urină cu anti-vacciniștii, întrucât terapia cu urină e ușor de ridiculizat, așa că asociază cele două practici și se folosesc apoi de asta ca să discrediteze anti-vaccinarea”, explică aceasta. „Deși e adevărat că mulți dintre oamenii care recurg la terapia cu urină se opun vaccinării, nu e neapărat același lucru.”

O întreb de ce n-ar prescrie experții medicali urină, dacă ar vindeca aproape orice boală de pe Pământ. „Medicina se bazează pe dovezi. Dacă n-au dovezi că e eficientă, n-o pot prescrie”, răspunde aceasta. „Înainte, eram deschisă cu medicul meu și îi vorbeam despre terapia cu urină, iar el era interesat. Acum, doar spune dur: Nu-ți bea urina sau Nu-ți băga urină pe nas etc.”

Lee Poulson, îngrijitor, 34 de ani, din Londra, pare foarte amabil în apelul nostru video. A fost paralizat temporar în 2012 și a constatat că terapia cu urină l-a făcut să se simtă mai bine. Spune că TU chiar l-a ajutat să-i crească la loc o parte din degetul pe care și-l amputase accidental. „M-am simțit despovărat știind că n-o să mai fiu niciodată bolnav, dacă îmi beau urina”, zice el.

Care e părerea lui despre nenumărații oameni vindecați prin medicină convențională? „Cred că poate avea utilitatea ei. Dar consider că noi confundăm însănătoșirea cu suprimarea simptomelor. Asta cred”, îmi spune. „Suntem singura specie de pe planetă care mănâncă mâncare gătită. Mâncarea gătită e unul dintre principalii factori care provoacă mucus și chestii de genul. Cred că toată lumea e reprimată, asta se-ntâmplă. Dacă ai grijă de un animal domestic - o iguană, o șopârlă - te-apuci să citești o carte și vezi exact ce-i trebuie. Dar oamenii pot să mănânce orice - toate sucurile astea cu alcool. Poți să mănânci orice. Hubba Bubba, știi la ce mă refer, știi și tu ce zic. Dar șopârlei tale nu poți să-i dai așa ceva!”

Partenerul lui Lee în terapia cu urină, Fabian Farquharson, are 37 de ani și este din Midlands. Astăzi, el și Lee au un talk show numit Alkalise 2 Realise, precum și un grup de Facebook despre urina învechită. Fabian spune că i-ar plăcea să ajute persoanele fără adăpost cu terapie prin urină învechită. El zice că a început să folosească terapia cu urină cam acum doi ani, ca parte din „practica sa spirituală”, iar asta i-a sporit energia. Când îl întreb ce tratament ar urma dacă ar fi să facă cancer, îmi spune că ar bea urină.

„Și eu credeam la fel ca tine”, îmi spune Lee. „Serios. Chiar credeam așa până când m-am îmbolnăvit. Tuturor persoanelor care se apucă de asta li se schimbă viața. Sau te hipnotizează și-ți spun o grămadă de minciuni. E una din două.”

La o lună după ce am intrat pe grup, îi dau dreptate. Clar e una din două.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.