Am fost în ziua votului la Jilava, să văd cum arată viitorul României pentru cei de după gratii

Pun pariu că nu știai că în închisori se votează. Dar deținuții au și ei acest drept și chiar și-l exercită. Am vrut să văd cum se desfășoară un tur de scrutin după gratii și să înțeleg cu ce gânduri votează condamnații României, așa că mi-am petrecut turul doi al alegerilor prezidențiale la Jilava. O închisoare aflată la o aruncătură de băț de București și locul în care, la alegerile parlamentare, deținuții au votat PSD, în timp ce localnicii comunei au ales PNL.

Inițial aș fi vrut să merg la Penitenciarul Rahova, unde e cazat și Liviu Dragnea, în speranța că poate, poate prezența fostului lider PSD în penitenciar i-a mai făcut pe deținuți să-și reevalueze opțiunea politică. Doar că accesul în această închisoare mi-a fost restricționat drastic la „10-15 minute și două-trei cadre”. Evident, conducerea a invocat „condițiile de securitate”, nicidecum că deținutul-vedetă al penitenciarului, Daddy de Teleorman, are alergie la presă și s-ar fi temut că-l surprindem într-o poză în trening și cu mânecile tricoului suflecate peste brandul lucrat la atelierul auto al închisorii. Oricum, karma a lucrat și lui Dragnea tot nu i-au dat voie să voteze duminică, așa că șansele să dea o declarație la ieșirea de la urne, așa cum făcea până nu demult, ar fi fost nule.

Și asta pentru că nu toți deținuții au dreptul să voteze, cum mi-a explicat, prin telefon, Cezara Grama, consilier juridic la Expert Forum, un think tank care se ocupă cu buna guvernare și promovarea democrației în România. „Contrar impresiei generale, cei mai mulți deținuți au dreptul să voteze. Excepție fac cei cărora le-a fost aplicată o pedeapsă complementară care constă în interzicerea exercitării unor drepturi civile, precum dreptul de a alege și a fi ales, dar și altele.”

Cezara îmi explică mai departe care-i treaba cu interdicția lui Dragnea. „E vorba de abuz în serviciu în dosarul pentru care exercită acum pedeapsa și pentru o astfel de faptă legea prevede expres interdicția de a ocupa o funcție publică. Dar judecătorul poate decide să limiteze și alte drepturi, inclusiv dreptul de a vota.”

Norocul meu e că la Jilava nu sunt închiși, momentan, politicieni de rang înalt (cc Carmen Dan și Gabriela Firea, care oricum ar lua drumul către Târgșor), așa că dintre cei 906 deținuți, 767 au drept de vot, adică peste 80% din cei care își ispășesc pedeapsa aici. Conform penitenciarului, doar 25 de persoane au refuzat să-și exercite votul duminică. Comparativ cu tinerii din țara asta, deținuții sunt un adevărat model de civism.

Lămurit de cum stă treaba cu votul la nivel teoretic și cu toată hârțogăria acreditărilor rezolvată, iată-mă duminică dimineața înființat în poarta Penitenciarului de maximă siguranță București-Jilava, gata să dau ochi cu partea practică a sistemului electoral într-una dintre cele mai notorii închisori românești.

Afară plouă mărunt. Pe vremea asta nu i-ai scoate nici pe cei mai răi ocnași la muncă. Pășim zgribuliți spre locul prin care s-au perindat personaje celebre ca Gigi Becali, Cristi Borcea sau Nuțu Cămătaru. Lăsăm tot ce e de lăsat la ușă, trecem printr-un scanner și în câteva minute intrăm pe poarta închisorii care aduce mai mult cu o curte de liceu decât cu ce mi-am imaginat eu că ar trebui să fie curtea unei pușcării. Clar, aici nu e Orange Is the New Black și, în niciun caz, OZ, ci mai degrabă un loc aparent destul de chill, în care muzica unui radio românesc comercial răsună din megafoane între clădirile vechi, dar îngrijite, în timp ce pereții sunt pictați în culori vii cu tot felul de personaje SF.

„Hai, hai, mai repede!”, îi zorește un gardian pe cei câțiva deținuți care s-au încumetat să iasă pe ploaia asta la magazinul penitenciarului. „Ce să facem? Cu copiii la magazin”, încearcă să glumească omul, în vreme ce mâinile sale cât lopata zăvorăsc în urma noastră ușa de fier.

Mergem ca pisicile pe lângă streșinile clădirilor, spre „a-ntâia”, aripa închisorii unde oamenii s-au aliniat încă de la prima oră a dimineții la coada de la vot. Mai ceva ca vecinii tăi care îți aruncă priviri acre în lift, când tu abia cobori în pijamale după pâine la ora la care ei se întorc de la urne.

Doar că în închisoare votul nu se desfășoară întocmai ca afară. Sunt câteva reguli speciale, printre care urna, locul, durata și felul în care se vine la vot.

Urnele cu care se voteză la Penitenciarul Jilava aparțin secțiilor de votare unde este arondat penitenciarul, respectiv secțiilor 215 până la 218. Spre deosebire de Teleorman, unde se pare că manevrele au fost făcute cu ajutorul urnei mobile, aici cutia din carton ce aduce a ambalaj de mașină de splălat e păzită mai ceva ca sfintele moaște de niște zdrahoni cu care, crede-mă, că nu vrei să ai de-a face pentru câteva voturi introduse pe nașpa. Oricum, reprezentanții secției de votare care însoțesc urna mobilă sunt cu ochii-n patru, pentru că la ultimele alegeri au cam dat-o-n bară și au fost nevoiți să suspende temporar votarea în închisoare, după ce mai mulți deținuți fără drept de vot ar fi votat „din greșeală”.

Până la ora la care ajungem noi efectiv în secția de votare de pe „a-ntâia”, o cameră mică, cu mese, buletine de vot și o comisie electorală, ca orice altă secție, votarea e aproape pe terminate. Oamenii intră și ies disciplinat, fără prea multă vorbărie, își spun numele, li se verifică dreptul a vota, după care cu ștampila de mână intră în cabinele înghesuite și poc!, gata votul.

Dar oare pentru ce votează un deținut din penitenciarele României? Și ce așteptări are de la o clasă politică care mai mult s-a folosit de ei și de condițiile în care trăiesc pentru a-și trece legi în folosul propriilor corupți din partid?

Cu un hanorac gri pe care scrie mare alb pe negru INFLUENCER, Cornel iese din secția de votare a penitenciarului, se salută cu vecinii de palier și se reazemă de peretele alb din hol, în așteptarea colegilor de celulă cu care a fost scos pentru votare. Profit de ocazie și îl întrebăm pentru ce a votat. Deși purtătorul de cuvânt se află tot timpul în preajmă, oamenii își spun năduful fără să se cenzureze prea tare. „Am votat pentru salarii și alocații mai mari”, îmi spune tânărul în vârstă de 26 de ani, care a făcut deja două luni dintr-o pedeapsă de zece pentru mărturie mincinoasă (ceva cu mașina unui cumnat și o vânzare-combinație care n-a ieșit prea bine). „Niciunul nu e bun. Toți trag pentru ei”, adaugă, resemnat, constănțeanul.

„Am vrea și noi să fie mai multe locuri de muncă ca să nu mai ajungem aici.”

Cei mai mulți deținuți cu care am vorbit duminică s-au plâns de starea deplorabilă în care a ajuns țara, indiferent cine a fost la conducere. Dincolo de gratii, România are aceleași probleme. Sărăcia, lipsa locurilor de muncă, salariile mici și condițiile de trai dificile sunt subiecte care îi preocupă și pe deținuții de la Penitenciarul Jilava.

Dorel, un tip cu cioc și geacă de piele, e sătul de toată clasa politică, indiferent de culoare. Condamnat la 12 ani pentru trafic de persoane, tipul ăsta îi citește pe politicieni dintr-o privire.

E nemulțumit de toți, dar e de părere că PSD-ul a mai făcut totuși câte ceva. Și când spune asta se referă la recursul compensatoriu, măsura introdusă în 2017 ce constă în reducerea din totalul pedepsei la șase zile pentru fiecare 30 de zile executate, în condiţii de detenţie necorespunzătoare (apropo, la Jilava, gradul de ocupare e undeva la 130%).

„Iohannis ăsta n-a făcut nimic pentru noi, pe când PSD-ul s-a mai interesat și de soarta noastră”, spune bărbatul, care susține că ar fi votat la fel și dacă era afară. „Să se facă autostrăzi, spitale, ceva și pentru noi aici, în penitenciare.” Doar că atunci când încerc să-i explic că nu președintele face autostrăzi, omul se uită mirat când la noi, când la ofițerul de presă și schițează un zâmbet în timp ce ridică din umeri. „Nu știu, așa o fi, dar parcă niciunul n-a făcut nimic!”

La fel gândește majoritatea dintre cei cu care am vorbit duminică între zidurile penitenciarului. Deși sătui de politicieni, mulți au votat PSD, în speranța că Viorica Dăncilă va face cumva și le va mai ușura din pedepse sau măcar le va îmbunătăți condițiile de detenție. Oficial, pe toată comuna Jilava, Klaus Iohannis a obținut 2 700 de voturi și Viorica Dăncilă 2 850, dar cifrele astea includ și locuitorii comunei. Secretarul Primăriei Jilava îmi spune însă că nu-mi poate da defalcat rezultatele votului din închisoare. Oricum, dacă procentul se menține ca la ultimele alegeri prezidențiale, PSD-ul va avea cele mai multe voturi la Jilava și cam în toate penitenciarele din România.

Dumitru e rebelul palierului. „Ca să fiu sincer, eu mi-am anulat votul”, îmi spune bărbatul de 54 de ani, a cărui viața a pendulat între timpul petrecut afară spărgând case și pușcăriile României. Omul îmi explică mai bine decât mulți dintre cunoscuții mei cum e cu atribuțiile președintelui, care sunt mai mult pe politică externă, și cum votează pușcăriașii.

„Aici nu se votează nici cu capul, nici cu inima. Fiecare camera are un lider și ăla dă tonul, dacă mă înțelegeți”, mărturisește omul a cărui poreclă e Difuzor, încă de pe vremea când în pușcării erau difuzoare în fiecare cameră și el le repara cu te miri ce, după ce colegii deținuți furau bucăți de magnet din aparat ca să măsluiască zarurile de barbut. Difuzor e nemulțumit că Iohannis nu ne-a băgat în Schengen, dar mai ales că președintele „nu știe să țină un discurs liber”. E elocvent, articulat și destul de informat, cu toate că, așa cum singur spune, televizoarele din cameră stau mai mult pe Taraf TV. „Ne informăm și noi să știți. În afară de Taraf, clasamentul la noi în cameră e așa: Antena 3, România TV și de la 9 seara B1”. Cam ca afară, mă gândesc eu în sinea mea, când purtătorul de cuvânt intervine și adaugă: „Și Evenimentul Zilei, pe care fiecare secție îl primește zilnic. Ne-au ajutat cei de acolo să avem câte 30 de bucăți zilnic”. Difuzor întoarce capul și se uită mirat. „Care, dom’ șef? Că la noi n-a mai ajuns demult!”

Cu amestecul ăsta de Taraf, Antena 3 și Evenimentul Zilei, să nu te miri dacă în următoarele zile, când se vor publica rezultatele finale, în ciuda înfrângerii usturătoare, PSD-ul va câștiga pușcăriile României. Până la urmă, sunt singurii care s-au uitat după gratii. Poate și pentru că mulți dintre liderii social-democrați sunt înspăimântați de gândul că, într-o zi, ar putea ajunge și ei aici.