Viața unui parior profesionist

Dirk Paulsen pare un tip normal și vesel de șaizeci și ceva de ani. Dar există un lucru care îl diferențiază de alți bărbați de vârsta lui: trăiește din pariuri. E o combinație între un împătimit al jocurilor de noroc, un geniu matematic și un microbist. Dar nu a căzut victimă dependenței, ba chiar își întreține familia din pariuri. Pare ireal, dar după ce i-am luat interviu, ne-a convins.

VICE: Trăiești cu familia ta într-un apartament mare, ai mai mulți copii și îți câștigi existența din pariuri. Nu simți o presiune enormă de fiecare dată când pariezi?
Dirk Paulsen: Presiunea e mare. Mai ales pentru că există mereu tentația de a paria împotriva cifrelor și a statisticilor, în baza instinctului personal. Dar poți pierde mulți bani dacă gândești irațional. Până acum, am acumulat destulă experiență cât să pariez mereu cu mintea limpede. Nu prea greșesc.

Cât ai pierdut cel mai mult vreodată?
Până în 2008 pariam singur (Paulsen are acum „parteneri de afaceri"). Aveam un profit săptămânal de peste zece mii de euro. Dar uneori pierdeam și câte treizeci de mii de euro într-un singur weekend. Am avut și perioade proaste mai lungi. Dar îți revii din ele. Trebuie să menții perioadele bune cât mai mult timp fără să-ți pierzi rațiunea. Atât în sensul pozitiv, cât și negativ.

De cele mai multe ori pariezi pe meciuri de fotbal. Cum calculezi șansele?
Am dezvoltat un program care funcționează matematic. Pariurile mele nu țin de noroc. Nu las nimic în baza instinctului; totul ține de calcule.

Ai diplomă în ceva sau ai știut dintotdeauna că vrei să fii parior?
Am studiat matematica, dar mi-au plăcut mereu jocurile. Jucam table, blackjack. Mai târziu am început cu pariurile pe fotbal și am dezvoltat programul de care îți ziceam cât eram student.

Câți ani aveai când ai început să pariezi?
Aveam 24 de ani când un prieten mi-a arătat SPP Overseas Betting. Pe atunci se paria în scris. Inițial, n-am înțeles nimic, dar am plasat primul pariu oricum. Am fost nervos, am pierdut vreo zece mărci. Apoi am început să gândesc și să fac calcule.

Și când ai început să câștigi cu ajutorul programului?
Am plasat primele pariuri profesioniste în timpul Cupei Europene din 1988. Am câștigat vreo patru mii de mărci. Apoi, la Cupa Mondială din 1990, am terminat programul. Am avut un succes enorm! După Cupa Mondială, am renunțat la jobul de programator și de atunci câștig doar din pariuri.

Ai fost curajos să iei decizia asta.
Sună nebunește, dar uite că atât de bun eram! Când aveam 26 de ani, am câștigat 20 000 de dolari la campionatul mondial din Monte Carlo. Nu am luat decizia impulsiv, am știut că o să funcționeze.

Erai un tânăr cu douăzeci de mii de dolari în buzunar în Monte Carlo. Probabil că te-a pălit iluzia grandorii, nu?
Evident. Am făcut niște lucruri prostești și am cheltuit bani aiurea. Fetele se prind imediat când ai succes, iar Monte Carlo e un oraș al distracției. După victoria aceea răsunătoare, am tot călătorit vreo șase săptămâni și am continuat să joc.

Jucai din plăcere sau din dependență?
Mi-am dat seama de atunci că avusesem noroc și că n-avea cum să țină prea mult. Am fost la Monte Carlo cu cinci mii de mărci și după șase săptămâni de distracție, m-am dus la Saint Tropez, Nice și Paris. Am reușit să ajung până la Berlin fără să fi pierdut bani.

Ce te diferențiază de alte persoane care pariază?
Eu n-am o echipă preferată sau un număr preferat. Mă interesează știința și matematica. Am creat statistici care ar interesa pe oricine, de la echipe, la antrenori, manageri și pariori. Am inclus în program și o rată a norocului prin care calculez șansele.

Cum măsori norocul unei echipe?
O să-ți explic cu un exemplu. Dacă Werder Bremen e în ofensivă și are șansa să șuteze de la mare distanță – de la douăzeci de metri, de exemplu – poate o să-și încerce norocul. Șutează, dar nu are șansă să dea gol. Un jucător de la Bayern ar căuta, probabil, un coleg de echipă căruia să-i paseze ca să dea gol.

În plus, un atacator mai bun își folosește mai bine șansele. Dacă Lewandowski are aceleași șanse să dea gol ca și Hosiner de la Cologne, atunci s-ar putea ca Lewandowski să-și utilizeze șansele în jumătate dintre ocazii, iar Hosiner doar în 25 de procente dintre cazuri.

Cum reacționează oamenii când le spui ce faci?
Mulți se gândesc că trișezi la viață. Dar pariul e o treabă corectă, matematică. Și, din fericire, e o activitate mai recunoscută în societate astăzi decât pe vremuri. Înainte, oamenii condamnau pariorii mai mereu. Dar azi, pariurile nu mai sunt considerate o problemă.

Cum le explici copiilor tăi din ce îți câștigi existența?
Cei mici au început să înțeleagă și ei. Le convine că avem bani pentru orice. Nu știu ce răspund dacă îi întreabă cineva la școală despre mine. Dar știu sigur că nu le e rușine.

Nu-ți faci griji că poate le dai un exemplu prost cu profesia ta?
Fiul meu cel mare are 18 ani și își caută job. I-am zis că am nevoie de un partener. I-a plăcut foarte mult să-i arăt programul și statisticile. Îi pot lăsa jobul moștenire. Numai eu știu să folosesc programul deocamdată. Mi se pare un lucru bun dacă reușesc să învăț și pe altcineva să-l folosească.