Autorul (cel din stânga) se bucură de băutura lui
E amuzant cum toți considerăm că avem o relație cu alcoolul. Probabil e singurul lucru pe care îl consumăm și pe care simțim nevoia să-l relaționăm direct cu viața noastră. Nu am auzit pe nimeni să vorbească despre relația toxică cu gorgonzola sau cum încearcă să-și îmbunătățească relația cu Cola Zero. Atunci care-i treaba cu alcoolul? De la cei care beau serios sau cei care sunt puritani, cu toții avem o conexiune personală cu alcoolul.
Deci, la fel ca restul lumii, și eu am o relație cu alcoolul. Chiar mai mult, la fel ca restul, aproape toate momentele semnificative din viața mea se învârt în jurul băuturii. Când eram un bebeluș evreu de opt zile, mi s-a dat o guriță de alcool, practic m-au adormit cu un strop de vin. Primul meu sărut, la festivalul Reading din 2009, a fost infuzat de un mix de vodcă cu cola. Majoratul meu a fost doar un pretext ca să mă fac muci. Săptămâna bobocilor: gin, shoturi de Jagermeister și bere Kronenberg. Sărbătorile, compătimirile, atunci când m-am îndrăgostit sau când am fost dezamăgit profund din dragoste mereu m-au surprins, atât pe mine, cât și pe contemporani, predecesori și strămoși, cu paharul în mână.
Videos by VICE
Când statisticile dintr-un studiu publicat luna asta au sugerat că tinerii britanici beau mai puțin alcool ca niciodată, am început să mă gândesc la cât beau eu. În drumul de la bar spre casă, cu câteva pahare de vin la bord, m-am întrebat: e cu adevărat bună relația mea cu alcoolul? Mereu mi s-a părut că persoanele de vârsta mea beau un pic cam mult, dar nu mi s-a părut foarte grav, pentru că suntem prima generație căreia îi este mai nasol decât părinților. Suntem datori pe viață, nu o să ne permitem niciodată să cumpărăm case, etc, așa și mai departe. Dar, se pare că nu e cazul.
Citește și: Un tip a trăit doar cu alcool timp de o săptămână
Colegii mei de apartament m-au asigurat că sunt sănătos. Lucrez de la nouă la cinci, de luni până vineri, nu beau singur și rareori ziua și nu mi se rupe filmul când ies în baruri. Dar, în același timp, m-a pocnit faptul că stilul meu de viață implică alcool aproape în fiecare seară. Nu mă fac mort prea des, lucru care până acum m-a făcut să cred că situație e sub control.
Însă am vrut să mă asigur, așa că m-am hotărât să monitorizez obiceiurile mele de băută timp de o săptămână. Luni seară, m-am dus la un eveniment în centrul Londrei. După serviciu? Păi, toată lumea s-a relocat într-un bar. Marți, am cinat c-o mâncare cu specific turcesc, la care s-au adăugat și un pahar sau două de vin. Miercuri, beri după muncă. Joi, tovarășul meu de apartament mi-a înmânat o bere când stăteam pe canapea. Nu am băut cantități industriale, dar am fost constant în fiecare seară din săptămână. VIneri seară am plecat la festivalul Wilderness, unde am băut câteva pahare de gin. Sâmbătă pe la prânz m-am îndreptat spre Brighton Pride. Am încercat să mențin o unitate de măsură, dar să fiu sincer, nu prea am reușit să țin cont. Îmi imaginez că nu e tocmai un lucru bun.
Autorul (în centru) mai bea puțin.
M-am hotărât să iau legătura cu James Nicholls, directorul de cercetare și politici de dezvoltare de la Research Alcohol din Anglia. Înainte să mă panichez pe tema problemelor din relația mea cu alcoolul, am vrut să verific dacă consumul meu de alcool îmi afectează sănătatea. Dacă nu e, atunci nu am de ce să-mi fac griji.
„Ghidul guvernamental revizuit sugerează 14 unități de alcool, atât pentru bărbați cât și pentru femei”, mi-a spus James la telefon. „Această cantitate e stabilită în idea reducerii riscului de a muri, din cauza unei boli conectate cu alcoolul, la 1%.”
Nu mi-a luat mult să-mi dau seama, după ce am căutat cât înseamnă 14 unități, că eu și prietenii mei putem să consumăm mai mult de atât într-o după amiază. Șapte pahare standard de vin? Șase halbe de bere? În decursul unei săptămâni, nu pare mare lucru. Dar poate că nu e. Doar 25% din populația britanică bea mai mult decât limita săptămânală recomandată.
Totuși, asta nu m-a panicat prea tare. Desigur că la 23 de ani beau mai mult decât limita recomandată, dar ăsta e un risc asupra corpului meu pe care, cel puțin acum, sunt dispus să-l accept. În fiecare zi trebuie să luăm decizii care ne supun corpul la riscuri, doar pentru plăcere, confort sau senzații tari. Din punctul meu de vedere, ce e important e faptul că alcoolul a rămas o alegere, nu o necesitate. Iar în ceea ce privește relația mea personală cu alcoolul, nu eram încă sigur de cum să mă simt.
Dr. Sally Marlow e o expertă în dependențe și stigma adiacentă de la King College din Londra. „Nu există caracteristică singulară sau o genă anume. Nu există un singur răspuns care să confirme dacă ești dependent sau nu”, mi-a explicat ea. Potrivit lui Sally, genul de chestii pe care le vezi pe Daily Mail, atunci când vine vorba despre dependența de alcool, sunt un „rahat pansat”. În schimb, m-a asigurat că alcoolismul e un efect al „interacțiunii complexe dintre materialul genetic și lucrurile care ți se întâmplă în viață.”
Mai pe scurt: nu există un răspuns simplu la întrebarea: „Am o problemă cu alcoolul?”
Ce mi-a mai clarificat Sally e faptul că nu poți judeca dacă ai o problemă cu alcoolul doar din prisma cantității consumate. „Un băutor înrăit dezvoltă toleranță și are nevoie de cantități mai mari ca să obțină același efect”, spune ea și îmi mai dă două exemple similare: dependența de heroină și de tutun. Începi cu puțin, dar cu timpul mărești cantitatea ca să te simți la fel.
„E la fel și cu alcoolul, dar mai lent: după vreo doi ani probabil o să ai nevoie de mai mult ca să te relaxezi sau să te distrezi și să te simți mai încrezător”, spune ea. „Oamenii care dau pe gât două sticle de vin s-ar putea să simtă efectul a doar câteva pahare.”
Deci, nu e doar cantitatea care semnalează o problemă. În schimb, Sally mi-a explicat tipurile de comportament care indică alcoolism: nu poți să mai ajungi la muncă din cauza mahmurelii, te cerți cu prietenii, familia sau partenerul din cauza băuturii, ești prins beat la volan, faci accidente de beție sau bătăi, ai sentimente de rușine și vinovăție sau ți se rupe filmul (continui să funcționezi, dar nu îți mai aduci aminte nimic din ce-ai făcut). Sally spune că ăstea sunt semnele îngrijorătoare, semnale comportamentale care indică că s-ar putea să ai o problemă.
După ce am vb cu Sally, era clar că ce descria ea nu e felul în care eu și prietenii mei consumăm alcool. În schimb, e destul de clar că de la un băutor ocazional poți ajunge foarte ușor la alcoolic.
Citește și: Au fost găsite celulele din creier care îți spun când să te oprești din băut
Am vorbit cu un membru de la Alcoolici Anonimi, pe nume Jack. Acum, la vârsta de 30 de ani, Jack nu a mai consumat alcoolul de nouă ani, de când și-a dat seama că ceva nu era ok. „Din exterior, totul părea perfect. Aveam un job, o relație de lungă durată, un apartament drăguț, dar mă uitam în fiecare zi în oglindă și mi-era scârbă de ce vedeam”, mi-a spus el.
Pentru Jack, alcoolul era o modalitate de evadare. „Mă simt bine? Hai la o bere. Mă simt ca dracu? Hai să beau ceva. Atunci când eram treaz, eram irascibil, nu aveam răbdare cu oamenii și mă purtam urât cu ei. Eram mai nasol treaz decât beat.”
L-am întrebat pe Jack ce anume l-a făcut să realizeze că are o problemă. Se pare că totul s-a întâmplat la un prânz de afaceri, atunci când, cum a spus-o el, lucrurile au luat-o razna. „Aproape m-au concediat, am pierdut clienți și mulți bani pentru companie. M-am făcut de rușine”, mi-a spus el. „Despre experiența în sine mă rezum să zic că atunci când încerci să convingi un client să semneze un contract, mai bine nu faci avansuri sexuale când e și soția de față.”
Citește și: Ghid pentru băut de dimineața până seara
Pe când Jack bea, nu știa cât o să se întindă la băută: „Puteam să ies în oraș la o bere, două, câteodată chiar mă rezumam la atât, dar alte dăți mă trezeam a doua zi și nici măcar nu știam unde sunt.”
Cultura alcoolului din Anglia îngreunează depistarea alcoolismului. În linii mari, consumul meu și al persoanelor cu care am vorbit pentru articol ar trebui să pună niște semne de întrebare. Dar, de fapt, doar a intrat în normalitate pentru majoritatea dintre noi să bem în fiecare zi.
Mă tot gândesc la un prieten de-ai mei, un jurnalist care nu a băut toată luna ianuarie a anului ăstuia. Da, a reușit să se mențină treaz, aproape 31 de zile, dar s-a plâns aproape în fiecare seară. Asta înseamnă că are o problemă? Dacă da, înseamnă că e valabil pentru toată lumea care a acceptat provocarea de ianuarie fără alcool.
Granița dintre sănătos și periculos e destul de neclară, dar e un test bun să încerci o perioadă de sobrietate, ca să vezi cum te simți după. În orice caz, de acum înainte o să fiu mai atent. Nu doar la cât consum, cât și „de ce”.
Traducere: Diana Pintilie
Umărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre alcoolism:
De ce cuplurile care beau împreună rezistă mai mult
S-a dovedit că și consumul de alcool îți dă cancer
Cum îți afectează alcoolul și iarba viața sexuală
