Anul Nou pe stil vechi în Moldova e un haos excepțional cu mascați, culori nebune și ritualuri

Chiar dacă vezi în calendar anul 2023 nu înseamnă că e același la toți. Așa e cazul cu Crăciunul sau Anul Nou „pe rit vechi” sau „pe stil vechi”. În comunitățile din Moldova, unde mare parte din credincioși se orientează și astăzi după Calendarul Iulian, tradiția petrecerii Anului Vechi se întâmplă în cea de a 13-a zi a anului. 

Schimbarea între calendare – Iulian și Gregorian – s-a întâmplat în martie 1919. Atunci, guvernul de la București a dat decretul și din 1 aprilie a devenit 14 aprilie 1919. Acest calendar vechi avea o problemă: pierdea zile, simplu spus. Mă rog, niciun calendar nu e perfect, în sensul că e doar un demers uman de-a da o măsură ciclurilor astronomice, timpului. În fine, nu intru în filosofie sau științe exacte de măsurare a timpului, ideea e că unul e ceva mai precis decât altul, iar de jumătate de mileniu, aproape, cel gregorian e activ în lume.

În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a vrut să mai îndrepte calendarul care, la 128 de ani, rămânea în urmă cu o zi. La acea vreme decalajul era de zece zile. Chiar dacă tu poți arde rapid niște zile, fără să-ți dai seama unde le-ai pierdut, sunt industrii și oameni cărora le pasă să fie, totuși, ceva precizie în lumea asta.

Eh, mai aproape de anii 1900, Calendarul Iulian rămăsese deja în urmă cu aproape două săptămâni. România a trecut la cel Gregorian în 1919, în viața civilă, iar Biserica Ortodoxă l-a adoptat în 1924, după un congres interortodox la Constantinopol. Bine, l-a adoptat, dar nu toți. Biserica rusă, sârbă, Patriarhia Ierusalimului şi călugării de la Muntele Athos nu au fost de acord şi au rămas pe stilul vechi. Iar acum îți aduci aminte la început de ianuarie că încă există. 

Acum că te-ai pus la punct cu niște informații care poate-ți vor fi utile cândva, e timpul să vezi ce-a surprins Ema Motrescu în Moldova, unde pe 13 ianuarie e sărbătorit finalul de an. Comunități importante din Drăgușeni, Boroaia, Vadu Moldovei sau Ruginoasa își adună reprezentanții în cadrul unei întâlniri care are loc de fiecare dată la Drăgușeni.

După cum a povestit ea, trecerea în Noul An s-a consacrat în Moldova mai mult ca o sărbătoare laică și mai puțin religioasă, dar le aduce oamenilor un amalgam de obiceiuri cu caracter distractiv și de urare din tradiția românească, mai veche sau mai nouă.

Adevărata înnoire a timpului prin Anul Nou este privită de oameni ca un ritual de renovare, cu ceremonii de alungare a spiritelor rele, de rememorare și respectare a superstițiilor. Acest complex mod de ceremoniere, de la urarea Plugușorului și până la jocurile mimice cu măști de animale sau personaje satirizate ale comunității, apărute într-un mod spectacular, este oferit astăzi de protagoniști ai comunității în schimbul unui câștig, al unui dar din partea comunității.

Ce-a surprins ea în cadrele de mai jos sunt bandele de feciori mascați în viguroșii urși de la Vadu Moldovei, în costumele înnobilate de simbolul Castelului Domnesc de la Ruginoasa sau în costumele populare ale tinerilor veniți să facă urările pentru o nouă perioadă a vieții. Ei se adună ritualic într-o atmosferă vie și copleșitoare, dominată de culori aprinse și strigături diverse.

„E un soi de entuziasm amestecat cu frică, de veselie și întristare, de viață lungă și copilărie, într-un sunet unic și sălbatic al tobelor”, subliniază Ema. „Această atmosferă e tocmai cea care trebuie imortalizată pentru a arăta lumii o boare a trecerii timpului peste această parte a lumii, plină de tradiții mai puțin cunoscute.”

Așa că uite această trecere a timpului, marcată de jocuri și ritualuri care încă-și găsesc locul într-un oarecare timp care pare mai agitat și mai grăbit să uite de vechi și să privească doar spre ce-i posibil nou și frumos.