Insula Iubirii mi-a arătat că bărbații nașpa cu care m-am combinat la viața mea sunt chiar okay

Nu există propoziție din trei cuvinte care să-mi producă o cantitate mai mare de fluturi în stomac decât „începe Insula Iubirii”. Înainte să mă judeci pentru acest guilty pleasure, vezi că din formatul ăsta am învățat multe despre tipologiile sociale – chiar mai multe decât mi-aș fi dorit.

Aici nu mă refer la înțelegerea motivelor pentru care devorez telenovela asta româno-thailandeză. Știu asta deja, e plăcerea mea să fiu martora momentului în care lucrurile se destramă. E vorba și de șocul provocat de cât de ipocriți și mincinoși pot fi unii indivizi.

Ca background, Insula Iubirii e varianta mioritică a Love Island – sau Temptation Island, dar chiar nu contează numele – doar că aici nu vin cuplurile să se combine. Mai fac și asta, dar mai mult se despart. Mai degrabă vin ca să se supună testului suprem: sunt făcute să reziste sau nu. Nu-ți imagina că trebuie să supraviețuiască în junglă o săptămână sau să intre în ring cu un leu.

Cuplurile sunt împărțite după niște criterii și fiecare e trimis la un resort echipat cu mâncare, băutură și genul de aer tropical care te face să-ți dai seama că stai cu partenerul din obișnuință, nu din iubire – pardon de expresie.

Nu doar că sunt moca într-o vacanță all-inclusive în Thailanda, dar le mai sunt aruncate și câteva ispite. Atât ispitele masculine (Flamingo Boys varianta modernă), cât și cele feminine (un șir nesfârșit de coperte Playboy) au o singură misiune – să le dea vrăjeală concurenților până când încep să traducă „vreau să mă ard în Thailanda” în „știți, între noi a intervenit monotonia”. Dacă te uiți la rata cuplurilor care au supraviețuit Thailandei, ar cam merita un bonus.

În orice caz, majoritatea concurenților pică-n penibil destul cât să nu fie social acceptat să-și mai arate moaca pe nicăieri minimum jumătate de an. Cam atât de toxici pot fi unii oameni. Cel puțin asta e concluzia pe care am tras-o după ce am studiat ecosistemul de la resorturile Minitel și Pulimuntra pentru un număr de ore pe care mi-e jenă să-l recunosc. Dacă dai volumul mai încet la telenovelă și mai tare la psihanalizele freudiene ale lui Radu Vâlcan – prezentatorul, o să-ți dai seama că epopea Insula Iubirii nu are la bază (neapărat) dulcele scandal. E vorba mai mult despre satirizarea tipologiilor sociale de care trebuie să fugi ca dracu’ de tămâie.

În cinstea sezonului șase, a caterincii și a educației, am făcut bilanțul materializat într-o listă cu personajele care m-au făcut să mă tăvălesc pe jos de râs, dar și să mă îndoiesc de rasa umană. Vorba aia, fața adevărată a omului o vezi doar în două situații: la băutură și la bonfire.

Nici ultimul episod din Gossip Girl nu m-a făcut să-mi imaginez că iau televizorul la capace cum m-a făcut Denisa. La început părea o fată puțin geeky, cu capul pe umeri și cu o conduită morală destul de okay. Chiar am simțit o doză de empatie față de ea pentru că venise cu Adrian pe insulă. Mi-am zis că nu-s singura cu gusturi aiurea în materie de bărbați.

Câteva episoade mai târziu, tipa m-a convins că lista ispitelor trebuie verificată a doua oară. De supărare că Adrian e prea ocupat să-și folosească skill-urile inexistente de mascul alfa pe ispite ca să-și mai aducă aminte de existența ei, Denisa se îndoapă cu viagra. Cel puțin asta e singura justificare pentru gradul impresionant de penibil atins de încercările concurentei de a-l seduce pe Andi.

Sanchi, din păcate atenția lui Andi este sută la sută îndreptată spre tovarășa ei, Geanina. Veninoasă, răzbunătoare și alimentată de setea de a-l babardi pe Andi, Denisa se dă prietenă cu Geanina doar ca să o pună-n situații nașpa la fiecare mișcare. De la „Lasă gânditul, că nu e de tine” până la predarea lecțiilor de bune maniere luate dintr-un manual de pe Wish, individa asta te învață că sunt de zece ori mai multe căi prin care poți face bășcălie de cineva decât credeai.

Mai pe scurt, Denisa e prietena aia din liceu care nu te halește aproape deloc, dar se folosește de prezența ta pentru a demonstra ce deșteaptă e ea și ce fraieră ești tu. Asta full-time, pentru că part-time îți caută gagicul cu așternutul. Dacă prietena ta te îmbată și te lasă să mori deshidrată într-o cameră uitată de lume ca să se frece de tipul care-ți place, asta înseamnă că – spoiler – nu îți e deloc prietenă. 

Această variantă depășită a unui fuckboy de Berceni a picat testul suprem în două sezoane. Restanța a fost ceva mai tumultoasă. A venit cuplat cu o fostă concurentă, s-a îndrăgostit de o ispită după 72 de ore, apoi i-a venit fosta din prima ediție ca să cadă în ispită și cu ea. Jur că nici eu nu înțeleg câteodată ce se întâmplă în emisiunea asta.

În orice caz, ideea lui Aurel despre un flirt corect e să-i povestească tipei despre ce mișto e să te întrețină femeile. Nici nu mai menționez că asta se întâmplă cu o rapiditate care-i dă rușine vitezei de 1.5x de pe YouTube. Hai că dau uitării și exprimările care mi-au dat impresia că Aurel privește propozițiile ca pe un joc de darts în care poate să arunce cuvintele la mișto.

Peste ce nu pot să trec este că Aurel cel mai probabil se excită când plătește la Mega cu un card pe care scrie Andreea. Pe bune, să te lauzi cu numărul îngrijorător de femei care ți-au dat bani de buzunar, te-au îmbrăcat sau trimis pe litoral e unul dintre red flag-urile peste care nimeni nu trebuie să treacă – nici măcar dacă e Ryan Reynolds.

Cel mai probabil potența lui e consumată în totalitate de relațiile cu aromă de sugar mom, pentru că aceasta se evaporă imediat când vine vorba de amara asumare. Cu premisa „lasă, că merge și așa”, acest wannabe player e șeful strategiilor tupeiste care îi aduc și ispita, dar și liniștea cu iubita. Experiența lui Aurel în Thailanda este portretizarea legendarelor versuri „Să iubești două femei, să nu știi pe care o vrei”.

Fie că ești amanta sau mama la copii, un final fericit alături de Aurel e mai puțin probabil decât să iei jackpotul la loto fără să joci. Dacă încearcă cineva să te agațe cu replici ca „Bagă și tu melodia aia a lu’ Vijelie cu una la un milion, te rog io” sau ți se adresează cu „Dă și mie până mâine 50 de lei dă motorină”, am un singur cuvânt: fugi. 

Unul dintre cele mai enigmatice personaje care au trecut pragul Minitel, Hannelore duce dualismul la rangul de artă. Din moment ce tipa venise să-și testeze relația cu jumătate de an înainte de nuntă și majoritatea costurilor deja achitate, mi-am zis că în sfârșit s-a pogorât cuplul care va trece testul suprem pe meleagurile Thailandei. 

Chiar asta am crezut. Până când Hanne a început să-și prezinte partenerul de pe cealaltă insulă cu același vocabular cu care ți-ai descrie șeful după ce ai ieșit din ședința săptămânală. E atât de evident că nu-i mulțumită de relația cu Bogdan că poți să nu știi boabă de română și să n-ai subtitrare, tot te prinzi la un moment dat care-i faza.

Așa că se duce să-și lingă rănile la ispite. Ori se îndrăgostește ca lumea de Andi, ori cele 15 minute ale ei de faimă sunt demne de cel puțin o nominalizare la premiile Oscar. Nu cred că voi afla vreodată. Parcursul lui Hannelore mi-a demonstrat că nici ea nu e prea sigură de ce face sau ce vrea. E okay, toți avem momente în care suntem nehotărâți, dar nu toți avem șansa de a sta pe o buturugă până la șapte dimineața pentru a-l face pe Vâlcan să spere ca ăla să fie ultimul sezon pe care îl prezintă. Of, toate astea pentru că nu vrem să ne acceptăm sentimentele.

Oarecum înțeleg de unde provine dualismul ăsta dubios – e îmbătată de aerul libertății dar constrânsă de numărul meniurilor plătite pentru nunta cu Bogdan. Azi se îndrăgostește nebunește de Andi, mâine plânge de dorul lui Bogdan, iar poimâine e ziua din aia a săptămânii în care se plânge fetelor despre cât de inferior e partenerul ei. 

E genul de femeie care te-ar combina, dar nu poate din nu știu ce motive. Bagă însă mâna în foc că are sentimente pentru tine. La finalul acestui șir repetitiv de vino-ncoa, dă-te mai încolo și de ce nu îmi dai atenție ești tu, lăsat de izbeliște într-o baltă de confuzie, anxietate și iritabilitate. Bănuiesc că nimeni nu-și dorește să se simtă așa, nu? 

Straight outta Hanul Drumețului, Răzvan e genul de bărbat care te face să prețuiești mediocritatea. Să nu-mi spui că exagerez. La ce personalitate bombă are, doar dacă ai avea toată gloata de neuroni plecată în concediu pe Grecia ai putea respira același aer cu el. Cuvintele sunt de prisos, dar o să le înșir pe cele mai reprezentative tipologiei lui: egocentrist, mincinos și – după cum se descrie și el – „gros” (când vine vorba de tupeu, nu te gândi la altceva). 

A venit pe insulă cu Cati care nu e nici ea vreo lumină, dar oricum e prea bună pentru el. Împreună au format cuplul care m-a făcut să-mi adun fața de pe jos de cele mai multe ori. Nu știu dacă a fost de la apelativul „fă” atribuit lui Cati sau de la numeroasele testimonialele în care Răzvan se laudă că i-ar fi dat bucată iubitei la coaste.

Gagiul a venit la televizor să mintă despre cine e și ce se întâmplă în relația lui, iar pe alocuri să o târască pe nefericita de Cati prin toate noroaiele. Cel mai îngrijorător e că nu minte ca să-și creeze o imagine bună, ci face tot posibilul să se facă de băcănie. S-a prezentat ca un „gentlemen” suprem: violent, fustangiu și cult (în universul în care cult înseamnă să citești Suge-o, Ramona). Asta ca să nu mai pun la socoteală că și-a botezat penisul Miguel, un fapt care mi se pare că trebuie pedepsit penal.

Oricum, toată ființa lui Răzvan e un panou de electricitate pe care scrie mare „pericol, nu atinge”. Asta în cazul în care nu vrei ca partenerul tău de viață să te trateze cu lipsă de respect, tact și să te dea de gol la televizor că ai tras și tu o dată pe nas. 

Recunosc, mi-a fost antipatic din prima. Aerele lui de prețiozitate maximă și că are doar tălpici în dulap l-au făcut aproape la fel de enervant ca Denisa. Acest mascul alfa a binevoit să coboare de pe piedestal ca să-și lecuiască partenera de gelozie la Insula Iubirii. Bineînțeles, asta spune doar în fața camerelor.

Când nu mai există șansa la dubla doi, își comunică dorința de a ajunge în rândul lumii bune apărând în presa de scandal. Iar dacă asta înseamnă să-și facă de râs partenera, aia e. În faimă și război totul e permis.

Ionuț e genul de tip care nu uită să menționeze pe Instagram că e sapiosexual. Își păstrează restul arsenalului de calități pentru prima întâlnire, așa că pregătește-te mental să știi cine a maică-sa, cine e taică-su, ce școală a absolvit și prin ce anturaje și-o arde. Iar pentru că el este așa mișto, și femeia de lângă el trebuie să fie țiplă.

Nu contează că el e atât de egocentrist încât (cuplat fiind, apropo) își dorește să vină ca ispită în următorul sezon. Femeia trebuie să fie mereu țiplă – să poarte tocuri pentru că așa are el chef și eventual să se îmbrace la asorte cu el. D’oh, relațiile adevărate pe asta se bazează. 

Practic, Ionuț nu le are cu matematica când vine vorba de legăturile amoroase. Are impresia că într-o relație, unu plus unu este egal tot cu unu, unde nevoile și dorințele masculului o să le eclipseze mereu pe ale partenerei. Dacă ții la sănătatea ta mintală pe termen lung, ferește-te de persoanele ale căror hobby este să se umfle în pene mai rău decât un culturist la open bar cu steroizi.

Insula Iubirii rămâne însă o emisiune excepțională, nu neapărat pentru c-ar fi bună, ci pentru că cei care o coordonează reușesc să aleagă excelent oamenii. Și uite așa să văd cum e lumea la care poate n-am acces prea des, dar care este fascinantă pe măsură ce-o descoperi. Desigur, lecțiile pe care le extragi după așa ceva se dovedesc prețioase. Acum rămâne însă o dilemă: eu vorbesc de lecții valoroase, dar mi-e teamă că uneori vine și cu validări pentru unii și altele ca să-și spună: „hei, nu-s top, dar nici chiar așa”.