10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui psiholog de câini din România

Sănătatea mintală a devenit un subiect din ce în ce mai discutat în bula noastră, așa că pentru mulți mersul la psiholog a devenit la fel de obișnuit ca mersul pe bicicletă. Însă nu doar oamenii au nevoie de terapeuți, ci după cum am aflat, și animalele. Așa l-am descoperit pe Vlad Vancia, un tânăr din Cluj care de nouă ani ajută câinii să fie mai fericiți. 

Vlad a fost întotdeauna fascinat de comportamentul animalelor. După ce a terminat Facultatea de Biologie Babeș-Bolyai a ajuns să lucreze ca biolog într-o grădină zoologică, unde se ocupa de sănătatea mintală a animalelor de acolo.

Jobul i-a permis să meargă la multe cursuri și workshop-uri internaționale, iar în 2014, viața l-a dus și într-un oraș din India, unde a avut șansa să învețe mai multe despre evaluarea stresului la câini, fiziologia și limbajul corporal al acestora. Am stat de vorbă cu Vlad despre ce înseamnă acest job, care este motivul pentru care câinii au nevoie de psiholog și ce putem face pentru a construi relații sănătoase cu „prietenii noștri cei mai buni”. 

VICE: Ce face mai exact un psiholog de câini?
Vlad Vancia: Termenul de psiholog de câini nu e unul tocmai corect, așa am fost numit de niște reporteri acum ceva ani și a prins la oameni. În limba română, nu avem un cuvânt care să descrie această meserie. În engleză se numește animal behaviourist. Practic, ajut câinii care au anumite probleme de comportament (anxietate, agresivitate, lătrat excesiv, lipsă de încredere etc.) și încerc să-mi dau seama de unde au apărut și prin ce exerciții am putea să le rezolvăm. 

Lucrez mult și cu partenerii umani ai acestor câini, pentru că au o influență mare asupra comportamentului lor. Da, evit să folosesc „stăpân”. Inconștient, cuvintele pe care le folosim ne influențează, iar „stăpân” implică clar faptul că ei sunt sclavi și e musai să asculte de noi, altfel îi pedepsim sau certăm. Am auzim mulți oameni că erau supărați pe câinii lor că nu îi ascultă, deși ei erau stăpânii lor. Doar pentru că aveau acest statut, se așteptau să fie ascultați. Însă, dacă zicem „partener”, spre exemplu, atunci nu mai există automat această așteptare.

De ce au câinii nevoie de psiholog?
Din păcate, majoritatea câinilor din grija oamenilor nu mai au parte de viața pentru care au evoluat. Câinele e un animal social, inteligent și complex din punct de vedere emoțional, iar nevoile lor sunt tot mai puțin îndeplinite. Asta înseamnă că au nevoie să fie stimulați și mental, nu doar fizic. 

E o vorbă celebră — „un câine obosit este un câine cuminte”, dar mie îmi place să spun „un câine stimulat corespunzător este un câine cuminte”. Multe probleme comportamentale apar la câinii plictisiți sau cei care nu au parte de experiențe pozitive specifice speciei lor. Oarecum, e ca diferența dintre oamenii cu multe pasiuni sau hobby-uri și cei care nu le au. Un moment în care poți decide să apelezi la un animal behaviourist este atunci când vrei să-ți faci câinele fericit sau când simți că te-ar ajuta să-ți înțelegi mai bine câinele.

Poți să citești gândurile câinilor?
Nu, dar mi-ar plăcea foarte mult să avem tehnologia necesară pentru așa ceva. Avem norocul că aceste animale comunică foarte mult din ceea ce simt, iar dacă știm să citim limbajul lor și cunoaștem noțiuni de psihologie canină, ne putem da seama destul de bine ce e în capul lor.   

Cât costă o ședință și ce se întâmplă în cadrul ei?
O ședință începe la 150 de lei și ține cel puțin o oră, dar poate varia în funcție de caz. În primul rând, încerc să cunosc câinele și să-mi dau seama de unde au apărut problemele. Discut cu partenerul său uman pentru a-i prezenta ce am descoperit și dezvoltăm împreună un plan personalizat. Terapia se încheie atunci când câinele poate sta singur acasă, nu mai este agresiv cu străinii sau cu alți câini, nu-i mai este frică să iasă la plimbare etc.. 

Cine sunt oamenii care aleg să-și ducă patrupezii la psiholog? Există deschidere în România pentru asta?
Oamenii cu care ajung să lucrez sunt foarte deschiși, au în general între 30 și 50 de ani și își doresc tot ce e mai bun pentru câinele lor. Caută soluții pentru problemele comportamentale sau vor să-și stimuleze câinele cât mai bine, pentru a-i da șansa la o viață cât mai naturală. Da, este o deschidere tot mai mare, deoarece oamenii citesc tot mai mult și vor să-și facă câinii cât mai fericiți și să aibă o relație sănătoasă cu ei. Își dau seama că două-trei plimbări pe zi nu sunt neapărat suficiente pentru asta.

Care sunt cele mai des întâlnite greșeli în rândul celor care au câini?
Faptul că nu cunosc suficient de bine biologia câinelui, care sunt nevoile lui și cum pot fi cât mai bine satisfăcute. O altă mentalitate greșită este aplicarea pedepselor. Noi ca oameni trăim într-o societate bazată pe pedepse, dar diferența dintre noi și aceste animale este că atunci când suntem pedepsiți, de cele mai multe ori înțelegem exact de ce am primit acea pedeapsă. 

De exemplu, când luăm o amendă de circulație știm exact ce am greșit: am depășit viteza legală. Am învățat la școala de șoferi care este limita, am dat și examen, așa că nu prea avem scuze când greșim (sau am fost prinși). Cu câinii nu putem comunica atât de avansat, iar ei nu înțeleg de ce au fost pedepsiți, ceea ce le poate crea traume, frică față de noi, și, uneori, îi poate face să devină chiar agresivi. Trebuie doar să ne gândim cum ne-am simți dacă într-o țară unde nu cunoaștem limba, ar veni cineva la noi pe stradă și ne-ar certa. Empatia ne poate ajuta mult în relația cu câinii sau alte animale de companie.

Cum se comporta un câine dificil și ce faci dacă psihologia nu dă roade?
Câinii dificili sunt preferații mei. Mă provoacă cel mai mult și mă forțează să fiu mai creativ, să citesc mai mult și să îmi pun mai multe întrebări. Un câine poate ajunge să fie dificil pentru că are o boală mentală cu care s-a născut sau pe care a dezvoltat-o în timpul vieții, o problemă hormonală (care, de exemplu, îl poate face să fie mai agresiv din cauza unui nivel crescut de testosteron) sau așa a fost învățat să se comporte. Pentru el, ceea ce noi catalogăm dificil a dat roade și l-a scos din situații neplăcute. 

Pe câinii care au învățat să se comporte așa îi putem ajuta să învețe că sunt și alte comportamente la fel de eficiente și, în același timp, mai puțin problematice pentru noi și societatea în care trăim. În cazul în care nu putem schimba comportamentul, există medicamente care pot veni în ajutorul nostru, de care se ocupă veterinarii specializați în acest domeniu. Seamănă cu diferența dintre psiholog și psihiatru. Cele mai bune rezultate apar în momentul în care se combină medicamentele cu un program de modificare de comportament. 

Ce pot face oamenii pentru a avea o relație bună cu câinii lor?
Poți avea cel mai bun pian, dar dacă nu exersezi des, nu vei ajunge departe. La fel e și cu câinii: e nevoie să te informezi constant despre biologia și psihologia canină și să fii la curent cu ultimele studii din domeniu. Le recomand oamenilor să citească articole argumentate, științifice, nu povești, și așa vor afla că o relație sănătoasă se bazează, în primul rând, pe încredere. Încrederea noastră în câine și deciziile sale, dar și a lui în noi. 

Pentru a ne dezvolta o astfel de relație e important să fim consecvenți în comportamentul nostru și să facem zilnic activități împreună: dresaj modern bazat pe recompense, sporturi precum cel de agilitate sau căutare de mirosuri (în engleză, „nose work”) și la fel de important e să ne și jucăm corect cu ei. O relație construită pe frică sau intimidare, în care câinele suportă o consecință negativă dacă nu ascultă ce zice omul, nu e una sănătoasă.

Cum poate ajunge un câine să sufere de depresie și ce poți face în cazul ăsta?
Câinii pot ajunge să sufere de depresie dacă nevoile lor nu sunt satisfăcute o perioadă mai îndelungată. Nevoia de siguranță, de interacțiune socială, de libertate sau stimulare mentală sunt doar câteva din cele mai importante. Pentru a începe procesul de vindecare, trebuie să începem să oferim câinelui ce are nevoie. Curiozitatea face parte dintr-un sistem emoțional care ajută la combaterea depresiei, chiar și la oameni. Putem dezvolta curiozitatea unui câine prin diverse strategii de îmbogățire comportamentală. Acest concept de enrichment se folosește foarte mult și pentru animalele din zoo, pentru a le crește bunăstarea.

Unii spun că trebuie să fii „alpha” ca patrupedul tău să te asculte. Mit sau realitate?
Mit! Toate informațiile pe care mă bazez în această meserie vin din știință (biologie, etologie, psihologie, medicină, antrozoologie etc), iar până la ora actuală nimeni nu a putut argumenta științific acest concept de „alpha.” Ba din contră, mai multe studii au arătat cum asta poate dăuna relației și calității vieții câinilor. Este mult mai eficient să avem o relație bazată pe cooperare și încredere. 

Pe de altă parte, comparația „a avea grijă de un câine e ca și cum ai avea grijă de un copil” e adevărată, dar până la un punct. Copiilor le poți explica anumite lucruri și te poți face înțeles destul de ușor pe măsură ce cresc. Un câine trăiește peste 12 ani și nu poți discuta cu el nici la trei, cinci sau zece ani. Însă, când vine vorba de anumite nevoi, ele sunt comune: nevoia de siguranță, interacțiune socială, stimulare mentală, nevoia de a avea hrană cât mai bună, un mediu curat etc..  

BONUS: De ce crezi că este atât de specială relația dintre om și câine?
Pe scurt, pentru că este prima specie de animal pe care am reușit să o domesticim, acum mai bine de 15 mii de ani. În tot acest timp, am jucat rolul naturii față de această specie, până când am reușit să avem atât de multe rase, fiecare cu specificul său. Pe lângă aspectul fizic, oamenii au selectat și reprodus câinii cei mai docili, iubăreți și interesați de interacțiunea cu noi. Un studiu recent a arătat că dacă ne uităm în ochii câinelui nostru se pornește un proces fiziologic prin care este eliberată oxitocina, exact cum se întâmplă și între o mamă și copilul ei.