După ce am văzut The Last of Us, am înțeles hype-ul acestui serial HBO bazat pe un joc video

Anul e 2013. O ciupercă mutantă transformă oamenii infectați cu ea în niște creaturi canibale. 20 de ani mai târziu, supraviețuitorii acestei apocalipse trăiesc în niște zone foarte bine păzite și-ncearcă să-și ducă traiul cum pot.

Unde ai mai auzit povestea asta? În cam toate filmele cu zombi, știu, dar jocul video The Last of Us a reușit să prezinte o lume distrusă de o catastrofă ca niciun alt produs media de până atunci. În el, omenirea duce două lupte: una împotriva creaturilor și a ei însăși. Toată lumea a fost de acord: e unul dintre cele mai bune jocuri produse vreodată.

Asta și pentru că Neil Druckmann, creatorul jocului The Last of Us, a fost mai puțin interesat de momentele de acțiune. Sigur, trebuie să omori creaturile infectate, că doar ești într-un survival game, dar ce a contat cel mai mult pentru el a fost evoluția personajelor.

Joel și Ellie sunt protagoniștii pe care-i urmărim într-o călătorie prin America post-apocaliptică. El e un bărbat traumatizat care încearcă să-și găsească un rost, ea pare a fi cheia pentru antidotul care ar salva omenirea. Deși la început se privesc cu suspiciune, între cei doi se creează o legătură puternică pe măsură ce trec prin tot felul de evenimente.

The Last of Us a fost numit de-a lungul anilor „cinematic”, „jocul cu cel mai bun plot”, „mai mult decât un joc” și, mă rog, ai înțeles tu – are acel ceva care n-a mai fost atât de vizibil în jocurile video de până la el. Partea a doua a jocului a avut și ea parte de succes, în ciuda haterilor homofobi care s-au plâns de personajele LGBT.

În ultimii doi ani, Druckmann a lucrat la adaptarea jocului într-un serial, alături de scenaristul Craig Mazin, cunoscut pentru seria Cernobîl. Primul episod apare pe 16 ianuarie pe HBO Max și promite o transpunere fidelă a jocului, dar și mai multe scene care să accentueze relațiile dintre personaje și să ofere contextul necesar.

În rolurile principale îi găsești pe Bella Ramsey, ca Ellie, și Pedro Pascal, ca Joel. Amândoi sunt actori cunoscuți și au iscat controverse când s-a anunțat că au fost distribuiți în rolurile principale, pentru că na, e greu să-ți mulțumești fanii.

Ramsey a jucat-o, printre altele, pe Lyanna Mormont în Game Of Thrones și a primit critici negative din partea fanilor pentru că nu ar semăna cu Ellie, nici la voce, nici la înfățișare. Totuși, a fost distribuită în rol pe baza – n-ai să ghicești – talentului pe care l-a demonstrat la audiție. Altfel, performanța ei a fost foarte apreciată de critici. Cât despre actorul din The Mandalorian, oamenilor le-a venit greu să-l vadă pe Pedro Pascal în rolul lui Joel din aceleași motive, dar s-au calmat când și-au dat seama că-și poate lăsa barba să crească.

Oricum, e greu de crezut că o să mulțumească toți fanii, mai ales dacă iei în calcul și reacțiile negative pe care le-a primit partea a doua a jocului, dar acolo e altă poveste. Cert e că recenziile care au alunecat până acum în presă promit că serialul HBO rupe norma filmelor proaste făcute după jocuri.

The Last of Us te forțează să experimentezi altfel o lume post-apocaliptică. Nu mai e vorba doar despre acțiune, bătăi și frica de creaturi supranaturale. Cut-urile ocazionale din joc te lovesc cu vibe-ul de pustietate, singurătate, deznădejde și frică iminentă de viitor. 

Fie că e vorba despre o rază de soare rătăcită pe ruinele clădirilor din orașul care odată era populat și viu sau hint-urile subtile, dar care-ți spun atât de multe despre personaje, The Last of Us merge dincolo de violența standard din jocuri. Violența e, desigur, prezentă, dar e legată de psihologia personajelor, nu e doar despre cheap thrills. Tocmai de asta a și șocat pe mulți.

După cum ziceam, nucleul jocului și al serialului e relația dintre Joel și Ellie. El e un bărbat cinic, care și-a pierdut fiica și moralitatea în urma infecției. Și urăște cu pasiune tot ce-l înconjoară. Ea e o adolescentă orfană care s-a născut și a crescut în timpul apocalipsei. Pe alocuri naivă și capabilă încă de a simți mai mult decât repulsie, fata îi amintește lui Joel ce înseamnă să ții la cineva.

El devine protectorul ei încă din momentul în care o cunoaște și află că ar putea fi cheia pentru găsirea unui leac. Moartea ei ar putea salva omenirea, dar, într-o lume în care terapia e un concept îndepărtat, Joel se lasă condus de sentimente reprimate de două decenii și de stresul post-traumatic netratat.

Încă de la început, unul dintre obiectivele principale ale lui Druckmann și Mazin a fost să arate cine sunt Joel și Ellie, cu toate nuanțele lor. „Infectații au rolul de a pune presiune pe ei și pe restul personajelor încât să-i determine să facă diferite alegeri”, au povestit cei doi pentru VICE. „Aici credem că am reușit să aducem ceva nou în conceptul ăsta.”

Mazin a subliniat și unul dintre motivele pentru care alte filme bazate după jocuri video pur și simplu n-au funcționat. „M-a fascinat mereu cum oamenii care creează lucruri minunate nu înțeleg ce e, mai exact, minunat în munca lor”, mi-a explicat scenaristul. „Ajung să supraestimeze anumite elemente și să subestimeze altele.” 

Acesta e de părere că, de obicei, când adaptezi un film sau un serial după un joc ești prins în acest proces alături de creatorul materialului original, care de multe ori e rigid și nu înțelege cum să pună în valoare esența poveștii de la un capăt la altul.

În cazul lor, Druckmann a înțeles. A știut ce conta în povestea pe care o crease, a înțeles ce era ușor de transpus într-un serial și i-a oferit lui Mazin flexibilitatea și deschiderea necesare. Cei doi susțin că punctul lor comun a fost dragostea pentru poveste. Asta le-a făcut colaborarea mult mai ușoară și fluidă.

„Procesul a fost ușurat și de fapul că lucram cu cea mai bună poveste care a fost vreodată spusă în jocuri video”, a spus Mazin. Pasiunea prin care scenaristul vedea povestea și determinarea de a o ecraniza într-un mod cât mai demn și just l-a motivat și pe Druckmann mai departe: „Craig Mazin a fost poate singura persoană din lume care putea să facă o treabă atât de bună tocmai pentru că iubește atât de mult materialul și înțelege formatul.”

Iar în ce privește pasiunea producătorilor de a transforma jocurile video în filme sau seriale, indiferent dacă s-ar preta la asta sau nu, Craig Mazin e tranșant: Motivul e deseori foarte cinic: un producător se uită la niște exceluri și își imaginează că dacă un joc s-a vândut foarte bine automat o ecranizare a lui ar vinde foarte multe bilete la cinema. Când motivația e doar asta, riscul de eșec e mare. Ce ne-a ajutat pe noi a fost că ce ne-a motivat pe noi a fost dragostea pentru proiect, nimic altceva nu ne-a obligat să-l facem.

În 2014 a fost anunțată o altă adaptare după The Last of Us. Era vorba de un film care ar fi trebuit regizat de Sam Raimi. Ar fi fost o producție Sony, pe care directorii o vedeau doar în linii mari, în timp ce Druckmann voia să pună accentul pe nuanțe. Au lucrat vreo doi ani la film, până a ajuns să înțeleagă că n-ar fi funcționat deloc.

„Era atât de multă poveste și o parte din esența The Last of Us e lentoarea cu care arde. Ai personajele lui Joel și Ellie, care se schimbă pe parcursul unei perioade mari, și dacă încerci să găsești calea rapidă și să dai la o parte nuanțele, pierzi fix lucrul care face povestea atât de specială”, a conchis Druckmann.

A renunțat la ideea de a ecraniza jocul până când l-a întâlnit pe Mazin și a înțeles ce-i lipsise: o formă potrivită și un partener care să fie pe aceeași lungime de undă cu el.

Primul episod din The Last of Us va avea premiera pe 16 ianuarie pe HBO Max.