Atenție: Textul conține descrieri grafice cu impact emoțional.
Pe 23 noiembrie, Diana a primit prima amenințare pe Reddit: „CF curvă mică? Te caut din partea lui știi tu cine. Spre deosebire de el, eu dețin arme de foc, drept urmare, mă piș pe tine. Ce o să faci?”. După acest text a urmat o poză cu un pistol și mesajul „Și da, îi adevărat. Ai belit pula”.
Videos by VICE
Asta a venit după ce a îndrăznit să spună public că fostul iubit a hărțuit-o. E vorba despre Alexandru Constandachi, un tânăr de 32 de ani supranumit Justițiarul de Berceni. Cei doi au avut o relație on and off din februarie până-n septembrie 2020. La finalul acesteia, el a continuat s-o sune și să-i scrie obsesiv săptămâni la rândul, ba chiar a venit în scara blocul ei.
Constandachi, care a devenit cunoscut online cu video-urile în care pretinde pe rețelele sociale că e o fată minoră ca să prindă prădători sexuali, a devenit chiar el subiectul unui scandal despre abuzuri.
Povești despre trecutul problematic al Justițiarului de Berceni au ieșit la iveală pe măsură ce popularitatea acestuia a crescut și a ajuns chiar să fie invitat în școli pentru a vorbi elevilor, dar apogeul a fost pe 13 noiembrie. Într-o postare pe Reddit, mai multe femei au declarat public că au fost victimele lui.
De-atunci și până acum, povestea a luat-o razna, iar pentru Diana amenințările cu moartea au continuat: „Weak ass bitch, am ajuns la capătul puterilor cu tine. Nu mai vreau să lupt, așa că o terminăm aici. Asta urmează să îți fac, iar apoi să mă sinucid”. Utilizatorul a trimis și un video care începe cu o zvastică și o decapitare explicită, înainte de a încheia cu „Vom fi vedete Diana, atât în cer cât și în paradis. Să afle o țară întreagă ce ai însemnat pentru mine. A.”
Și alte fete au primit amenințări după ce Constandachi le-a dat numele și prenumele în thread-ul de pe Reddit.
Dar această poveste nu e doar despre victimele lui Alexandru Constandachi sau personajul online pe care și l-a creat. Cazul acesta vorbește despre noi ca societate, neîncrederea în instituțiile care ar trebui să ne protejeze, dar mai ales despre frica femeilor de a vorbi public despre abuzuri din teama că nu vor fi crezute sau, mai rău, că vor fi persecutate public.
Justițiarul de Berceni și femeile hărțuite din viața lui
Thread-ul de pe Reddit intitulat „Justițiarul de Berceni și femeile hărțuite din viața lui” a fost doar presiunea finală ca povestea lui să ajungă în mainstream, dar despre hărțuirile și abuzurile lui se vorbea deja de câteva luni. În timpul ăsta, Costandachi a încercat în diferite feluri să intimideze sau discrediteze persoanele care știau un pic mai multe despre trecutul lui și îi chestionau comportamentul.
După ce mai multe persoane au atras atenția asupra lui pe un grup privat dedicat femeilor, acesta a încercat să intre în el, după care a încărcat un video pe YouTube. A fost primul dintr-o serie de apology videos, în ce face de fapt aici e să denigreze persoana vătămată și să se victimizeze. De altfel, între a timp a scos clipul din feedul public și-l poți vedea doar dacă ai link-ul.
Deși acum spune că întotdeauna și-a asumat public greșelile trecutului, în vara acestui an spunea așa: „Poate că am fost prea insistent, poate că n-am procedat direct (…) Acuzele ce mi se aduc din partea ei sunt că am sunat-o în mod repetitiv, că i-am trimis mailuri, am îndrăznit chiar și să merg la ea la ușă”.
Ce nu spune Constandachi e că timp de săptămâni a sunat-o pe Diana de nenumărate ori, i-a scris zeci de mesaje și mailuri, a venit în fața ușii ei în mai multe zile, chiar și la 2 noaptea, a așteptat-o în fața blocului, a împiedicat-o să închidă ușa de la casă când ea nu mai voia să vorbească cu el, i-a transferat bani doar ca să-i transmită mesaje de genul „Îmi lipsești”, deși ea îi spusese exasperată că nu mai vrea să aibă de-a face cu el.
În același clip, Constandachi spune că a hărțuit-o „pentru că a iubit-o prea mult”, iar ulterior a dat vina pe relație, „care prin astfel de jocuri funcționa”. Pentru cineva care se declară un adept al asumării extreme pare că nu prea știe ce-i aia. „Am intenționat sau am avut indicii să cred că-i pot crea o stare de temere sau de frică sau de orice altceva? Sub nicio formă”. Și atunci de ce Diana a trebuit să-i dea în față cu spray paralizant când acesta a imobilizat-o în scara blocului, după cum se vede și-n înregistrările camerelor de supraveghere?
În video mai spune și că, în cazul de hărțuire a dat declarații în calitate de martor, însă în documentul primit de Diana de la Poliție se vede că are calitatea de suspect. În plus, susține că acest dosar nu mai există. Din documentarea făcută în ultimele două săptămâni, cel puțin șase fete mi-au povestit că au avut probleme cu Justițiarul.
Costandachi spune că toată situația l-a făcut să meargă la psihoterapie, pentru că se simțea el însuși hărțuit. Conform lui, nu a mai contactat-o pe Diana de un an și jumătate, deși ea zice că a sunat-o pe mama ei s-o convingă să-și retragă plângerea. La fel a făcut și o presupusă avocată. Iar pe 29 iulie chiar el i-a scris un SMS în care o implora să oprească „răzbunarea”.
Ce e important de subliniat e că și în clipul ăsta, ca în alte discuții, pe alte medii de comunicare, Alex face referire la niște personaje neclare și neidentificate, care ar vrea să-i facă rău. Fix același lucru la făcut și în ultimele două săptămâni, când, printre altele, a zis că fostul politician PNL, Bogdan Pater, suspectat de grooming, e cel care i-a pus la cale acest așa numit „linșaj”.
Iar înainte de asta, Justițiarul a pus o fată să-l mintă pe Radu Oprina – un youtuber care a aflat de la Diana și alte două fete despre hărțuiri și voia să-l demaște – că a fost violată de el. Constandachi aflase ce vrea să facă Oprina, așa că a pregătit din timp un clip care să-i denigreze demersul.
Din păcate, acea poveste inventată de Constandachi și fata care l-a ajutat nu face altceva decât să susțină percepția oamenilor care cred și insinuează că victimele mint.
La o săptămână după publicarea primului clip despre Justițiarul de Berceni, Radu Oprina a primit mailuri în care era anunțat că nu îndeplinește condițiile necesare pentru un credit online și că urmează să i se livreze trei frigidere, deși nu ceruse niciunul dintre aceste lucruri.
În aceeași zi Constandachi a pregătit „o misiune” chiar la blocul Dianei și deși există o filmare cu el în care se aud clar detaliile prin care a ghidat persoanele la locație, acesta a susținut că nu a fost un gest de intimidare, ci doar o coincidență. Acela a fost momentul când Radu Duțu, un polițist care a participat la câteva acțiuni ale grupului și-a dat seama că ceva e în neregulă.
Genul ăsta de acțiuni, greu de dovedit și de legat, sunt fix tipul de comportament care împing victimele în teamă și le fac să nu se simtă în siguranță să-și asume o poziție publică fără să aibă bărbați de partea lor. Femeile care au vorbit cu mine au ales la început să fie reprezentate de doi bărbați, Radu Oprin și Alex Cudin, pentru că le era frică de ce ar putea păți facă fac singure aceste demersuri. În continuare le e teamă, tocmai de aceea au preferat, ca pentru moment, să rămână anonime.
Mișcarea Justițiarul de Berceni nu e susținută de organele legii
După o discuție cu comisarul-șef Bogdan Ghebaur, purtător de cuvânt al Poliției Române, am înțeles un aspect esențial: acțiunile Justițiarului de Berceni nu au temei – fără un denunț scris, acțiunile sunt irelevante din punct de vedere juridic, iar așa numitele cazuri nu au cum să fie investigate.
„În momentul în care dorești să se ia măsuri cu privire la o persoană trebuie să ne sesizezi pentru a putea începe cercetările, nu poți face propriile cercetări și după să te aștepți ca acestea să fie dovezi clare într-un dosar penal. Nici aspectele pe care le semnalează nu văd să fie încadrate ca o faptă penală. Dovezi clare cu privire la săvârșirea cărei infracțiuni? De asta s-au lovit și colegii mei: încadrarea juridică a faptei.”
Lui Alexandru Constandachi i s-au adunat pe parcurs și alți colaboratori, printre care și un polițist, dar mulți s-au retras după ce și-au dat seama că e ceva dubios în comportamentul lui. În urma acțiunilor lor, câțiva dintre „justițiari” s-au ales cu trei dosare penale deschise pentru apelarea abuzivă a numărului de urgențe 112, amenințare, distrugere, lovire sau alte violențe.
De ce e problematică această iluzie a justiției imediate
Doctor în sociologie și lector universitar în cadrul Universității Lucian Blaga din Sibu, Mihai S. Rusu explică cum fenomenul vigilantismului digital are corespondente în SUA, Marea Britanie și Rusia, mai ales când vine vorba de vânarea de pedofili, iar ce se-ntâmplă la noi i se pare un mimetism cultural.
Poate cel mai bun exemplu din afară e reality show-ul To catch a predator, care a fost anulat cu scandal în 2008, după ce un procuror bănuit de pedofilie s-a sinucis după ce s-a trezit cu Poliția și camerele de filmat peste el.
Oamenii au nevoie de povești și întâmplări senzaționale, dar și de modele care să inspire. Până la urmă, nici nu contează cum o fac – uită-te la românii care-l deplâng pe Vlad Țepeș. Când vine vorba despre Alexandru Constandachi, sociologul crede că nevoia de a face pe justițiarul vine dintr-un impuls de asumare a rolului de erou civic, „dar care vedem că au repercusiuni cât se poate de concrete și în realitatea offline”.
Sociologul subliniază că astfel de inițiative vin din lipsa de încredere față de instituțiile responsabile să ne protejeze și frustrarea că legile nu sunt aplicate cum trebuie. Așa se explică și audiența mare pe care astfel de personaje problematice ajung să o aibă.
Canalul de YouTube al Justițiarului de Berceni are 139 de mii de subscriberi pe YouTube, iar în ultimele 30 de zile a avut peste două milioane de vizualizări – am putea estima că a făcut cel puțin 25 de mii de euro strict de pe această platformă. La asta se mai adaugă banii făcuți pe Tipeeestream, unde doar din aproximările publice pare că a încasat aproximativ 4 200 de euro, iar la asta se mai adaugă și donațiile din Patreon – 150 de euro lunar –, plus cele live.
Comunitatea îl susține și se simte împlinită pentru că are impresia că a încurajat o cauză nobilă, benefică societății. Iar fetele tinere, agasate adesea prin mesaje private și comentarii de la tipi random de pe net care le sexualizează se simt protejate când află că cineva intimidează posibili agresori. Cel puțin asta zic în comentarii.
Presupusele intenții bune nu scuză orice
„Miezul problemei o reprezintă anumiți indivizi, antreprenori morali, care reușesc prin acțiunile lor și modul în care interpretează lucrurile, să creeze ceea ce în sociologie se numește o panică morală”, explică Mihai Rusu. „Adică să convingă o mare parte a societății că există o amenințare iminentă care se exercită la adresa valorilor cruciale care definesc comunitatea respectivă”. Pe fondul acestei panici morale, indivizii respectivi își revendică un statut eroic și promit salvarea.
Partea nasoală e că s-ar putea să fim atât de seduși de acțiunile lor încât atunci când recurg la violență să o percepem ca o acțiune purificatoare în loc să o identificăm ca atare. Altfel zis, violența pe care o afișează „justițiarul” în raport cu presupușii abuzatori ajunge să fie justificată moral în virtutea valorilor, așa că autorului i se vor găsi scuze și chiar laude.
În numele scopului nobil, Justițiarul de Berceni a făcut un paznic să se pișe pe el de frică, a împins un tip care aproape a căzut în apă, a lăsat doi străini să-l agreseze pe unul dintre posibilii agresori, a imobilizat un altul, pe bărbatul ăsta l-a culcat la pământ, iar pe unul chiar l-a închis într-un apartament. În plus, dacă l-ai fi urmărit la începuturi pe Patreon, ai fi putut vedea poze necenzurate cu presupușii abuzatori. De fapt, încă mai poți să vezi câteva dintre ele pe Instagramul lui și chiar în primele clipuri, pe vremea când nu le cenzura fețele.
Într-un scenariu în care astfel de inițiative de vigilență civică ar fi multiplicate la nivelul societății, am risca să ajungem înconjurați de mișcări paramilitare. „Statul, ca autoritate publică responsabilă cu exercitarea controlului social, a criminalității și a infracționalității, s-ar vedea contestat într-o primă instanță, și apoi chiar înlocuit de indivizi și grupuri care revendică dreptul ilegitim de a înfăptui dreptate potrivit unor criterii subiective, nu legitimitate juridic”, explică sociologul.
Justițiarul de Berceni nu se încadrează acolo, însă n-ai cum să nu observi că-l atrage zona asta – pornind de la nume și de la faptul că se declară un adept al asumării extreme, principiu preluat din Marina americană. Într-o înregistrare audio care a circulat pe Reddit în care pare că se aude vocea Justițiarului de Berceni, acesta susține că a fost acceptat în cadrul poliției militare, însă nu s-a prezentat din cauza dosarului de hărțuire în curs. În același timp, mai multe surse mi-au spus despre dorința lui de fi parte din armată sau poliție.
O formă paralelă de justiție
Mihai Rusu amintește că astfel de comportamente în social media produc un fel de senzaționalism mediatic, unul care se bazează pe capitalizarea media a vigilantismului a celor recurg la astfel de dramatizări.
„Vorbim despre înscenări și indivizi care acționează, într-o formă sau alta, ca agenți provocatori și care momesc pedofilii, dar nu cu scopul de a înfăptui dreptate, ci mai degrabă pentru a face audiență, să capitalizeze de pe urma unei astfel de cruciade morale. Cei care au de câștigat cel mai mult de pe urma unui astfel de comportament sunt tocmai acești cruciați morali care devin eroi“, continuă Mihai Rusu.
Cercetarea asta îi susține ipoteza, ba chiar punctează că vigilantismul digital creează o formă paralelă de justiție penală. Cercetătorii susțin că acest fenomen duce la o violare a vieții private, condusă de utilizatori care nu numai că transced distincția dintre mediile online/offline, dar complică relațiile de vizibilitate și control dintre poliție și public.
Dacă te uiți la cei pe care justițiarul i-a abordat până acum, câți dintre ei sunt oare atât de problematici? Să nu uităm că acesta a „iertat” un tip care a trimis imagini cu penisul său unei minore. De ce? Pentru că tipul și-a dat seama că e ceva dubios la mijloc și a venit la întâlnire împreună cu niște tovarăși. În același timp, era un tânăr cu influență și putere, ceea ce majoritatea celor prinși nu sunt.
A fost nevoie de un scandal mediatic pentru ca Poliția să ia măsuri
După ce a primit pe Reddit amenințările cu moartea, Diana a făcut o nouă plângere la Poliție. Spre deosebire de momentul din 2020 când aceștia nu au făcut nimic, autoritățile au chemat-o la Secția 11 și, după patru ore de discuții, aceasta a primit un ordin de protecție pentru cinci zile. Constandachi a primit și un sistem de monitorizare și nu se poate apropia de ea la mai puțin de două sute de metri.
Înainte de asta, Alexandru Constandachi a declarat pentru Libertatea că e altă persoană față de cea care era acum doi ani și a vrut să sublinieze că nu e un psihopat agresor sexual, așa cum îl portretizează lumea. În același timp, a spus că „habar n-aveam că sunt atâtea victime”.
La doar șase ore și jumătate după montarea brățării de monitorizare, Constandachi a încălcat ordinul de restricție după ce s-a apropiat la mai puțin de două sute de metri de blocul în care locuiește Diana. Acesta a declarat Poliție că era doar în trecere în drum spre casă și nu și-a dat seama că e atât de aproape.
Hărțuirea e o formă de violență care traumatizează
Simona-Maria Chirciu, doctor în științe politice și expertă pe hărțuire și violență, care a realizat prima cercetare pe hărțuire stradală în România, subliniază că hărțuirea e un comportament denigrator, umilitor, care produce victimei frică, dezgust, rușine, scârbă. „E o formă de violență pentru că îți limitează libertatea de mișcare, libertatea de expresie, dreptul asupra propriului corp, dreptul la siguranță, pentru că cu toții avem dreptul la un spațiu online și offline sigur. Este și o formă de discriminare, nu doar de violență.”
Hărțuirea din povestea asta nu e un eveniment izolat, ci un simptom al societății noastre, în care violența, în multiplele sale forme, este încă insuficient adresată. Conform datelor oferite de Centrul Filia, în în 92 la sută dintre cazurile de hărțuire agresorii sunt bărbați.
Ioana Dăncescu, psihoterapeut la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, susține și ea că „multe studii și cercetări au relevat riscul considerabil mai crescut în cazul femeilor pentru a dezvolta afectiuni fizic si psihice si de asemenea vulnerabilitatea ridicată de a fi împinse de către societate în rolul de victimă a violențelor domestice care «sigur a făcut ea ceva», altfel nu ar fi fost bătută, lovită, abuzat”.
Claudia Iacob, psiholog clinician specialist, spune că reacția la hărțuire, abuz emoțional poate avea următoarele consecințe: stres, distres, neputință, depresie, anxietate, paranoia, pierderea controlului, rușine, jenă, vulnerabilitate, furie, șoc, sentiment de inechitate, tensiune, frică, sentimente de diconfort, PTSD (tulburare de stres postraumatic). În plus, aceasta explică că abuzlu emoțional repetat se transformă în abuz psihologic și poate duce la tulburarea de stres postraumatic.
Ce îi face însă pe tipi să simtă că trebuie să afișeze un anumit tip de comportament pentru a fi acceptați sau recunoscut? Ioana Dăncescu amintește despre masculinitatea toxică, adică „creșterea băieților cu focus, conștient și inconștient, pe suprimarea emoțiilor, prin deconectarea de ei și nevoile lor emoționale când sunt mici, care generează în timp ofilirea compasiuniii față de ceilalți și o relație cu sine traumatizantă”. Aceasta e de părere că băieții crescuți așa vor deveni ulterior atât victime cât și agresori. „O mare parte din acest mod de creștere a băieților întreține violența împotriva femeilor și discriminarea lor.”
Ba mai mult, zice ea, acest tip de educare și socializare îi face pe cei care ar putea să devine aliați, complici în dinamici instabile de victimă-agresor. Diana Vasile, președintele Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, spune că e esențial ca băieții să fie capabili să exprime emoții și să le gestioneze fără să folosească impulsul și comportamentul agresiv.
Cristina Praz, de la Centrul Filia, a explicat pentru VICE de ce, deși intervențiile lui Constandachi au început poate de la intenții bune, astfel de acțiuni trebuie să vină din partea unor persoane specializate, care știu ce fac și nu aleargă oameni pe stradă. „În primul rând, (n.r justițiarii) au acces la fete foarte vulnerabile, care deja au niște traume, și faptul în sine că ele ajung la o persoană care nu are pregătire poate să cauzeze mult mai mult rău decât bine.” Cristina vorbește despre persoanele care își încred poveștile de abuz Justițiarului, în locul unor psihologi care știu să lucreze cu astfel de traume.
Iar astfel de acțiuni pun fetele într-o situație și mai vulnerabilă. „Simplul fapt că o fată care a fost deja într-o relație de abuz apelează la un alt bărbat, mai mare ca ea, care nu are informațiile necesare, o pune din nou într-o poziție vulnerabilă, în care poate tu nu-și dă seama de pericolul în care se află”, conchide ea.
