Cele mai dubioase lucruri pe care mi le-am cumpărat online în 2020

Odată, pe când eram în facultate, am primit un telefon de la bancă. Mi se cerea să verific mai multe cumpărături pe care le făcusem cu cardul, pentru că aveau impresia că sunt frauduloase. Am ascultat-o pe femeia aia cum îmi enumeră lucrurile la telefon și apoi am confirmat că da, chiar eu am comandat păturica-pijama cu imprimeu leopard la ora zece seara într-o sâmbătă.

După cum ai ghicit, am cumpărat păturica aia pijama pentru că am văzut că postase despre ea cineva pe Twitter. Într-un an în care am stat enorm în fața ecranului și mi s-au tot sugerat produse potrivite pentru mine, evident că au fost câteva ocazii în care am adăugat în coșul de cumpărături niște lucruri total idioate, în speranța că îmi vor face viața mai bună în izolare.

Din fericire, n-am fost singura. Colegii mei au avut experiențe similare și i-am rugat să îmi spună care au fost cele mai tâmpite lucruri pe care și le-au luat în izolare. 

DA, mi-am cumpărat blugi în timpul unei pandemii în care mi-am înfășurat corpul în materiale moi ca să uit, efectiv, că am un corp.

Cu toate scuzele pentru printul leopard, printul cu piele de vacă e preferatul meu, pentru că e monocromatic, iar vacile au un stil de viață pe care îl admir (sunt leneșe și vegane). Așa că, cum am stat mult în casă, n-am avut contact cu prietenii și m-am holbat prea mult pe Instagram, m-am convins că o pereche de blugi cu print de văcuță o să-mi facă viața mai bună.

Sinceră să fiu, chiar m-am simțit bine când veneam, într-o seară, spre casă, îmbrăcată în ei, și un tip beat de pe stradă mi-a zis: „Arăți a… Texas.”

-Lauren O’Neill

La fel ca majoritatea oamenilor, am fost plictisit mai tot anul ăsta – genul acela de plictiseală periculoasă pe care o asociezi cu un copil de 11 ani într-o după-amiază de duminică. Am încercat orice ca să nu cedez psihic: am dansat, am băut tequila, m-am uitat la seriale. Una dintre cele mai proaste decizii a fost să-mi cumpăr între zece și 15 skate-uri în miniatură, din alea pe care te dai cu degetele. 

Inițial, au fost tari. Am improvizat cu colegii de apartament parcuri de skate din cărți și castroane. Ne-a ținut o săptămână. Până la urmă, zgomotul roților de plastic a început să ne calce pe nervi pe toți. Acum mă uit la ele cum stau aliniate pe raft și nu mai simt nimic. Am 28 de ani. Ce-ar trebui să fac cu ele?

-Daisy Jones

De când a început carantina, m-am gândit serios să-mi cumpăr o veioză din aia cu lavă. 

Mai întâi, a fost doar un gând care mi-a venit la duș, după care a revenit în timp ce făceam jogging sau îmi făceam ordine în sertare. M-am panicat și m-am convins că veiozele astea oricum nu mai sunt la modă și aș irosi banii aiurea. Dar apoi am început s-o visez și camera mea arăta superb luminată în vis. Opt luni mai târziu și optzeci de lei mai târziu, iat-o în camera mea. Și e superbă.

Sunt obsedată de ea, așa cum ești obsedat de un lucru pe care îl ai de mai puțin de o săptămână. Intru în dormitor doar ca să mă uit la bulele ei roz și oranj care se lovesc unele de altele. Din fericire, până săptămâna viitoare, deja voi fi uitat că dețin una.

-Nana Baah

E mare, e roz, e carismatic – ai ghicit, cel mai scump lucru pe care mi l-am cumpărat în pandemie e un aspirator Hetty Hoover. Cumva nu pot spune că a fost o prostie, pentru că e foarte practic. Aspiratorul dinainte era foarte prost și mă scotea din sărite.

Am alergie la praf, așa că e important pentru mine să am casa curată. Hetty e un vis, un înger versatil, cu capacitate mare și energie feminină: o Cardi B a aspiratoarelor. Am cumpărat-o cu o sută de lre.

Dar na, se poate spune că e o decizie proastă, pentru că mi-aș fi putut cumpăra un aspirator normal. Dar am vrut unul cu o față pictată. Mi-am mai luat și un trening Juicy, care m-a costat o grămadă și pe care l-am purtat de l-am făcut praf. Dar acela nu mi se pare o decizie proastă.

-Emma Garland

Majoritatea oamenilor și-au găsit câte un hobby nou anul ăsta, dar puține sunt la fel de tâmpite ca al meu. Ascult des muzică de teremin – instrumentul acela care sună ca și cum ar avea corzi, dar nu are corzi. Ca să cânți la el, trebuie să faci mișcări în aer cu degetele ca și cum l-ai mângâia, cu una dintre mâini, în timp ce pe cealaltă o miști dramatic ca să articulezi sunetul.

Evident că e foarte greu să cânți dacă nu știi deloc muzică. Eu știu un pic de chitară și am mai luat lecții de canto în adolescență, dar nu pot citi partituri. După ce am cumpărat instrumentul din impuls, am căutat despre el online și am aflat că nu ar trebui să cumperi așa ceva decât dacă deja ești expert în alte instrumente.

E cel mai scump și inutil lucru pe care am dat banii. De fapt e pe locul doi, după cei trei ani de lecții de japoneză din care nu mai știu nimic.

-Hannah Ewens