Persoane asexuale mi-au povestit despre relațiile lor de cuplu

Din cauză că asexualitatea are mai multe nuanțe, termenul îi derutează pe unii oameni, inclusiv pe unii asexuali, dacă aceștia nu cunosc numeroasele sale semnificații. Ce nu realizează unii e că multe persoane asexuale sunt interesate de relații romantice, iar acest lucru nu le discreditează identitatea.

Ca să înțelegi asta, trebuie să realizezi, mai întâi, că orientarea sexuală și cea romantică sunt două entități disparate. Orientarea sexuală definește dorințele sexuale ale unei persoane, pe când atracția romantică e sentimentul de a fi atras de o persoană cu care vrei să creezi o legătură intimă. Practic, atracția romantică e dragostea, iar atracția sexuală e dorința. Aceste două concepte se pot împleti în mai multe feluri: o persoană poate fi heterosexuală, dar homoromantică sau homosexuală și heteroromantică – orice fel de combinație între tipurile de atracție sau poate simți doar una dintre ele.

E dificil de stabilit care este prevalența asexualității, având în vedere că e un termen care include mai multe identități. O persoană care se identifică drept asexuală se poate încadra oriunde în spectrul ăsta: antisexuală, sex-pozitivă, A-gri și altele. Alte persoane asexuale nici măcar nu cunosc termenul. Institutul Williams estimează că 1% din populație e asexuală, deși sursa informației e un studiu al lui Anthony F. Bogaert, în care acesta recunoaște că e o estimare vagă.

Ca să înțeleg mai bine cum e să fii într-o relație romantică atunci când ești asexual, am vorbit cu mai multe persoane despre ce le-ar plăcea ca oamenii non-asexuali să știe despre identitățile și parteneriatele lor.

Unii dintre ei și-au înțeles sexualitatea întreaga viață. Angelica (care a cerut să nu-i dăm numele de familie ca să-i protejăm identitatea) e o asexuală demiromantică în vârstă de 21 de ani, asta înseamnă că experimentează atracția romantică doar după ce dezvoltă o conexiune emoțională cu o persoană. „Am știut că sunt asexuală de la zece ani, deși am luat în calcul și posibilitatea de a fi gay, pentru că femeile mi se par mai atrăgătoare”, a zis ea. Mi-am stabilit identitatea asexuală pe măsură ce am realizat că atracția înseamnă, pentru mine, o combinație între atracție estetică și admirație personală.

„N-am vrut niciodată o relație, mi-am imaginat întotdeauna că o să locuiesc singură, într-un apartament mic, înconjurată de animale”, a zis Angelica. „Apoi l-am întâlnit pe partenerul meu și am devenit, din strict aromantică, demiromantică, după luni de cercetare și deliberări.”

Angelica a zis că, atunci când era strict aromantică, nu dezvolta sentimente romantice pentru nimeni, dar ca demiromantică, s-a îndrăgostit de cel mai bun prieten (a menționat că nu s-ar fi putut întâmpla cu oricare dintre prietenii ei apropiați, a fost vorba strict de această persoană). „Când l-am întâlnit pe partenerul meu, încă nu eram deloc interesată de dragoste. Abia după ce ne-am apropiat, am început să mă gândesc la el tot timpul, de am ajuns să am dureri de cap… dar erau unele plăcute, dezvoltasem dependență de ele. Mereu eram nerăbdătoare să vorbesc cu el, mi se lumina ziua când îmi trimitea un mesaj. A fost prima oară când mi-am putut imagina cum ar fi să locuiesc cu cineva sau să-mi petrec viața alături de persoana asta.”

„De multe ori, oamenii presupun că asexualii sunt persoane care nu vor sex, pentru că pun egal între atracția sexuală și dorința sexuală”, a zis ea. Deși cele două sunt adesea confundate, atracția sexuală se referă la genul de care ești atras și e motivată emoțional de sentimentele pe care le ai față de o persoană pe care o găsești atrăgătoare pe plan sexual, în timp ce dorința sexuală e pur motivațională și se referă la dorința pentru anumite activități sexuale specifice sau anumite obiecte. Atracția sexuală poate duce la dorință sexuală, dar nu e întotdeauna cazul, iar persoanele asexuale acționează divers în situații și relații diferite.

Elisa Hansen, o tânără de 35 de ani care locuiește în Carolina de Nord, e asexuală biromantică, ceea ce înseamnă că e atrasă romantic de mai multe genuri, dar orientarea e asexuală. „Unele persoane asexuale experimentează senzația de excitație, deși nu experimentează atracția, dar eu nu sunt așa”, povestește ea.

Elisa e căsătorită și l-a cunoscut pe partenerul ei în perioada în care tocmai își descoperea sexualitatea, după trei alte relații pe termen lung cu bărbați și cu femei. Pe vremea aceea nu știa încă foarte clar că e asexuală și credea că e ceva în neregulă cu ea.

După ce a ajuns să-și înțeleagă asexualitatea, Elisa l-a cunoscut pe partenerul ei actual, cu care s-a căsătorit. „Căsnicia noastră e foarte fericită și sănătoasă, iar sexul reprezintă o mică parte din ea. Vrem să avem o familie, așa că am făcut sex cu scopul de a face un copil”, mi-a zis ea.

Elisa spune că partenerul ei e atras de ea din punct de vedere sexual, dar nu are un libidou foarte mare. Partenerul înțelege că e dispusă să facă sex cu el ca să-l facă fericit, dar îi cere asta foarte rar. „Când nu încercăm să concepem un copil, aș zice că facem sex odată la trei luni. Nu sunt deloc atrasă sexual de el, dar îl iubesc din toată inima și vreau să-mi construiesc viața cu el.”

Elisa povestește că sexul ocazional poate duce la neînțelegeri. „Unele persoane susțin că nu ești asexual dacă faci o anumită activitate, dar eu cred că o persoană e asexuală dacă se identifică în acest fel.”

Elisa a zis că Scara Atracției a ajutat-o să înțeleagă că asexualitatea e un spectru. Scara măsoară atracția în două dimensiuni: de cine ești atras și felul în care ești atras. Are rolul de a înlocui scara Kinsey și a simplifica sexualitatea umană, fără să-i anuleze complexitatea. Scara analizează profund atracția primară și pe cea secundară. Atracția primară se bazează pe informațiile ușor de perceput la o persoană, cum ar fi aspectul, mirosul, trăsăturile fizice și primele impresii. Atracția secundară se bazează pe relația și conexiunile emoționale pe care le dezvoltăm cu o persoană, pe percepția personalității ei și a experiențelor împărtășite cu ea.

Aaron, un asexual heteroromantic în vârstă de 25 de ani care trăiește în Virginia de Vest, își descrie relația astfel: „Când mă uit în ochii iubitei, mă învăluie căldura pe care o simte orice persoană într-o relație fericită – doar că nu am impulsul să sar pe ea să i-o trag”.

După cum menționează studiul din 2015, Queering Asexuality: Asexual-Inclusion in Queer Spaces, efectuat de Dominique A. Canning, studentă la lingvistică la Universitatea din Michigan, a existat mereu tendința de a nega incluziunea persoanelor asexuale, pentru că multe din comunitatea LGBTQ nu le consideră „queer”. Din cauza aceasta, a fost nevoie de înființarea unor spații speciale în care persoanele asexuale să-și poată centra și afirma identitatea. Dar Aaron e de părere că grupul de oameni asexuali e în creștere, pentru că tot mai multe persoane au devenit conștiente de existența comunității LGBTQ, care între timp a devenit LGBTQIA+, ca să-i includă și pe asexuali.

„Multe dintre discuțiile despre asexualitate, cu persoane care nu o înțeleg sau o displac, sfârșesc în același punct în care ajungeau multe conversații despre bisexuali acum câțiva ani. Oamenii îți spun că n-ai găsit încă persoana potrivită sau că e doar o etapă”, spune Aaron.

Lipsa înțelegerii din partea partenerilor poate fi și ea o problemă pentru unele persoane asexuale. Conectarea cu parteneri romantici e foarte dificilă, mai ales când ei nu sunt asexuali. Unii fac sex ca acesta să se simtă confortabil. Un astfel de exemplu e Joey Schwind, un tânăr de 26 de ani din Ohio, care e heteroromantic și asexual-gri, un termen care li se aplică persoanelor care se identifică, în general, ca fiind asexuale, dar care experimentează uneori atracția sexuală. El mi-a zis: „E dificil să faci față dorințelor sexuale ale partenerei – simți că nu faci suficient pentru ea”.

Joey spune că, dacă cineva își dorește mai mult decât îi poate oferi, atunci nu e persoana potrivită pentru el: „Încerc să aflu cât mai multe despre o persoană și dorințele ei sexuale înainte să mă apropii”. Relațiile lui de durată nu s-au concentrat pe partea fizică a sexului, ci pe luarea în considerare a nevoilor sexuale particulare ale fiecăruia. „De multe ori am făcut ce și-au dorit ca să fie fericite, iar faptul că se simțeau atât de bine m-a ajutat și pe mine să mă bucur de experiență. În timpul sexului, tind să mă concentrez pe experiența lor. Am fost și cu cineva care nu avea nevoie de sex, la fel ca mine. Făceam sex extrem de rar, dar era o experiență profundă când se întâmpla.”

Angelica spune că societatea ar trebui să renunțe la presupunerea că sexul e o nevoie universală, ca să se bucure de intimitate și relații apropiate - sau chiar și de sex. A continuat: „Există multe persoane asexuale care se pot bucura de sex. E important să îmbrățișăm diversitatea, e o parte importantă a înțelegerii asexualității”.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.