Articolul a apărut inițial pe VICE USNu cred că e o coincidență că la 10 ani de la descoperirea LSD-ului, în 1938, a apărut și muzica pop. Ambele sunt momente cruciale ale secolului 20, mai ales pentru tineret, care îți alterează psihicul și instigă la rebeliune. Desigur, punctul culminant al acestei influențe datează undeva pe la mijlocul anilor '60, era originală a psihedelicelor, deși LSD-ul a continuat să insufle inspirație în muzica western populară, cum ar fi jazz, minimalism, indie și hip-hop.
Publicitate
Asta e o incursiune în ultimii 50 de ani, în care examinăm momentele esențiale și artiștii, în relație cu drogurile psihedelice.
John Coltrane: Om
În octombrie 1965, saxofonistul și compozitorul de muzică jazz John Coltrane se campează într-o casă închiriată din Lynwood, Washington, pentru a înregistra cel mai ciudat album al carierei sale. Single-ul, o piesă de jumătate de oră, e o fuziune năucitoare de jazz, spiritualism hindus și Cartea tibetană a Morții. Zvonurile despre cum Coltrane era pe acid când a înregistrat albumul au persistat ani la rând, dar nu au fost niciodată confirmate.
În octombrie 1965, saxofonistul și compozitorul de muzică jazz John Coltrane se campează într-o casă închiriată din Lynwood, Washington, pentru a înregistra cel mai ciudat album al carierei sale. Single-ul, o piesă de jumătate de oră, e o fuziune năucitoare de jazz, spiritualism hindus și Cartea tibetană a Morții. Zvonurile despre cum Coltrane era pe acid când a înregistrat albumul au persistat ani la rând, dar nu au fost niciodată confirmate.
The Fugs: „I Couldn’t Get High”
Prin 1965, acidul a împânzit contra-cultura americană, iar în albumul de debut al formației de folk underground, The Fugs, a fost precizat în titlu: „I Couldn't Get High” este prima melodie pop din istorie care menționează LSD-ul în versuri, ceva ce a contribuit la reputația trupei. Descrierile despre formație descoperite în dosarele FBI ani mai târziu, fac referință la ei drept „cel mai vulgar lucru pe care mintea umană ar putea să-l conceapă.” Se spune că tot ei sunt cei care i-au oferit acid lui Jimi Hendrix pentru prima oară.
Prin 1965, acidul a împânzit contra-cultura americană, iar în albumul de debut al formației de folk underground, The Fugs, a fost precizat în titlu: „I Couldn't Get High” este prima melodie pop din istorie care menționează LSD-ul în versuri, ceva ce a contribuit la reputația trupei. Descrierile despre formație descoperite în dosarele FBI ani mai târziu, fac referință la ei drept „cel mai vulgar lucru pe care mintea umană ar putea să-l conceapă.” Se spune că tot ei sunt cei care i-au oferit acid lui Jimi Hendrix pentru prima oară.
The 13th Floor Elevators
În 1965, apare formația the 13th Floor Elevators, fondată de trei prieteni, inclusiv studentul la Universitatea din Texas, Tommy Hall, care formează un grup îmbibat în LSD, în care el cântă la „electric jug” (practic un ulcior cu un microfon în interior). Membrii formației sunt supuși „programului Tommy Hall”, care le dă acid înainte de fiecare spectacol. Ba mai mult, ei își decalau spectacolele live ca să se asigure că fizic erau pregătiți pentru următoarea doză. Termenul de „rock psihedelic” apare prima oară, pe o carte de vizită a formației, în 1966.
În 1965, apare formația the 13th Floor Elevators, fondată de trei prieteni, inclusiv studentul la Universitatea din Texas, Tommy Hall, care formează un grup îmbibat în LSD, în care el cântă la „electric jug” (practic un ulcior cu un microfon în interior). Membrii formației sunt supuși „programului Tommy Hall”, care le dă acid înainte de fiecare spectacol. Ba mai mult, ei își decalau spectacolele live ca să se asigure că fizic erau pregătiți pentru următoarea doză. Termenul de „rock psihedelic” apare prima oară, pe o carte de vizită a formației, în 1966.
Publicitate
Petrecerile cu acid ale lui Ken Kesey
Pe la mijlocul anilor '60, înainte de interzicerea LSD-ului în Marea Britanie și în unele state din America în 1966, autorul Ken Kesey organizează o serie de petreceri numite Acid Tests, cu obiectivul de a consuma LSD. Aceste evenimente sunt simbolice pentru mișcarea psihedelică. Formația The Grateful Dead ține concerte extensive sub influență, iar tot aici îl cunosc și pe sunetistul și chimistul de LSD Owsley Stanley, care le-a furnizat acid pentru concerte. Tot Stanley e cel care le face design-ul pentru logo-ul emblematic cu craniu.
Pe la mijlocul anilor '60, înainte de interzicerea LSD-ului în Marea Britanie și în unele state din America în 1966, autorul Ken Kesey organizează o serie de petreceri numite Acid Tests, cu obiectivul de a consuma LSD. Aceste evenimente sunt simbolice pentru mișcarea psihedelică. Formația The Grateful Dead ține concerte extensive sub influență, iar tot aici îl cunosc și pe sunetistul și chimistul de LSD Owsley Stanley, care le-a furnizat acid pentru concerte. Tot Stanley e cel care le face design-ul pentru logo-ul emblematic cu craniu.
Terry Riley: In C
Între 1960 și 1962, compozitorul Terry Riley produce albumul „Mescalin Mix”, o înregistrare de tip loop inspirată de experiențele lui cu mescalină. (De asemenea, el petrece o perioadă de timp în Maroc în '60, unde experimentează cu mai multe halucinogene.) Cu toate astea, capodopera lui In C, considerată de unii prima compoziție minimalistă, devine complementul orchestral al contra-culturii anilor '60. Într-un interviu cu compozitorul William Duckworth, Riley spune: „Cum ascultam noi sub influența ciupercilor sau LSD-ului, nu era la fel ca atunci când eram lucizi.”
Între 1960 și 1962, compozitorul Terry Riley produce albumul „Mescalin Mix”, o înregistrare de tip loop inspirată de experiențele lui cu mescalină. (De asemenea, el petrece o perioadă de timp în Maroc în '60, unde experimentează cu mai multe halucinogene.) Cu toate astea, capodopera lui In C, considerată de unii prima compoziție minimalistă, devine complementul orchestral al contra-culturii anilor '60. Într-un interviu cu compozitorul William Duckworth, Riley spune: „Cum ascultam noi sub influența ciupercilor sau LSD-ului, nu era la fel ca atunci când eram lucizi.”
Jefferson Airplane: „White Rabbit”
Grace Slick de la Jefferson Airplane compune „White Rabbit” la pian cu câteva note lipsă, în timpul un trip pe acid, în care ascultă albumul lui Miles Davis „Sketches of Spain” timp de 24 de ore în continuu. „Rabbit” ajunge un clasic al muzicii psihedelice, cu inspirație din nuvela lui Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor, în care explorează o varietate de stări alterate. În 1969, Slick încearcă fără succes să-i pună o doză de acid de 600 de miligrame în ceaiul președintelui Richard Nixon, la un eveniment de la Casa Albă.
Grace Slick de la Jefferson Airplane compune „White Rabbit” la pian cu câteva note lipsă, în timpul un trip pe acid, în care ascultă albumul lui Miles Davis „Sketches of Spain” timp de 24 de ore în continuu. „Rabbit” ajunge un clasic al muzicii psihedelice, cu inspirație din nuvela lui Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor, în care explorează o varietate de stări alterate. În 1969, Slick încearcă fără succes să-i pună o doză de acid de 600 de miligrame în ceaiul președintelui Richard Nixon, la un eveniment de la Casa Albă.
Publicitate
Woodstock (15 –18 august, 1972)
Punctul culminant al erei psihedelice. Patru sute de mii de oamenii au ajuns la o ferme din nord-vestul orașului New York, pentru trei zile de muzică live. Mai mulți artiști care au cântat acolo au confirmat apoi că se tripau pe scenă, inclusiv Carlos Santana și the Who. Mulți au confirmat și zvonul că băuturile din backstage erau cu acid.Rolf Ulrich Kaiser îl vizitează pe Timothy Leary în Elveția
În 1972, pionierul Krautrock și fondatorul casei de discuri Ohr, Rorlf Ulrich Kaiser îl vizitează pe psihologul american și entuziast al acidului, Timothy Leary, care ieșise recent din închisoare și fugise în Elveția. Pe lângă prietena lui Gille Lettmann, Kaiser este captivat de efectele drogului, iar până la urmă îi aduce și pe membrii formației Ahr Ra Temple (prima trupă a lui Manuel Göttsching) pentru a înregistra un album cu Leary. La scurt timp, în parte din cauza obsesiei lui pentru acid, partenerii casei de discuri Orh, Bruno Wendel și Günter Körber pleacă, astfel inițiind procesul care l-a consacrat în istoria Krautrock-ului.
Punctul culminant al erei psihedelice. Patru sute de mii de oamenii au ajuns la o ferme din nord-vestul orașului New York, pentru trei zile de muzică live. Mai mulți artiști care au cântat acolo au confirmat apoi că se tripau pe scenă, inclusiv Carlos Santana și the Who. Mulți au confirmat și zvonul că băuturile din backstage erau cu acid.Rolf Ulrich Kaiser îl vizitează pe Timothy Leary în Elveția
În 1972, pionierul Krautrock și fondatorul casei de discuri Ohr, Rorlf Ulrich Kaiser îl vizitează pe psihologul american și entuziast al acidului, Timothy Leary, care ieșise recent din închisoare și fugise în Elveția. Pe lângă prietena lui Gille Lettmann, Kaiser este captivat de efectele drogului, iar până la urmă îi aduce și pe membrii formației Ahr Ra Temple (prima trupă a lui Manuel Göttsching) pentru a înregistra un album cu Leary. La scurt timp, în parte din cauza obsesiei lui pentru acid, partenerii casei de discuri Orh, Bruno Wendel și Günter Körber pleacă, astfel inițiind procesul care l-a consacrat în istoria Krautrock-ului.
Shuggie Otis: „Aht Uh Mi Hed”
Pe la sfârșitul anilor '60, psihedelicele s-au răspândit până la muzica soul. Sly și Family Stone au pionierat un sunet care combină ritmurile hazy de acid rock, cu funk-ul lui James Brown. Mai contribuie și trupa The Temptations, cu hitul „Psychedelic Shack” din 1970, precum și George Clinton, a cărui formație Parliament-Funkadelic menține genul până în anii '80. Un alt clasic e piesa „Aht Uh Mi Hed” a lui Shuggie Otis, care a confirmat că este inspirată de trei tripuri pe acid de care s-a bucurat în perioada aia.
Pe la sfârșitul anilor '60, psihedelicele s-au răspândit până la muzica soul. Sly și Family Stone au pionierat un sunet care combină ritmurile hazy de acid rock, cu funk-ul lui James Brown. Mai contribuie și trupa The Temptations, cu hitul „Psychedelic Shack” din 1970, precum și George Clinton, a cărui formație Parliament-Funkadelic menține genul până în anii '80. Un alt clasic e piesa „Aht Uh Mi Hed” a lui Shuggie Otis, care a confirmat că este inspirată de trei tripuri pe acid de care s-a bucurat în perioada aia.
Publicitate
Siouxsie and the Banshees: A Kiss in the Dreamhouse
Prin anii '80, psychedelia deja evoluează în post-punk. Siouxsie Sioux povestește despre sesiunile de înregistrare pentru A Kiss in the Dreamhouse, care a coincis cu prima ei experiență de acid, evidentă în melodia „CoCoon”, pe care o scrie în timp ce se tripează. Formația, mai ales cu acest album, joacă un rol important în conceperea genurilor shoegaze și neo-psychedelia, iar una dintre piesele lor care a inspirat și numele trupei Slowdive.Phuture: „Acid Tracks"
Formația electronică Phuture, compusă din Spanky, DJ Pierre și Herb J nu erau în mod deosebit interesați de droguri când au creat „Acid Tracks" în 1987, un sunet atât de extraterestru și ca nimic altceva, încât DJ Ron Hardy o pune de trei ore într-o noapte, la Chicago's Music Box. Până la urmă, sound-ul „acid house” devine soundtrack-ul pentru The Second Summer of Love, o explozie de petreceri libere infuzate cu droguri din Marea Britanie. Deși e o perioadă ținută minte mai mult datorită ecstasy-ului, o grămadă de raveri băgau acid, care era mult mai ieftin.Bez se alăture trupei Happy Mondays (cândva prin anii '80; Bez nu-și mai aduce aminte)
Shaun Ryder de la Happy Mondays e pe punctul de a înregistra un spectacol pentru televizor care sprijină New Order, la Hacienda din Manchester, de e prea spart încât să urce singur pe scenă. El apelează la prietenul lui Mark Berry, aka Bez, și-l roagă să i se alăture. „Așa am ajuns pe scenă, complet tripat, scuturând o maraca”, își aduce aminte Bez de vremurile Happy Mondays, într-un interviu pentru the Guardian.
Prin anii '80, psychedelia deja evoluează în post-punk. Siouxsie Sioux povestește despre sesiunile de înregistrare pentru A Kiss in the Dreamhouse, care a coincis cu prima ei experiență de acid, evidentă în melodia „CoCoon”, pe care o scrie în timp ce se tripează. Formația, mai ales cu acest album, joacă un rol important în conceperea genurilor shoegaze și neo-psychedelia, iar una dintre piesele lor care a inspirat și numele trupei Slowdive.Phuture: „Acid Tracks"
Formația electronică Phuture, compusă din Spanky, DJ Pierre și Herb J nu erau în mod deosebit interesați de droguri când au creat „Acid Tracks" în 1987, un sunet atât de extraterestru și ca nimic altceva, încât DJ Ron Hardy o pune de trei ore într-o noapte, la Chicago's Music Box. Până la urmă, sound-ul „acid house” devine soundtrack-ul pentru The Second Summer of Love, o explozie de petreceri libere infuzate cu droguri din Marea Britanie. Deși e o perioadă ținută minte mai mult datorită ecstasy-ului, o grămadă de raveri băgau acid, care era mult mai ieftin.Bez se alăture trupei Happy Mondays (cândva prin anii '80; Bez nu-și mai aduce aminte)
Shaun Ryder de la Happy Mondays e pe punctul de a înregistra un spectacol pentru televizor care sprijină New Order, la Hacienda din Manchester, de e prea spart încât să urce singur pe scenă. El apelează la prietenul lui Mark Berry, aka Bez, și-l roagă să i se alăture. „Așa am ajuns pe scenă, complet tripat, scuturând o maraca”, își aduce aminte Bez de vremurile Happy Mondays, într-un interviu pentru the Guardian.
Publicitate
Animal Collective: Spirit They’re Gone, Spirit They’ve Vanished
O adunătură de băiețandrii de liceu din Baltimore, Maryland, se împrietenesc în nopți de băgat acid și ascultat Silver Apples. Ei devin Animal Collective, un grup care e undeva între electronică și folk. Primele lor experimente muzicale, ca albumul de debut și Sung Tongs din 2005, pun temeliile unui nou gen de lo-fi psychedelia, care evoluează în muzica alternativă din anii 2000.
O adunătură de băiețandrii de liceu din Baltimore, Maryland, se împrietenesc în nopți de băgat acid și ascultat Silver Apples. Ei devin Animal Collective, un grup care e undeva între electronică și folk. Primele lor experimente muzicale, ca albumul de debut și Sung Tongs din 2005, pun temeliile unui nou gen de lo-fi psychedelia, care evoluează în muzica alternativă din anii 2000.
Chance the Rapper: Acid Rap
Confirmând sursa evidentă din titlu, Chance the Rapper recunoaște că acidul a avut un rol principal în crearea celui de-al doilea mixtape. Acid Rap e cel mai evident exemplu de mai mulți artiști din hip hop care au recurs la LSD în ultimul deceniu, cum e și Flatbush Zombies sau A$AP Rocky, care susține că a băgat acid cu MC Skepta, cât a înregistrat „Praise the Lord” în 2017.
Confirmând sursa evidentă din titlu, Chance the Rapper recunoaște că acidul a avut un rol principal în crearea celui de-al doilea mixtape. Acid Rap e cel mai evident exemplu de mai mulți artiști din hip hop care au recurs la LSD în ultimul deceniu, cum e și Flatbush Zombies sau A$AP Rocky, care susține că a băgat acid cu MC Skepta, cât a înregistrat „Praise the Lord” în 2017.
Frank Ocean: „Nikes”
Nu doar că Ocean chiar cântă „Acid on me like rain” în piesa de debut de pe cel mai anticipat album al deceniului, însă există și zvonuri cum că s-a tripat în timp ce filma clipul pentru piesă, alături de regizorul Tyrone Lebon.Se fac experimente pentru a explora calitățile terapeutice ale muzicii ambientale și ale acidului
După decenii de testat efectele drogurilor psihedelice asupra muzicii, relația este abordată și din altă perspectivă. Cercetătorii în neuro-știință de la Imperial College London fac studii pe subiecți umani prin care investighează felurile în care muzica afectează un trip de acid, la nivel neuronal. Omul din spatele experimentului, Mendel Kaelen, colaborează și cu Brian Eno, pentru a folosi muzica generată de inteligență artificială în tandem cu LSD, ca formă de terapie.
Nu doar că Ocean chiar cântă „Acid on me like rain” în piesa de debut de pe cel mai anticipat album al deceniului, însă există și zvonuri cum că s-a tripat în timp ce filma clipul pentru piesă, alături de regizorul Tyrone Lebon.Se fac experimente pentru a explora calitățile terapeutice ale muzicii ambientale și ale acidului
După decenii de testat efectele drogurilor psihedelice asupra muzicii, relația este abordată și din altă perspectivă. Cercetătorii în neuro-știință de la Imperial College London fac studii pe subiecți umani prin care investighează felurile în care muzica afectează un trip de acid, la nivel neuronal. Omul din spatele experimentului, Mendel Kaelen, colaborează și cu Brian Eno, pentru a folosi muzica generată de inteligență artificială în tandem cu LSD, ca formă de terapie.