Trei chestii pe care le poți face dacă cineva îți ocupă locul de parcare în România

(Captură foto via Cocalarii Civilizati [Sector 7])

Problema parcărilor în București este mai veche decât serialul Tânăr și neliniștit, însă nu la fel de plictisitoare. Asta pentru că nebănuite mai sunt căile șoferului bucureștean de a găsi locuri de parcare - de unde și pagina aia de Facebook: Ai parcat ca un bou. E utilă pentru când te-ai decis să faci niște educație civică prin traficul Capitalei și să le urmezi sfaturile.

Acum, poate că și tu ai parcat aiurea-n bulevard măcar o dată în viață, și cred că oricine merită o a doua șansă, mai ales că în București trebuie să fii un vânător bun să prinzi un loc de parcare decent și, cel mai dificil, legal. Nu-i nimic, doamna primar Gabriela Firea plănuiește să dea 55 de milioane de lei la biserici, 176 de mii de euro pe luminițele de Paște și restul milioanelor să-i bage în Mântuirea românilor. Doamne-ajută, dar tare mi-aș dori un oraș în care să respir. Sau măcar să pot să merg pe trotuar.

Și dacă cer prea mult, măcar când ajung acasă să nu-mi mai bat capul cu problema asta. Pentru asta trebuie să fii unul dintre norocoșii cu loc de parcare la bloc. Cu ceva șansă-n viața ta de șofer, Administrația Domeniului Public (ADP) de la tine din sector o să-ți dea o autorizație și, cu mai puțin de o sută de lei pe an, îți asiguri parcarea (în cazul în care mai există ceva liber în zona ta) și-ți gâdili simțul de proprietate atât de dezvoltat la națiunea română.

Viața ta de șofer se va schimba radical.

Să ajungi acasă și să știi clar că nu trebuie să dai trei ture de cartier ca să-ți cocoți mașina, în cele din urmă, pe bordurile de milioane de euro sau să o abandonezi, ilegal, pe trecerea de pietoni este visul oricărui șofer bucureștean.

Însă, uneori, scenariul ăsta mega pozitiv ți-este distrus de ghiolbanii de serviciu. Ajungi și tu acasă după o zi întreagă de dinți scrâșniți, iar în trafic ai dat doar de mormăiți cu nasul în telefoane, și observi că ai parcarea ocupată de un insolent cu autoturismul colantat de firmă.

Și după ce te rotești în jurul mașinii, cu speranța că o să găsești un număr la care să suni, începi să cugeți la degradarea societății și îți vine să scuipi foc de parcă te-ai fi înecat cu tequilla flambată.

Dacă la 20 de ani mi se părea ok să îl iau pe ăla la Tan Tui sau pumni în gât, odată cu trecerea anilor te simți obligat să-i explici lui Gigel de ce tu ai dreptate. Simți că trebuie să-l educi pentru că întelegi că acum nu se mai explică valorile la care tu aveai acces facil în perioada de formare.

Și îl poți educa în trei feluri, aplicabile și în alte situații de altfel, fiecare dintre moduri cu avantaje și dezavantaje.

Asta e cea mai barbară formă și merge pe modul refulare completă. Avantajul e că te descarci pe toți cretinii care ți-au dărâmat ziua sau saptămana până în momentul ăla. Dacă în dispută te trezești că îl ameninți pe săracul șofer că „putea să iasă la cafea măcar o dată, că voiai doar să vorbești cu cineva, nu să fuți", e clar ca ai probleme mai ample și nu ai trecut peste nu-urile vecinei cu sâni mari care te tot refuză politicos, de frică să n-o inunzi intenționat.

Dezavantajul corecției violente e că finalul e întotdeauna imprevizibil. Poate șoferul e o fată simpatică și întelegi că a evitat să lase numarul în parbriz să n-o sune toți insomniacii. Sau poate șoferul e un Sandu Nebunu, ins cu maladie psihică în stadiu avansat, care cu bale la gură prinde un obiect dur și îți distruge bunătatea de dentină culoarea A2, pe care o speli cu sârg din copilărie.

Nu recomand violența decât, sigur, în cazuri stringente. Ca-n Sierranevada, filmul lui Cristi Puiu, când se petrece scena din parcare care a scos demonii din Andi Vasluianu. Poți să te uiți la film să înțelegi mai bine.

Varianta „Să vină Polițiaaaa" și nu (neapărat) de la Verdikt. Suni la 112, iei numărul pentru Poliția Locală, unde trebuia să suni din prima, iar de aici ți se trimite un echipaj în 15-20 de minute, în funcție de cât de convingător ești la telefon.

Avantajul la treaba asta e că, de cele mai multe ori, domnul polițist e deja în mare plictis când ajunge la adresa reclamației și, dacă actele tale sunt în regulă, va scrie amenzi cu drag. Chiar, ai văzut ce frumos scriu polițiștii amenzile? Caligrafic. Atent. Se vede că nu au avut ocazia să scrie prea mult înainte de jobul ăsta. În fine, corecția financiară înseamnă că tu sifonezi la baieții cu ochi albaștri și sărmanu' ăla care ți-a luat locul își ia amendă care poate să ajungă și la 2 500 de lei. Dacă e o acțiune cu caracter repetitiv.

Un alt avantaj ar fi că, dacă asiști din ascunziș la toată faza și îl surprinzi pe șofer cum se milogește de polițai, vezi un teatru mai bun decât la Cristiano când nu-i iese nimic tot meciul și speră la o lovitură din apropierea careului.

Dezvantajul corecției financiare e că tu, denunțătorul ești măgar, la final. Adică, serios, chiar te simți bine să îi iei cuiva 1 500 - 2 500 de lei care să ajungă la Buget, și apoi să fie topiți de vreun consilier pe panseluțe supraevaluate?

Eh, asta e chiar grea. Cum să îl faci să simtă pe unul care te umple de spume? De unde atâta răbdare? Și merită?

Ei bine, da. Merită! Pentru că, dacă n-o să-i zici tu unde greșește, n-are cine să-i zică. Mă-sa e mândră de prostul ei, chiar și când se încheie greșit la cămașă. Nevastă-sa îl iubește că față de soții prietenelor, ăsta aduce flori acasă din când în când. Până și administratorul de la el din bloc îl susține chiar dacă are penalizări la întreținere, că doar l-a votat la ultimele alegeri de șef de scară. Deci, în tine e baza să-l educi.

Ideal ar fi să vorbești față în față cu șoferul, dar e penibil să aștepți lângă mașina lui până apare. Și, dacă stai și te găsește acolo, se scuză și pleacă mai repede decât Barry Allen, fără să înțeleagă nimic.

Sugestia mea e să îi scrii un bilet - o să-l citească, toți avem plăcerea de a citi bilețele, încă din școala generală - și să-i enumeri cele trei tipuri de corecții, voalat. Să-i spui că nu e corect ce face, că beneficiază gratis de un serviciu pentru care tu achiți, adică nu și-a găsit chiar prostul.

Apoi, îi atragi atenția că ești finuț și nu ai sunat la Poliție și l-ai scutit de o amendă cât un Iphone la mâna a doua. Și la final, îi spui și că mai sunt vecini (nu tu, că tu ai școală, nu esti gherțoi) care în aceeași zonă fac praf mașinile parcate ilegal, cu cheia, piatra sau alte obiecte contondente pe care le-ar identifica cel mai ușor Sandu, mai sus amintit.

Am auzit că la Cluj (deh, oameni civilizați), unii șoferi cu parcări plătite îi lasă pe alți șoferi să le folosească în intervalul orar în care ei lipsesc de acasă, deci nu au nevoie de locul ăla. Legea nu permite asta, dar bunul simț o face.

În fine, înainte de a decide ce corecție să aplici, nu uita că dacă ești chiar tu cel sau cea care ocupă abuziv locul altuia, e de bun simț să lași un bilet cu telefonul la care ești de găsit, însoțit de tot mai rar vizibilul „Scuza-mă, te rog!"