Am locuit o săptămână cu oamenii dintr-un cimitir din Filipine

Fotograful din Noua Zeelandă Danial Eriksen a mers opt mii de kilometri ca să fotografieze Smokey Mountain - un teritoriu filipinez care găzduiește mii de oameni. Odată ce a început să tragă cadrele, oficiali ai guvernului l-au alungat imediat.

Fără să aibă vreun plan de rezervă, Danial s-a dus pe o insulă apropiată, unde a auzit de Cemeterio Del Norte, un cimitir despre care a mai scris VICE Japonia. Care-i partea mișto a poveștii? Cimitirul e locuit de oameni care scot oase din morminte ca să construiască „apartamente." E o mahala întreagă, populată de membri unor bande de cartier, fugari, prostituate și muncitori care se numără printre cei mai săraci amărâți ai lumii.

În punctul critic al problemei reducerii adăposturilor din Manila, cimitirul a devenit un loc sigur pentru multe familii care caută refugiu pe străzi. E o nebunie dacă să locuiești între gunoaie și resturi umane pare o soluție.

Pentru o săptămână, Danial a locuit în Cemeterio Del Norte și s-a împrietenit cu localnicii. A urmărit femei care spălau printre mausolee, s-a jucat cărți cu bătrânii și a urmărit lupte între cocoși cu localnicii. În ultima zi de stat, și-a scos camera. VICE a vorbit cu Danial ca să afle mai multe despre cum e să trăiești printre morți.

VICE: Hei, Danial, spune-mi cum de ai ajuns într-un cimitir după ce ai fost dat afară din Smokey Mountain?
Danial: Păi, m-am cam dat bătut și am plecat să fac surf pe o insulă numită Siargo. Într-o zi m-am dus într-o bar mic unde am auzit pe cineva care vorbea despre mahalaua din Manila. Nu puteam să-mi iau gândul de la ea. Comunitatea asta din cimitir unde oamenii din provincie vin și se mută ca și cum ar fi casa lor. Așa că m-am dus acolo.

Cum ai descrie condițiile în care trăiesc oamenii în Cemeterio Del Norte?
Mi-a luat ceva timp ca să procesez informația. N-au trecut nici zece minute de când ajunsesem, când am întâlnit un tânăr de 18 ani pe nume Genre. Conducea un scuter roz și vorbea într-o engleză pocită. M-am urcat pe scuterul lui, iar el mi-a arătat zona. Am aflat mai târziu că el locuia pe strada aia de la șapte ani.

Să vezi oameni în interiorul unor morminte care se uită afară, copii care sar de pe un cavou pe altul - a fost extrem de bizar. Vedeam peste tot în colțuri maldăre de oase sau lăsate în afara rucsacurilor. Și nicio etichetă. Asta m-a enervat rău de tot.

Asta mi se pare o nebunie. Localnicii erau superstițioși pentru că interacționau cu morții?
Nu există vreo superstiție anume legată de morți. Nimeni nu era speriat. Era atât de normal pentru ei. Un bătrân mi-a zis, „Mortul nu te poate răni", iar asta m-a pus pe gânduri. După ce a zis asta, cred că-i deranjează că oasele sunt scoase din morminte și nu sunt etichetate.

În mare, cimitirul e încă folosit de filipinezii din satele vecine pentru îngropat morții. Asta înseamnă că ei încă trebuie să plătească chirii ca să aibă un loc pentru oase. Așa că oasele sunt adesea mutate și aruncate dacă nu a fost plătită chiria. În mormintele mai mari pe care le-am vizitat, oamenii dormeau adesea pe coșciuge care încă mai aveau schelete în ele.

Treaba asta te afecta, să vezi atâtea resturi umane?
A fost atât de ciudat, dar pentru că erau atât de mulți oameni prin zonă părea ceva normal. Trebuie să povestesc cea mai ciudată experiență sau ce m-a marcat cel mai tare când am întâlnit un localnic al cimitirului la luptele de cocoși. Cocoșii sunt tratați ca și cum ar fi regali, toată lumea pariază pe ei. M-a rugat să-i cunosc familia, așa că l-am urmat la el acasă. Când am ajuns, i-am văzut fetița într-o baracă mică legată de morminte, cu oase și jucării în jurul ei. Mi s-a înmuiat sufletul când am văzut-o.

Cred că a fost ciudat să vezi pe toată lumea cum trăiește în locurile astea bizare.
Clar. Am fost invitat și la o aniversare de 80 de ani, care avea loc într-un cavou. Cred că soțul ei era îngropat acolo și au servit din tort pe mormântul lui. Asta a fost înfiorător. Toate mormintele din jur erau deschise și goale. Simțeam că eram în altă lume.

Oamenii din Cemeterio Del Norte erau deschiși la străini? A încercat careva să te păcălească?
Nu, deloc! N-au vrut nici măcar să-mi ia banii! Nu sunt prea multe infracțiuni acolo. Se pare că și-au creat un sistem de securitate și tot. Cred că erau extrem de mulțumiți. Glumeau și erau cu adevărat fericiți, iar dragostea se simțea în aer.

Ce fel de imagine ți-ai format despre viața în Noua Zeelandă?
Cred că d-aia fac proiectele astea; mă fac să apreciez ce am acasă. După ceva timp am realizat că ei nu prea aveau mare lucru, dar erau foarte fericiți. Nu cred că mai contează unde locuiești sau de unde vii, cât timp ai o familie și o comunitate care te sprijină, poți fi fericit.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre cimitire:
Cele mai mişto morminte pe care poţi să le cumperi înainte de Înviere
Fotografiile astea dintr-un cimitir de animale te vor face să-ţi iubeşti potaia şi mai mult
Fotografii cu oamenii care lucrează în cimitirele Londrei