Există o bibliotecă LSD plină de maculatură şi artă despre droguri

Biblioteca Ludlow-Santo Domingo (LSD) e prima colecție de literatură și de accesorii pentru droguri din lume. După moartea proprietarului ei, Julio Santo Domingo Jr., extinsa colecție a fost scoasă din reședința lui privată și transferată la Universitatea Harvard.

Excentricul ei creator, Julio Mario Santo Domingo Jr., a fost primul născut al patriarhului columbian Julio Mario Santo Domingo Pumarejo – un bărbat care, pe vremea lui, avea o avere de 8,5 miliarde de dolari. La fel ca tatăl lui (și ca bunicul lui înainte de el), Julio Mario Santo Domingo Jr. a fost unul dintre cei mai bogați și mai puternici oameni din Columbia și a moștenit de la familia lui o grămadă de obligații. Cam nasol, dacă te gândești că omul își dorea să fie un Rimbaud modern sau un beatnik.

Interesul pentru lucruri subversive i s-a stârnit în Berkeley Square, în Londra, într-un anticariat numit Maggs Bros. Fiind pasionat de poeți și scriitori din secolul XIX precum Rimbaud și Verlaine, Julio Mario Jr. vizita Maggs Bros de fiecare dată când călătorea în Londra pentru afaceri. Se plimba prin magazin ore în șir, se pierdea printre cărți și pleca încărcat de cadouri pentru familie și prieteni.

Uneori cerea anumite titluri sau sugera noi teme de interes, mi-a spus proprietarul magazinului, Carl Williams.

Într-o zi, Williams l-a întrebat: „Ce te interesează?"

„Drogurile", i-a răspuns Santo Domingo.

Prima „doză" pe care i-a dat-o Carl Williams a fost un manuscris al lui José Luis Cuevas – artist și scriitor mexican – care, la începutul anilor 1960 și-a injectat în corp LSD pentru a explora o nouă estetică.

Apoi, între Carl Williams și Julio Mario Santo Domingo Jr. s-a legat o prietenie strânsă. Williams, absolvent în sociologie și istoria diplomației, a devenit dealer de povești suprarealiste pentru bogătașul junkist pasionat de literatură, care era mereu în căutare de noi povești despre canabis sau acid.

Nu e greu de imaginat ce fel de bibliotecă a reușit să adune de-a lungul anilor Julio Mario Santo Domingo Jr. Situată în casa lui din Geneva, Elveția, era un labirint de rafturi sinuoase cu titluri interzise și literatură despre tot felul de lucruri cenzurate, care se întindea la infinit.

Considerată, în prezent, cea mai mare și mai importantă din lume, colecția lui de literatură contraculturală constă în peste 50 000 de cărți, manuscrise, ficțiune, înregistrări, filme, obiecte, fragmente de artă și accesorii pentru consumul de droguri.

Santo a fost dintotdeauna un colecționar – a făcut asta din copilărie. Într-o zi mi-a zis că își cumpărase o carte de călătorii, o carte care l-a făcut să se întrebe: „Ce interese am eu? Ce vreau să fac?" mi-a zis Williams. „Mereu i-au plăcut cărțile neobișnuite, mai ales cele despre droguri. Dar ce l-a mișcat cel mai tare a fost ideea de călătorie. Era de părere că stările alterate ale conștiinței experimentate prin vise, muzică, droguri, hipnoză sau sex sunt moduri de a călători cu mintea."

Williams a continuat: „Călătorea constant și colecționa cărți și obiecte. Cumpăra de la anticarii de pe malurile Senei, de la dealerii hipioți din California, de la colecționarii parizieni boemi, de la proprietari de galerii și distribuitori de pornografie din Lyon, de la specialiști în psihedelie din Greenwich, de la cele mai cool magazine din Notting Hill și de la licitații."

Toate aceste călătorii și ciudățeniile pe care le aduna pe parcursul lor erau niște comori pentru el. Lucruri precum jurnalele pasionatului de acid Timothy Leary; primele desene ale lui Vin Mariani; un elixir produs de chimistul francez Angelo Mariani; eprubetele în care Alexander Shulgin a sintetizat pentru prima oară MDMA; înregistrările ședințelor psihiatrice ale lui Jack Kerouac și manualele de scientologie ale lui William Burroughs.

Între 2001 și 2006, Santo Domingo a procurat două noi colecții de mare importanță culturală. Prima, obținută în 2001, a fost colecția de cataloage ale lui Michael Horowitz, Cynthia Palmer și William Dailey. Întocmită în 1970, colecția conține aproape 10 000 de elemente, toate legate de substanțe psihoactive. A fost numită Fitz Hugh Ludlow, în onoarea primului autor american care a scris despre droguri.

A doua colecție pe care a achiziționat-o a fost mai sexy: Aparținuse pasionatului de artă elvețian Gerard Nordmann și conținea peste 1200 de articole despre și cu erotism, fetișuri, cunnilingus și sodomie. L-a costat pe Santo Domingo 1,9 milioane de lire.

Milionarul excentric și-a numit inițial biblioteca Phantastica, cu referire la cartea despre droguri a lui Louis Lewin. Dar câțiva ani mai târziu, a redenumit-o după cățeaua lui iubită, Louise.

La un moment dat, Louise era să moară spânzurată cu lesa între rafturile bibliotecii, un incident care, spune Williams, l-ar fi putut face pe Santo Domingo să renunțe la toată colecția. Biblioteca și-a mai schimbat o dată numele după ce a absorbit biblioteca Fitz Hugh Ludlow în 2001 și a devenit cunoscută drept LSD, un nume foarte potrivit, de altfel.

Spectrul larg și variat în care Julio și-a cultivat gustul pentru contracultură i-a reflectat abilitatea de a combina piese culturale foarte importante cu piese din cultura maselor, ceea ce îl face un vizionar.

Dar nu toată lumea era de aceeași părere: „Tatăl lui era îngrijorat în privința colecției. Fusese mereu un om onest și la locul lui și era speriat că interesele fiului ar putea distruge reputația familiei", a explicat Williams.

Jurnalistul Gerardo Reyes, în Don Julio Mario, biografia neautorizată a afaceristului columbian, a descris neîncrederea acestuia față de fiul său: La nivel personal, singura grijă care îl afecta pe Domingo era fiul lui, Julio. Băiatul moștenise unele dintre trăsăturile de caracter festive ale tatălui… Deși s-a străduit, Julio Mario Jr. n-a reușit să împace entuziasmul pentru petreceri cu obligațiile primite de la tatăl său. De mai multe ori, membrii consiliului Santo Domingo Group l-au văzut cum adoarme în ședințe. Ultima oară, acest lucru s-a întâmplat în 2000, iar tatăl lui a amenințat că îl va da afară de la întâlniri."

Am încercat să iau legătura cu familia Santo Domingo, dar n-am reușit. Am făcut schimb de mailuri cu jurnalistul englez Peter Watts, care se ocupă de documentația oficială a bibliografiei lui Julio Mario Jr. Inițial, a fost de acord să vorbească cu mine, dar apoi s-a răzgândit, din respect pentru familia Santo Domingo.

În luna martie 2009, la vârsta de 51 de ani, Julio Mario Santo Domingo a murit și a lăsat în urmă un grup de companii puternice, doi copii, mai mulți beneficiari și o contribuție culturală enormă, și anume, cea mai importantă bibliotecă de droguri și contracultură din lume.

Colecția e un testament și o amintire. O amintire care a devenit o problemă pentru unii: „În colecție erau anumite documente care îi plăceau Verei, soția lui Julio Mario Jr. Dar ea nu era pasionată de colecționarea de rarități. A trebuit să se ocupe de această minunată problemă, biblioteca, și a cerut sfatul mai multor persoane, inclusiv mie, până când fratele ei, Alexander i-a sugerat Universitatea Harvard", a zis Williams.

În vara lui 2012, biblioteca a fost împachetată în vreo șapte sute de cutii și donată de familia Santo Domingo prestigioasei universități americane, ca să poată fi catalogată și utilizată în cercetări.

Când l-am întrebat despre importanța acestei colecții, Williams a rezumat: Colecția cuprinde cultură populară – o cultură care le pare unora trivială sau irelevantă. Dar eu nu mă pot gândi la ceva mai relevant de atât în vremurile noastre: gherilă urbană, proteste politice, revoluția sexuală… sincer, nu-mi pot imagina nimic care să ne definească mai bine secolul decât conținutul bibliotecii LSD."

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre droguri și pionieri ai drogurilor:
Ultimul interviu cu Alexander Shulgin Interviu cu un chimist specialist în ketamină Drogurile inteligente ne vor face mai deștepți? Sau doar ne vor distruge viețile?