Cum e să fii de fapt satanist, conform sataniștilor

„Nu e ușor să fii satanist în Italia de azi, pentru că reprezinți ceva inconfortabil pentru societate”, a zis Jennifer Crepusculo, aka Jennifer Mezzetta, 33 de ani. În 2010, a fondat Unione Satanisti Italiani (USI), „ca să informez lumea despre cultul nostru, să fac dreptate unei realități care a fost interpretată greșit prea mult timp”.

Peisajul satanist e divizat în două curente principale, după cum ne-a explicat Jennifer: cultul Satanei (în care membrii cred în Satana ca o entitate reală) și curentul ateist filosofic (în care membrii nu cred în Satana, ci o văd ca pe un simbol al rebeliunii). În cadrul acestor curente s-au dezvoltat mai multe școli de gândire, care se înscriu în curentul teist sau în cel ateist. 

„Uniunea Satanistă Italiană crede în Satanismul Originar, conform căruia Satana și Demonii sunt vechii zei originali care au fost demonizați mai târziu de religiile avraamice care au vrut să înlocuiască politeismul. Figura centrală a Satanismului Originar e Zeița Mamă, femininul întunecat și strălucitor care e stigmatizat de religiile patriarhale”, a continuat fondatoarea USI.

Sataniștii Originari cred că vechile zeități au coborât pe pământ ca să le ofere cunoaștere oamenilor, s-au împreunat cu ei carnal și au creat o moștenire genetică ai cărei membri formează o comunitate de sataniști numită Clade.

Până acum, Uniunea Satanistă Italiană are șase mii de membri pe site, 12 000 pe Facebook și zece mii pe Instagram și YouTube, iar pe TikTok are peste o sută de mii de followeri.

„Majoritatea utilizatorilor au între 18 și 34 de ani, dar comunitatea include și minori sau persoane peste cincizeci de ani. 65 la sută sunt femei, 35 la sută bărbați”, a zis Jennifer. „Membrii provin din medii sociale diferite, de la liceeni la casnice, de la muncitori la profesori, de la avocați la doctori sau politicieni (cărora nu le pot da numele din motive de siguranță). Mulți dintre ei, deși au altare acasă și se dedică practicilor cultului, se ascund de teama repercusiunilor sociale.”

Am vorbit despre asta cu mai mulți membri USI din diverse părți ale Italiei. Nu le dăm numele de familie ca să-i protejăm.

19 ani, studentă, satanistă de cinci ani

Am avut dubii legate de creștinism încă de când eram mică. Am observat că mai multe lucruri nu stăteau în picioare și nu simțeam nicio pace interioară când mă gândeam la Iisus.

Apoi, o prietenă mi-a povestit despre Satanismul Originar și parcă totul a început să aibă sens. Ca să demontez prejudecățile legate de cult, a trebuit să vorbesc deschis despre asta cu părinții, prietenii, cu unii profesori și cu iubita mea. Rezultatul a fost că prietenii și profesorii au devenit interesați de cultul meu, pe când părinții s-au înfuriat, iar iubita m-a părăsit.

Acum am o iubită pe care o iubesc foarte mult, care e satanistă ca mine, dar mi-a fost greu să fiu respinsă de prima iubită doar pentru că aveam alte convingeri spirituale. Și oricum sunt gay, deci știam deja pe pielea mea ce dureros e să fii respins doar pentru că ești diferit.

Cunosc mulți sataniști gay. În Satanismul Originar, orientarea sexuală nu are nicio importanță. Iar femeile sunt foarte respectate. Papa Francisc a zis că violența împotriva femeilor e satanică, dar în realitate, religiile patriarhale sunt cele care au promovat misoginismul.

Satanismul Originar nu e o doctrină, nu trebuie să urmezi o dogmă, ci să-ți urmezi propria natură satanistă. Nu facem prozeliți, la noi nu există conceptul de a converti pe cineva la religia noastră, pentru că dacă ești satanist, simți asta, e un instinct. Iar dacă nu ești, nu poți deveni unul. Nu avem ierarhii bazate pe roluri precum maestrul și enoriașii și chestia asta îmi place cel mai mult. Nu trebuie să asculți de nimeni, ci doar să îți asumi responsabilitatea pentru faptele tale.

Noi știm că nu facem nimic greșit, avem chiar și Sabatul Caritabil, în care donăm celor defavorizați banii primiți pe diverse servicii ezoterice pe care le oferim. Facem asta și ca să combatem șarlatanii care vând servicii ezoterice la prețuri foarte mari și uneori își șantajează clienții.

La primul Sabat Caritabil am strâns două mii de euro, dar multe asociații n-au vrut să ne accepte donația din cauză că suntem sataniști. Am donat banii unui adăpost de câini și pisici, ca să demontăm stereotipul satanistului care sacrifică animale: e o prostie! Noi iubim foarte mult animalele. Pentru Satana, ele sunt sfinte.

26 de ani, brutar, satanist de nouă ani

De când eram mic, am simțit o atracție puternică față de ocultism și spiritualitate. Eram fascinat de sacru și inițial am fost interesat de creștinism. Atât de fascinat încât am devenit băiat de altar.

Apoi, într-o seară, în urmă cu nouă ani, am primit chemarea Satanei. A fost o experiență de neuitat. Era o noapte rece de februarie, dar, la un moment dat, mi-am simțit corpul plin de energie divină. Era un sentiment intens și cald, greu de pus în cuvinte. A fost prima oară când am simțit așa ceva, dar sufletul meu a recunoscut imediat ce era, ca și cum și-l amintea de undeva. Am știut imediat că era Satana, dar nu m-am speriat, dimpotrivă, m-am simțit bine, în siguranță. În zilele care au urmat, am găsit Uniunea Satanistă Italiană și am întâlnit alte persoane ca mine. Le-am spus tuturor celor din viața mea. Azi, toți oamenii care mă cunosc știu că sunt satanist. Chiar și la job se știe asta: am tatuate sigiliile zeilor pe piele și le port cu onoare și mândrie.

Avem sărbători precum solstițiile și echinocțiile, dar nu există ritualuri ca să devii satanist, pentru că sataniștii se nasc, nu devin. Cel mult, se poate spune că descoperi în timp că ești satanist și alegi dacă vrei să faci ritualul de dedicare Satanei. Tocmai pentru că te naști satanist, suntem împotriva îndoctrinării copiilor.

Nu credem în diavolul din Biblie, aceea e o versiune creștină a poveștii. Pentru mine, Satana e o entitate primordială, Dumnezeul Cunoașterii, Dumnezeul sufletului uman, dar pentru mulți oameni, e o serie de stereotipuri legate de muzică, haine sau tatuaje.

Oamenii cred că sataniștii sunt criminali din cauza sataniștilor Acid (persoane care comit crime și apoi se numesc sataniști și spun că au făcut asta în numele răului). Aceia sunt chiar niște criminali, nu sunt sataniști!

Cel mult, putem spune că sunt similari cu creștinii, care ar comite crime în numele credinței lor.

Acid sunt o deviație spirituală care nu se bazează pe iubirea pentru Satana, ci pe ura față de Iisus. Acid nu sunt sataniști, ci doar anti-creștini, criminali fără vocație, rebeli fără cauză. Acid sunt, de fapt, un produs creștin, pentru că membrii săi nu o idolatrizează pe Satana, ci folosesc conceptul de demon ca să își descarce frustrările pe societate.

31 de ani, consultant juridic, satanistă de 13 ani

Nu le zic oamenilor din prima că sunt satanistă, dar dacă ajungem să discutăm despre religii, nu mă tem să le-o spun cu seninătate.

În schimb, nu am fost întâmpinată cu seninătate la muncă, atunci când am spus asta. Din cauza unor episoade discriminatorii, acum refuz să mă mai angajez undeva. Am fost hărțuită din cauză că sunt satanistă, nu mi-am putut pune semnătura pe nimic ce ieșea din munca mea. Companiile nu voiau să se asocieze cu numele meu, ca să nu le stric imaginea.

Mi se pare jenant că astfel de episoade au loc în secolul douăzeci și unu: vorbim de un drept fundamental, dreptul la muncă, iar dacă discriminarea religioasă n-ar trebui tolerată, luarea dreptului la muncă nici atât. 

Pe lângă discriminarea vizibilă, mai există și cea ascunsă, care e mai greu de cuantificat: de exemplu, dacă o persoană își asumă public orientarea spirituală, e foarte posibil să fie evitată de angajatorii care o caută pe Google.

Cele mai înrădăcinate clișee despre satanism sunt cele legate de crimă și infracțiuni. Când unele grupări creștine au comis crime, s-a scris despre ele că ar fi fost sataniste: de exemplu, acum câțiva ani, în Panama, un ziar italian cunoscut a scris că atrocitățile care fuseseră comise de o sectă de fanatici creștini numită „New Light of God” ar fi fost opera unui cult satanic.

Mai există și conspirații care asociază satanismul cu elitele de la putere, cât și cu ritualuri de abuz împotriva minorilor. Astfel de credințe pot degenera în forme periculoase de isterie în masă. Și totul pleacă de la dezinformare.

39 de ani, vânzător, satanist de patru ani

Am crescut într-un mediu catolic. Apoi am descoperit că Adevărul pe care îl căutăm e același de la începuturile omenirii, dar, în timp, a fost dispersat în texte antice, în picturi rupestre, în Mesopotamia, Egipt, Vedele Indiei.

Pe scurt, toate aceste culturi străvechi care sunt definite de iudeo-creștini-islamici drept satanice.

Noi, sataniștii, nu avem un sediu fizic din motive de securitate, și ar fi frumos să avem unul, dar deocamdată ne concentrăm pe evoluția spirituală. În plus, considerăm natura templul nostru, așa că el e peste tot.

Datele importante din viața unui satanist sunt Sabaturile, echinocțiile și solstițiile: suntem parte din natură și îi respectăm ciclurile. Respectăm orice ține de natură, tocmai de aceea încercăm să desființăm miturile absurde despre sacrificiile de animale, asociate cu sataniștii.

Singurul lucru pe care îl sacrifică sataniștii e ignoranța. Sacrificăm ignoranța pe altarul Înțelepciunii.

53 de ani, nu ne-a dezvăluit profesia, satanist de 25 de ani

Eram un catolic dedicat: mereu am fost atras de sacralitate, iar catolicismul a fost prima formă de sacru pe care am întâlnit-o în societate.

Calea mea spre satanism a început de la Biserică: voiam să devin preot, am lucrat mult timp pentru Gris, Gruparea de Cercetare și Informare despre secte (singura autorizată de biserică să se ocupe de chestiuni oculte).

Am avut experiențe profunde cu Satana în care am înțeles că satanismul nu e ceva malefic, ci o metodă sacră pe care biserica a ascuns-o de noi ca să ne subjuge. Nu are nicio legătură cu imaginea negativă pe care o prezintă biserica.

În satanism avem ritualuri, dar fiecare îl face în felul lui, cu emoție, dincolo de abordarea mecanică. De asta nu mi-a mai plăcut Biserica, pentru că nu am mai vrut un intermediar între mine și Dumnezeu.

În trecut, când mă bazam pe dogmele catolice, credeam în orice zicea biserica, doar pentru că „așa a zis Biserica”.

Camilla Sernagiotto e autoarea eseului și cărții de investigație despre ezoterism, ocultism și satanism intitulată La maledizione del Dakota. Rosemary’s Baby, Cielo Drive, John Lennon e altri fatti oscuri (Arcana Edizioni, 2022).

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.