Celulele deținuților ăstora te vor face să zici mersi pentru garsoniera de 11 mp din Cluj

Cu câteva excepții, arhitectura închisorilor din Italia e o relicvă din trecut. După cum reiese din al 18-lea raport anual al asociației Antigona, publicat în aprilie 2022, majoritatea închisorilor au fost construite înainte de 1950, iar cele mai moderne, care s-au construit între anii '70 și '80, sunt blocuri de beton aruncate la mama dracu'.

Nici în interior nu e situația mai bună. Chiar și acum – în secolul douăzeci și unu – există celule în care toaletele sunt într-un colț al camerei, adică la vedere. În închisoarea Carinola, din Campania, salonul pentru deținuții izolați (cei separați de ceilalți din cauza gravității infracțiunilor comise) nu are nicio compartimentare între toaletă, chiuvetă și pat. În San Severo, Puglia, baia e separată de restul camerei doar printr-un panou înalt de trei metri. 

N-ar trebui să fie așa: în 2005 s-a dat o lege care interzicea ca toaleta să fie la vedere în celule. În plus, în aprilie anul acesta, Curtea de Casație a stabilit că „e inuman și degradant să ai toaleta în același loc în care mănânci și dormi”.

Deși extremă, această situație afectează o mică parte din închisorile italiene – cinci la sută dintre cele 96 de facilități pe care le-a vizitat asociația Antigona. O problemă mult mai răspândită e supraaglomerarea: rata oficială în Italia e de 107,4 la sută, dar în unele instituții atinge chiar 185 la sută.

Pe lângă asta, 25 la sută dintre închisorile examinate au celulele atât de mici și aglomerate încât nu garantează trei metri pentru fiecare deținut – pragul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul unei sentințe din 2013 care condamna Italia pentru supraaglomerare. Și România stă prost la capitolul ăsta, în contextul în care doar un penitenciar din 45 respectă sută la sută normele europene.

Dar oamenii din închisori își spun chiar ei poveștile, dincolo de statistici și rapoarte.

De curând a fost publicat volumul Literature of evasion (Il Saggiatore), care cuprinde declarațiile unui grup de deținuți din închisoarea Frosinone care au participat la un atelier de scriere creativă dirijat de Ivan Talarico în cadrul proiectului „Fiorire nel thought” curatoriat de Federica Graziani pentru asociația A Buon Diritto.

Unul dintre experimente a fost recenzarea celulei ca și cum ar fi o cameră de hotel pe care ai recomanda-o sau nu altcuiva. Iată câteva dintre recenzii, culese din Il Saggiatore. 

Trebuie să recunosc că apartamentul 18 din secția 8 e foarte primitor și bine echipat. Are o baie suficient de spațioasă, dar e decorată cu postere care îți fac imaginația s-o ia razna. Bucătăria e și ea bine echipată și îți permite să-ți dezlănțui creativitatea și să redescoperi aromele autentice de închisoare. Ca să nu mai vorbim de zona de dormit, cu paturi suprapuse, unde poți petrece nopți foarte liniștite.

Persoana cu care împart acest apartament e super de treabă. Suntem prieteni. Singurul ei defect e că trage prea multe pârțuri de la fasolea pe care o mâncăm. Dar nu mă plâng de mâncare, pentru că avem o dietă mediteraneană bogată în legume. Uneori primim și dulciuri.

Avantaje: Îndrăznesc să spun că e un loc liniștit.

-Ermal Gripshi

Celulă de vânzare cu tot cu chiriaș, echipată cu ușă dublu armată, sistem de încălzire independent, hol mic cu cuier, bucătărioară cu plită și dulăpioare. Paturi suprapuse. Baie mică, spartană.

Atât baia, cât și bucătăria sunt echipate adecvat. Fereastra e mare și oferă o priveliște spre orașul Ferentino. O stea din cinci.

-Andrea Ciufo

Mi-au zis că au de închiriat o garsonieră confortabilă! Confortabilă o pulă! E confortabilă ca un canal! Da, nu are șobolani și gândaci, dar are urme de scuipat de toate felurile și culorile, urme care nu s-au dus nici cu clor. Nu vreau să știu ce sunt urmele maro de pe tavan, nici nu vreau să mă gândesc la asta. 

Cât despre proprietari, efectiv m-au obligat să iau camera, n-am avut de ales! Și în loc să-mi strângă mâna și să semnăm un contract, mi-au cerut să mă dezbrac în chiloți. Ce obicei dubios! N-am mai pățit asta nicăieri.

În plus, nu mi-au lăsat o copie de la cheile de la casă și intră și pleacă după bunul lor plac. Nici măcar nu bat la ușă. Te trezești cu ei peste tine chiar dacă ești pe veceu!

În fine, eu am venit aici să mă distrez... Dar unde sunt fetele? Am văzut trei, maximum patru, și toate sunt îmbrăcate până în gât. Și probabil sunt faimoase, pentru că mereu merg cu gardienii după ele.

Totul e complicat! E primul loc în care am primit la cină carne pentru căței, garnisită cu treat-uri. N-am văzut nimic dulce de când sunt aici. Am citit o recenzie a unui alt turist care dăduse patru stele și jumătate la așa ceva! Ei bine, eu îi dau jumătatea de stea care a mai rămas.

În primul rând, am o fereastră fără mâner și trebuie să o închid cu ajutorul unui mâner de tigaie. Poate i-aș fi dat o stea, dar din cauza asta, îi dau doar jumătate de stea.

Televizorul primește trei stele, pentru că așa aflu știri despre lumea exterioară. Deasupra am televiziunea celestă, care transmite noaptea programe deocheate. Baia primește două stele, pentru că nenorocita de chiuvetă stropește totul în jur. Toaleta ia zero stele, pentru că atunci când mă așez pe ea, ating peretele cu genunchii.

Patului îi dau trei stele, pentru că am pus pe el așternuturi de acasă și parfumul soției mele, așa că închid ochii și mă gândesc la ea în fiecare noapte. 

Toată zona în general primește o stea, pentru că stăm într-o vale plină de umiditate. Nu știu cui i s-a părut o idee bună să facă această construcție într-o mlaștină.

-El Mehdi Belaabdouni

Nici n-a fost nevoie să îmi plănuiesc această vacanță. S-a produs foarte spontan și neașteptat. Am fost transportat cu o mașină albastră armată. Când am ajuns la cazare, am descoperit un mastodont din Jurasic, cu vreo mie de locuitori.

La recepție, mi-au luat majoritatea lucrurilor, așa era protocolul. Când am ajuns la camera alocată, am mai găsit patru bărbați care stăteau în niște paturi suprapuse. Având în vedere vârsta mea venerabilă, eu am primit un pat la zero altitudine, ca să evit posibile accidente nocturne.

Zona e open space, ceea ce înseamnă că nu avem deloc intimitate. Într-un colț e un radiator din anii '70 care nu funcționează decât ca mobilă. Pe pereți sunt dulăpioare retro, din anii '60.

Totul e agățat pe pereți, din lipsă de spațiu. Iar în acest loc minuscul, pe care îl împart cu alți patru argonauți, înregistrez cum trec zilele, conștient că nu le voi mai putea recupera niciodată.

Mobila e foarte minimalistă și ineficientă. Avem două mese vechi pe care le putem folosi și ca scaune în caz de nevoie. Prin ferestre bate vântul. 

Ca să fac un rezumat, pe plan funcțional și calitativ, camera nu respectă standardele minime ale civilizației occidentale. Mă văd nevoit să recurg la matematica numerelor relative și să ofer acestei cazări „minus șapte stele”. Nu o recomand nimănui și chiar vă rog să găsiți o alternativă mai bună. Nu vă mulțumiți cu puțin în viață. Mulțumesc pentru atenție.

-Stefano Palma

Informații de bază: nu există. Alte persoane în afară de mine: Nu le judec. Mâncare: Nu comentez.

Pro: nimic. Contra: totul.

Unde se situează: la Cuca Măcăii. Servicii: zero. 

Descrierea camerei: un cub de 2 pe 3 metri. 

Total: zero stele.

- Raffaele Borreli

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.