Povestea tristă a lui Pardalian care a rămas fără nevastă pentru că era rom

În România, nu există statistici despre câte familii mixte de romi și români există, dar din experiență, mulți romi sunt respinși când intră într-o familie de români. O dovadă în acest sens este sondajul IRES comandat de „Agenția Împreună” în luna mai a acestui an, care arată că doar unul din zece români și-ar dori ca o persoană de etnie romă să îi fie rudă. Doar 15 la sută dintre noi considerăm romii „oameni ca noi”, în timp ce o mare parte cred despre ei că sunt hoți, demni de neîncredere, puși pe înșelătorii, răi și needucați.

La un moment dat, cineva foarte apropiat mie a avut o relație extraconjugală cu o tipă. Amândoi, oameni maturi, au decis că au nevoie de asta. Nu intru în detalii despre moralitatea unei astfel de relații și dacă e ok să se întâmple, nefiind cel mai în măsură să dau lecții de morală, însă momentul când relația s-a terminat m-a pus serios pe gânduri.

Cele două, soția și tipa care era parte a relației extraconjugale, erau prietene. Sau cel puțin, așa clamau. În momentul în care s-a aflat de relația extraconjugală, a urmat micul scandal de rigoare, cu acuze și lacrimi din toate părțile. Tipa cu care a avut soțul infidel o relație, a venit să-i explice „prietenei sale” că nu și-a dorit nimic mai mult decât o „aventură”, și că nu a vrut niciodată „să-i pună casa în pericol”. Ca argument suprem, a spus „că doar nu am ajuns la o sulă de țigan!”.

În jurul meu sunt multe familii mixte din punct de vedere etnic, consensuale sau oficiale. Unele dintre ele sunt superbe, și-mi arată cum iubirea poate învinge orice barieră, inclusiv pe cele ridicate de prejudecăți, rasism și ignoranță. Sunt, însă, și unele care-mi arată limitele umane și cât de mult contează cultura la care suntem expuși.

Pardalian a fost împreună cu Maria (nume fictive) timp de opt ani. O relație care părea superbă și care s-a realizat în ciuda opoziției majore venite din partea familiei Mariei, care nu dorea ca fata lor „să umble cu țiganul”. Lumea din cartier îi umilea, le spuneau că fata lor frumoasa și deșteaptă „a fost bună doar pentru un țigan”. Au scos vorbe cum că Maria vinde „piepteni în piață”, și că, vorba cântecului „de la mușchi și antricoate/ a ajuns la găini moarte”.

Chiar dacă cei doi s-au căsătorit, și au avut și un copil, Pardalian nu a fost niciodată primit în familia Mariei. Când voia să-și viziteze părinții, Maria se ducea singură sau cu nepoata lor. Fata cea mică a fost învățată „să nu fie ca țiganii” și orice năzbâtie specifică vârstei era catalogata de bunici ca fiind generată de „sângele rău care-i curge prin vene”. În plus, chiar dacă Maria îi asigura că Pardalian este un tip care o respectă și o iubește, că muncește cinstit într-una din fabricile din Galați și că împreună au o familie frumoasă, părinții ei au rămas neclintiți în decizia de a nu avea nicio legătură cu el și cu familia lui.

Nu de puține ori, făceau în așa fel încât să o aducă pe fata lor în prejma unor bărbați „demni de ea”, o îndemnau să „lase țiganul” și să-și clădească o nouă viață alături de un „om de treabă”. Din motive doar de ei știute, la un moment dat Maria a intrat într-o relație cu unul dintre bărbații prezentați de părinți și nu peste mult timp, a decis să pună punct relației cu Pardalian și să înceapă o viață nouă alături de acel bărbat. Dorind să-și salveze căsnicia și să rămână lângă familie, Pardalian a  avut discuții foarte lungi cu soția sa, a încercat să afle unde a greșit și ce ar putea face altfel astfel încât să poată trece împreună peste acea încercare. Totul s-a năruit când Maria i-a spus că principalul motiv este „eu sunt românca, și tu… deh”.

În câteva luni au divorțat și Maria a început o relație oficială cu cel care era ok pentru familia ei. Nici această relație nu a durat mult. Femeia s-a oprit din a mai face ce voiau părinții când nu a mai putut îndura violențele partenerului de viață. De ani de zile este singură, muncește în Italia. Copilul a fost crescut de bunici pentru câțiva ani.

De vreo trei, fata a decis să se duca la tată, unde se simte fericită și iubită. Pardalian s-a recăsătorit, tot cu o româncă, are doi băieți și sunt una dintre cele mai frumoase familii pe care le cunosc. Bunicii consideră, și acum, că pentru nefericirea Mariei sunt de vină Pardalian și familia lui, care „au ridicat blesteme asupra lor”.

De multe ori, unele relații își consumă frumusețea multe prea repede și cel mai bine pentru cei doi este ca fiecare să-și vadă de drumul său. Și mie mi s-a întâmplat acest lucru și viața merge mai departe. Înțeleg asta, și cred că mai bine este să fii singur într-unul decât să ajungi să te simți singur în doi. Pot înțelege și nevoia de a-ți alina durerile provocate de o căsnicie care nu te mai împlinește în brațele altuia/alteia, având senzația egoistă „că trebuie să te gândești și la sufletul tău”!

Pot înțelege multe, însă nu și de ce este nevoie să jignești persoana cu care ți-ai împărțit viața mulți ani, să arunci în jur tot felul de mizerii despre omul cu care te-ai căsătorit și v-ați jurat iubire și respect reciproc? Cum poți trăi cu cineva pe care-l consideri inferior, pentru că aparține unei etnii, dar uiți că ceea ce te leagă de acel om sunt legături mult mai profunde decât cele date de culoarea pielii sau de limba maternă vorbită?

Pe cel de lângă tine, ți-l asumi așa cum este. Dacă nu poți, e ok să te oprești cât mai repede, pentru că nu vrei să-l rănești nici pe el și nici pe tine. Dacă alegi să arunci cu mizerii, asta spune ceva doar despre caracterul și felul tău de a fi.