De ce ignoră știința persoanele stângace

„Multe persoane stângace sunt incredibil de frustrate că pot participa la foarte puține studii”, a zis Bailey, care efectuează cercetări la Universitatea Dalhousie din Canada.

Cam zece procente din populație preferă să își folosească mâna stângă pentru activități de zi cu zi precum scrisul, un procentaj care a rămas același de zeci de mii de ani. (Știm asta din analizele artei preistorice din Epoca de Gheață.) Au până și ziua lor: 13 august e Ziua Internațională a Persoanelor Stângace. În ciuda prezenței lor constante, stângacii sunt excluși aproape întotdeauna din cercetările neurologice.

„Una dintre primele reguli pe care le învață oamenii când încep să se ocupe de neurologie e că nu e ok să includă persoanele stângace”, a zis Emma Karlsson, cercetătoare în psihologie și neuroștiință cognitivă la Universitatea Bangor din Țara Galilor.

Excluderea persoanelor stângace e o metodă de a reduce variațiile în statisticile despre creier. În studiile care folosesc neuroimagistică, prin scanarea creierului care arată zonele activate din creier, oamenii de știință vor subiecți care să poată fi comparați între ei. Astfel, pot calcula o medie de grup și pot trage concluzii despre cum funcționează creierul.

Creierele persoanelor stângace pot funcționa diferit în cadrul anumitor sarcini, precum procesarea limbajului și activitățile motorii, din cauza unei caracteristici a creierului numită lateralizare.

Creierul are două emisfere, stânga și dreapta, iar ele nu sunt complet egale ca anatomie sau funcții. Pentru unele lucruri, cum ar fi limbajul, una dintre cele două emisfere face toată treaba. La majoritatea persoanelor dreptace, procesarea limbajului se petrece în emisfera stângă a creierului. Persoanele stângace pot fi mai puțin dependente de emisfera stângă pentru limbaj – pot folosi atât emisfera stângă, cât și pe cea dreaptă, sau uneori predominant partea dreaptă.

Persoanele stângace nu sunt excluse doar din cercetările care studiază limbajul și mișcarea, sarcinile la care se așteaptă de la stângaci să fie atipici. Li se poate interzice să participe la orice fel de studii. Un studiu pe care Bailey l-a efectuat anul trecut a descoperit că, din peste o mie de cercetări publicate în 2017, doar 3,2 procente din cei peste 30 de mii de subiecți erau stângaci.

Pe lângă eforturile de a diversifica subiectele incluse de oamenii de știință în studii, mai ales când compilează baze mari de date care vor să reprezinte întreaga populație, există și eforturi din partea unor cercetători de a înțelege de ce stângacii sunt ignorați.

„Domeniul științific a considerat că e cel mai bine să fim prudenți și să excludem stângacii”, a zis Bailey. „Iar genul ăsta de gândire e foarte înrădăcinat în neuroștiința cognitivă”, a zis Bailey.

„Când încercăm să aflăm cum funcționează creierul, trebuie să luăm în considerare toate modurile prin care poate funcționa un creier sănătos”, a zis Karlsson. Dacă am include și persoanele stângace, aș putea învăța mai multe despre creier – de exemplu, felul în care emisferele își împart sarcinile și genetica din spatele asimetriei creierului.

E posibil ca persoanele stângace să nici nu aibă creierul radical diferit pentru anumite sarcini. Și e posibi să existe mai multe variații în emisferele din creierele persoanelor dreptace decât ne imaginăm – nu vom descoperi tot spectrul variațiilor decât dacă includem și stângacii în cercetările despre creier.

Un studiu din 1990, acum discreditat, a descoperit că persoanele stângace trăiesc mai puțin decât cele dreptace. Un psihiatru japonez a scris în cartea lui, Lumea Stângacilor, despre femeile care se tem că vor fi părăsite dacă soții lor află că sunt stângace. Au mai existat sugestii că persoanele stângace sunt mai creative, mai inteligente sau mai depresive și cu înclinații spre schizofrenie.

Și totuși, cea mai drastică diferență la persoanele stângace nu e personalitatea lor, ci lateralizarea creierului – și chiar și asta e mai puțin drastică decât se credea în trecut. „Persoanele stângace tind să aibă o lateralizare oarecum diferită de persoanele dreptace, dar nu e atât de extremă pe cât se credea mai demult”, a zis Roel Willems, cercetător la Centrul de Studii despre Limbaj și Institutul Donders pentru Cogniție și Comportament din Olanda.

Willems a zis că granița creată de neurologi între dreptaci și stângaci e mai subțire decât credem.

Când cercetătorii exclud stângacii, fac asta ca să evite să includă persoane care procesează limbajul în părți diferite ale creierului. Dar, de fapt, majoritatea persoanelor, atât dreptace, cât și stângace, procesează limbajul cu emisfera stângă; aproape toate persoanele stângace au abilitățile de limbaj în partea stângă a creierului, la fel ca dreptacii.

Diferența e procentajul dintre dreptaci și stângaci care procesează limbajul în partea dreaptă a creierului. În cazul dreptacilor, cam 95% folosesc emisfera stângă pentru limbaj; la stângaci, acest procent scade la șaptezeci. 15% din stângaci își folosesc ambele emisfere pentru limbaj, iar 15% folosesc pentru asta emisfera dreaptă.

Când studiile exclud persoanele stângace, fac asta printr-un chestionar în care întreabă oamenii dacă sunt dreptaci sau stângaci, iar asta nu le oferă informații despre performanțele fiecărei mâini și nici despre o varietate de activități precum scrisul, desenatul, pieptănatul, mâncatul și altele.

Utilizarea unui chestionar pentru a stabili dacă o persoană e dreptace sau stângace nu depistează persoanele care scriau cu stânga, dar au fost obligate în copilărie să treacă pe dreapta. Până de curând, mulți profesori sau părinți au încercat să îndrepte copiii stângaci și să-i oblige să folosească mâna dreaptă. Într-un studiu din Taiwan din 2007, 59% dintr-un grup de peste două sute de studenți fuseseră obligați să se convertească prin folosirea mâinii drepte, deși aveau tendința să o folosească pe stânga.

Un studiu din Germania din 2010 a scanat creierele adulților care fuseseră obligați să își folosească mâna dreaptă în loc de cea stângă. În comparație cu activitatea din creierul altor persoane stângace, activitatea lor se asemăna mai mult cu a dreptacilor. Dar în comparație cu activitatea din creierul persoanelor dreptace, activitatea creierului lor se asemăna mai mult cu a stângacilor.

„Iată un caz foarte interesant, care ne arată că antrenamentul nu îți poate schimba înclinația naturală de a face lucrurile cu mâna stângă”, a zis Willems. „E o combinație foarte interesantă între natură și comportament învățat.”

Willems crede că are mai mult sens să spunem că există un grup de persoane care s-au născut stângace sau dreptace. Și apoi, există un grup de persoane care nu s-au născut cu o preferință clară, dar aleg să utilizeze mai mult stânga sau dreapta – de obicei dreapta, pentru că e o alegere mai populară, iar lumea e construită pentru dreptaci.

Până la urmă, asta înseamnă că, până și în cadrul unui grup de persoane dreptace sunt șanse ca cineva să aibă o lateralizare atipică a funcției creierului. „Dacă excludem complet persoanele stângace, nu luăm în considerare posibilitatea ca o persoană să aibă această caracteristică pe care încercăm să o evităm”, a zis Bailey.

„Câte variații sunt în creier și cât de plastic e creierul? Pierdem ideea de diferențe individuale și cred că acestea sunt foarte importante”, a zis Karlsson.

Când studiile includ persoanele stângace, oamenii de știință pot afla lucruri noi despre creier. Prin includerea stângacilor în studiile lor, Willems și colegii lui au descoperit că dreptacii și stângacii au o lateralizare diferită a regiunii creierului care recunoaște fețele.

O zonă din spatele creierului, numită zona fusiformă a feței, se activează când vedem alte fețe. La dreptaci, e activă în partea dreaptă a creierului, pe când la stângaci e distribuită mai uniform în partea dreaptă și în partea stângă.

Poate părea o chestie minoră, dar multe manuale consideră că lateralizarea dreaptă a reacțiilor la fețe e înnăscută, conform spuselor lui Willems. „Ideea era că am dedicat o parte din creier fețelor pentru că acestea sunt importante pentru supraviețuirea noastră, deci e o trăsătură evoluționistă. S-ar putea să fie adevărat, dar studiile noastre au arătat că creierul poate face asta foarte bine și dacă divizează sarcina în cele două emisfere.”

S-ar putea ca persoanele stângace să proceseze diferit și alte informații, deși încă nu avem dovezile pentru asta.

„Nu știm ce nu știm”, a zis Bailey. „S-ar putea ca stângacii să aibă anumite caracteristici diferite în structura creierului și cu privire la memorie sau atenție. Dar nu știm, pentru că nu sunt incluși în studii.”

Bailey e de părere că acest lucru e și o problemă de etică, deoarece persoanele stângace nu au acces la beneficiile participării la studii. De multe ori, participanții sunt plătiți pentru timpul lor. În plus, mulți sunt studenți și îi ajută să vadă cum se face un astfel de studiu – e o oportunitate educațională.

„Când ai un domeniu întreg care exclude stângacii, privezi peste zece procente din populație de niște beneficii reale la care dreptacii au acces”, a zis Bailey.

Diversitatea în cercetare nu se reduce la persoanele stângace, ci abia începe cu ele. Aceasta e o îngrijorare majoră în psihologie și neurologie, faptul că majoritatea participanților la studii sunt persoane albe, occidentale, educate, bogate și democrate.

„Multe dintre cunoștințele despre creier le avem de la un grup de subiecți foarte similari. Sincer, lucrurile precum economia de clasă și etnia sunt mai importante decât preferința pentru o mână sau alta”, a zis Willems.

Studiile despre cum afectează factorii socioeconomici procesarea limbajului au descoperit că aceștia pot influența subtil cum sunt percepute propozițiile rostite. Dar asta nu ne-a făcut să excludem persoanele din anumite categorii economice, ci ne-a trezit curiozitatea despre cum pot factorii sociali să influențeze funcțiile creierului.

„Aș argumenta că la fel trebuie să privim și dexteritatea mâinilor”, a zis Bailey și a adăugat că includerea persoanelor stângace în studii e foarte importantă pentru studiile la scară mare, care au intenția să fie reprezentative pentru toată populația. „Poate avea un anumit impact asupra unor funcții ale creierului, dar nu asupra tuturor. Iar asta ar trebui să ne facă și mai curioși să aflăm cum afectează dexteritatea stângace sau dreptace și alte funcții cognitive.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.