Toamna asta am explorat lumea fascinantă a grătarelor din București, într-un capitol al proiectului P’afară, numit Grătărooț. Nu m-au interesat grătarele din curțile oamenilor, ci alea publice, din spațiile comunitare, amenajate și organizate de primării și alte instituții publice locale. Acolo, mii de oameni din cartierele bucureștene au venit cu cărnurile și băuturile de acasă, ca să petreacă cu familia sau cu prietenii.

Am vorbit cu oamenii ieșiți „în aer liber”, cu copiii, câinii, părinții, colegii și bunicii, care pregăteau masa, prăjeau cotlete, mici și legume pentru murături, totul în fum. Am fost și la târgurile de toamnă din oraș, le-am ascultat poveștile oamenilor, muzica, am făcut chiar și un mixtape cu muzici pentru Grătărooț și Ziua recoltei. Practic, am mâncat la un loc cu lumea din cartiere și acum îmi iau la revedere în scris printr-un articol în care îți explic tot ce-am învățat despre cultura grătarului, în ultimele luni.

Videos by VICE

Cum au apărut grătarele în București?

Greu de spus, cert e că majoritatea bucureștenilor iubesc ceafa și micii, iar fumul de grătare e-n oraș de sute de ani. Până în perioada comunistă, se prăjeau cărnuri peste tot. Blocurile erau foarte puține, astfel că-n majoritatea curților caselor se făcea câte un grătar. La fel și în piețe, de unde cumpărai oricând carne preparată pe loc.

Comunismul a schimbat orașul, casele au dispărut și în locul lor au apărut blocurile visului socialist. Printre ele au fost amenajate parcuri, iar populația din București s-a amestecat cu noii veniți din provincie. Cum în anii ’80 nu se găseau de niciunele prin alimentare, nu era o raritate ca, în preajma Crăciunului, să te trezești c-un guițat de porc pe scara blocului, înainte ca animalul să fie omorât. Oamenii care locuiau la parterele blocurilor creșteau găini și alte păsări în curțile din jurul lor, iar uneori făceau și grătare la bloc, duminica.

La începutul anilor ’90, spațiile de agrement și parcurile au devenit locuri ale tuturor și ale nimănui. În orice parc din oraș se făceau chestii care astăzi sunt văzute ca rarități sau ciudățenii, cum ar fi scăldatul, plaja, grătare sau meciuri pe iarbă. În jurul lui 1995, parcurile ajunseseră ruine, băncile erau rupte și neîngrijite, iar în loc de gazon era țărână și praf, că iarba a fost tocită de jocurile și activitățile oamenilor. Pe la sfârșitul anilor ’90, a început un proces lent de protejare a parcurilor, au apărut gardienii publici, accesul pe iarbă a fost oprit, băncile au fost schimbate, iar parcurile bucureștene au ajuns într-o stare decentă, până prin 2010.

Doi ani mai târziu, primarul Piedone a construit în parcul Lumea Copiilor din sectorul 4 multe grătare din piatră, pe care le-a lipit de gardul ștrandului Văcărești, unde oamenii din cartier, din sector sau chiar din oraș puteau să prăjească orice aveau chef. Astfel că grătarele s-au reîntors în parcuri. Modelul populist al lui Piedone a fost împrumutat imediat și de alți primari care s-au grăbit să pună la dispoziția cetățenilor grătare publice, în parcurile Crângași, pe malul lacului Morii, în parcul Plumbuita sau în Titan. Dintr-o dată, dacă la sfârșitul săptămânii voiai să mănânci un cotlet de porc, te duceai în parc.

Cum te duci la grătar în parc?

Pe jos, în principiu. Oamenii cu care am vorbit la grătare, în parcuri, spun că trebuie să ai, în primul rând, ce pune pe el: carne, legume, cârnați, pește sau fructe de mare. Da, da, fructe de mare, am găsit într-o zi la niște asiatici în parcul Văcărești, care prăjeau creveți și calamari la gardul ștrandului, pe grătarul lui Piedone.

În parc nu există și piață, deci nu poți să te duci doar cu bani în buzunar. Trebuie să ai lemn și cărbuni, că primăria nu dă și materiale arzătoare, plus grătarul propriu-zis, cel metalic. Ăsta se și poate închiria de la centrul A.D.P din parc, dar doar cu buletinul, că nu se dă pe ochi frumoși. În rest, ai nevoie de prieteni și chef de întors micii pe toate părțile împreună cu alți oameni.

De ce ai face așa ceva?

Grătărooț la grătarele de la Ștrandul Văcărești

Foarte bună întrebare. Pentru mulți bucureșteni, grătarul în parc e un mod de a-și petrece timpul liber cât se poate de plăcut. Aici am întâlnit oameni din toate mediile sociale și am dat peste persoane de naționalități nebănuite: chinezi, iranieni, saudiți, israelieni, oameni veniți din Canada, libanezi și egipteni. Într-o seară, când ieșisem să-l plimb pe câinele meu Zero la grătarele din Văcărești, am dat chiar și peste niște băieți din Camerun. Pe lângă asta, în septembrie, în fiecare seară, la ora la care apune soarele, mai mulți arabi făceau mătănii printre grătarele care sfârâiau. Așa loc cosmopolit ca grătarele lui Piedone de la gardul ștrandului nu am văzut nicăieri în București și nu e deloc o exagerare.

Din păcate, românii sunt mai neprietenoși decât străinii. Odată, o familie nu ne-a lăsat să-i filmeze vinetele înșirate pe grătar care nu făceau altceva decât să se coacă. Principalul motiv pentru care bucureștenii ies la grătar în parc și nu se mai duc la marginea orașului sau la pădure, în zone precum Cernica și Băneasa, e că, dacă nu vin cu mașina, pot să bea. Mulți spuneau că nu vor să dea nici banii pe benzină, când pot să vină pe jos, cu tramvaiul, metroul sau autobuzul. Și toți au spus că le place la grătar în parc, că au mese, că mai schimbă o vorbă cu vecinul de grătar, că e aer liber.

Da’ e marfă la grătar în parc sau e o împuțiciune?

Indiferent că-ți place ceafa de porc sau nu, cu siguranță e o experiență să vii, măcar o dată, să vezi cum e la grătar în parc. Fie și doar ca să iei contact cu bucureșteanul de rând. Lumea s-a civilizat mult în ultimii ani, așa se face că nu mai vezi gunoaie, peturi și pungi aruncate aiurea pe iarbă. Din păcate, autoritățile au rămas puțin în urmă, iar coșurile de gunoi și pubelele sunt neîncăpătoare după o zi liberă călduroasă cu grătarele pline.

Cum arată locurile astea de grătare?

În fiecare parc sunt între 20 și 70 de grătare, din piatră, cu coș. În jurul lor sunt mese din lemn sau doar niște buturugi și bănci pe care să stai. Poți să vii chiar și cu echipamentul de camping de acasă. Am văzut oameni care au venit la grătar în parc cu cortul, de parcă s-ar fi dus până la Plaiu Foii și nu la două stații de tramvai de bloc.

În zona grătarelor au fost construite și câteva foișoare din lemn, cu multe locuri, pe care e bătaie mereu. Cineva ne-a spus, la un moment dat, că în unele zile aglomerate sau de zile libere, cum ar fi de Sfânta Maria, lumea vine în parc de la cinci dimineața, ca să ocupe foișorul pentru restul zilei. În aceste foișoare vin familii sau se organizează diferite evenimente, zile de naștere, serbări pentru copii. Oamenii vin cu baloane de acasă, împodobesc foișorul și începe petrecerea.

Sunt și evenimente cu grătare?

Normal, sunt târgurile de toamnă, la care lumea din cartiere dă năvală să-și facă provizii de must, legume, murături, vin, țuică și palincă și să mănânce grătar. Au loc două astfel de evenimente mari cu grătare în Capitală, unul de Zilele Recoltei, în jurul datei de 1 octombrie, iar al doilea de Sfântul Dumitru, la sfârșitul lui octombrie/începutul lui noiembrie. Ele țin cam una-două săptămâni. Sunt două locuri principale unde se organizează aceste târguri: unul la intrarea în parcul Lumea Copiilor, pe aleea din fața Palatului Copiilor, iar al doilea la intrarea în complexul Agronomie, vizvi de ștrandul Tineretului. Târgurile de toamnă durează una-două săptămâni în care se petrece ca nicăieri în altă parte.

În primăvară, vreau să facem niște mini-evenimente Grătărooț chiar în parc, la grătar, la care poate să vină oricine. Dacă vrei și tu, tot ce trebuie să faci e să urmărești pagina de facebook P’afară, de unde afli când și cum.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre zonele unice ale Bucureștiului:
Am fost prin ștrandurile din București, ca să aflu care e cel mai bun
Fotografiile lui Cristian Munteanu făcute în Groapa Văcărești îți arată o lume în care nu o să ajungi niciodată
Restaurante non-stop din București, unde să te dregi după o noapte de beție