What's in it for me / What's in it for youDe ce luptăm pentru artă? Winston Churchill, premierul Marii Britanii, pus în fața propunerii de a sista finanțarea proiectelor culturale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a răspuns elocvent: Dacă nu luptăm pentru artă, atunci pentru ce luptăm? Artiștii, curatorii, criticii de artă și, în general, toți cei implicați în procesul de creație pleacă de la premisa unei independențe totale față de realitățile economice ale momentului, poziționare necesară pentru susținerea unui discurs independent și autentic. Această premisă este adesea contrazisă de realitatea implementării unui proiect în spațiul public. Sprijinul financiar necesar este în general asigurat de companii private și instituții de stat, acest gen de mecanism fiind funcțional în special în țările cu agende culturale adecvate. Având în vedere contextul specific din România, cum ar trebui să abordeze inițiatorii de proiecte culturale problema finanțării, astfel încât să nu compromită independența proiectului dar, în același timp, să respecte valorile promovate de finanțator? Ce așteaptă, de fapt, companiile de la cei care care le cer sprijinul și de ce sunt motivate să se implice? Au rațiuni economice în spate sau doar de imagine/asociere de brand? “Company vs. Artist” sau “Company and The Artist?" (Anca Nuță)O prelegere care dorește să genereze o dezbatere asupra rațiunilor de implicare a finanțatorului privat în zona culturală și să ofere celor interesați exemple de metodologii adecvate pentru obținerea de fonduri private.