Ce am învățat despre droguri din muzica românească din anii 90 până azi

Știu că o să ți se pară greu de crezut, mai ales că lucrez la VICE, dar eu nu știu ce e ăla un drog ilegal. Am viciile mele, clar, și de multe ori abuzez de ele, dar niciodată nu am încercat ceva mai „hardcore” decât alcoolul. Mulți sunt de părere că ăla e cel mai nasol drog și probabil au dreptate, dar m-am oprit acolo. Nu știu ce-i aia o pastilă sau măcar ce gust are o băutură cu drogul marijuana în ea.

Nu am nici cea mai mică problemă cu oamenii care consumă. Nu stau pe un piedestal moral sau orice fel de piedestal, pentru că aș pica de la alcool. Anyway, pur și simplu am luat o decizie acum ceva vreme și mă țin de ea, pentru că știu foarte bine ce mă așteaptă. Consumul de droguri a fost descris atât de bine în artă, că mă simt de parcă tot am luat și eu by proxy din literatură, filme, podcast-uri și mai ales din muzică.

Muzica și drogurile au o relație strânsă. Sunt piese în care se face referire la droguri, piese în care un sentiment e comparat cu euforia pe care o simți când ești prăjit și o impresie cât de cât generală că ele ajută la procesul creativ. Poate dacă ești Snoop Dogg sau The Weeknd, dar sunt și o tonă de piese despre cât de nasoale-s pentru artist și oamenii din jurul lui. În orice caz, drogurile, la fel ca iubirea sau tristețea, au ajuns un laitmotiv în muzica modernă.

Chiar și în muzica din România, o țară în care poliția avertizează tinerii care merg la festivaluri să nu consume orice fel de „pastile” anti-răceală, o să găsești referințe la droguri. De obicei apar în două feluri: 1. Artistul aruncă aproape accidental o aluzie în versurile unei piese despre total altceva sau 2. Piesa e doar despre droguri. Pe mine alea mă interesează. Acolo e miezul.

La rândul lor, piesele despre droguri pot fi împărțite în două mari categorii: alea în care se vorbește despre cât de faine-s drogurile și alea în care drogurile sug. Un om care nu a consumat niciodată droguri poate învăța câte ceva din ambele categorii. Hai să vedem ce putem învăța din piesele românești de mai jos:

E clar, majoritatea pieselor despre droguri sunt în rap. Așa e la artiștii străini, așa e și la noi. „Hai să fim high” de la B.U.G. Mafia a apărut în 1998 și a învățat o generație întreagă că marijuana te ajută să vezi lucrurile exact cum sunt și să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă. Asta pe lângă faptul că te învață și diferite cuvinte din câmpul lexical al marijuanei, gen „joint”, „iarbă”, „Mary” sau „la-la”. Piesa în sine e foarte mișto. Ce merită reținut din ea e că refrenul provoacă dependență, nu iarba.

Piesa asta mă face să consum droguri. Simt că doar așa o s-o pot tolera. Te plângi de cât de nasoală e muzica pop din prezent, dar uite ce faină era în 2002. 3 Sud Est, Animal X și Cristina Răduță s-au trezit să facă un manifest antidrog cu versuri de genul „oprește-te până nu e prea târziu/până nu devii un cadavru viu”. E foarte greu să fii atent la versuri când auzi strigătele pruncilor din fundal, deci nu am învățat mare lucru din melodie. Apropo, B.U.G. Mafia încă scoate hituri, în timp ce Animal X și Cristina Răduță sunt cadavre vii de multă vreme, iar băieții de la 3 Sud Est au ajuns să cânte în locuri unde biletul are și un meniu inclus în el. E o lecție și-n treaba asta.

Tot în 2002, când 3 Sud Est, Animal X și Cristina Răduță își băteau ultimul cui în propriul sicriu, no pun intended, Unu' a scos poate cel mai mare hit despre iarbă de până atunci. Îmi amintesc că piesa asta a prins la absolut toată lumea. Și toți erau de părere, la fel ca azi, că piesa e despre marijuana, cu toate că nu se referă direct la asta. Poate e o piesă pentru ecologiști, dar nu văd pe nimeni de la Partidul Verde să o folosească în campanie, deci rămân la părerea mea. Poate mă înșel. Poate a folosit-o Remus Cernea în campania electorală, dar nu-s chiar atât de plictisit de viață încât să fiu atent la ce a făcut sau ce face Remus Cernea.

2002 a fost un an bun pentru iarbă. Da, „Varză” a ieșit în 2002. Asta înseamnă că Vița de Vie o cântă de 16 ani și nici acum nu m-am săturat de ea. De la ei am învățat că iarba te face să visezi la nori de ciocolată, o chestie care mi-a fost confirmată de mulți prieteni de-a lungul timpului, care întotdeauna aveau la ei o Poiana sau Africana, după gust, clar nu după buget. Cea mai importantă lecție de aici e că „dacă soldații ar fuma, n-ar mai bombarda și masacra”, un mesaj pacifist cu care ar trebui să fim de acord.

Maria Ioana e campioana. Am înțeles. Mergem mai departe.

Cred că turneul antidrog ar fi avut un succes extraordinar dacă în loc de 3 Sud Est, Animal X și Cristina Răduță ar fi fost doar Paraziții. Dar nu concerte și alte căcaturi. Un turneu în care Ombladon și Cheloo vorbesc despre pericolele drogurilor în fața liceenilor. La final cântă „Drogurile schimbă tot”, varianta necenzurată, în timp ce în spatele lor se proiectează imagini cu narcomanii din Ferentari. Ce copil îl ia în serios pe Laurențiu Duță? În schimb, când vine Ombladon și-ți zice: „te-ai apucat la caterincă cu băieții pe bordură/și tot la caterincă ai rămas fără dinți în gură”, îngheață căcatul în tine. Da, tot Ombladon a scos și o piesă în care se laudă că plantează, nu cumpără, deci muie garda, dar în „Drogurile schimbă tot” e vorba de substanțele alea care te fac să-ți vinzi frigiderul pentru o seringă. Nu te atinge de alea.

Piesa asta nu e despre ce crezi tu că e. La o primă vedere pare a fi un imn antidrog. Nup. „Eu spun nu” nu se referă la droguri. Se referă la dealer, care-i un zgârcit, nu-ți dă marfă niciodată pe gratis și, dacă vrei să fii deștept, plantează marfă într-o vale și nu te lăsa fraierit. În viziunea trupei Ska-nk, drogurile sunt gratis, iar dealerul care abordează copiii ce ies de la școală sunt niște capitaliști care vor să profite de ei. Piesa se termină într-o notă optimistă. Poate într-o zi se vor schimba dealerii și vor avea o mână lungă. Până atunci, stai departe de ei.

Băieții de la El Negro, o trupă românească de reggae, cinstesc genul muzical pe care l-au ales și vorbesc aici despre stigmatul social împotriva ierbii. De la ei aflăm că iarba „nu-i imorală și nici antisocială/am dreptul să aleg și eu/nu înțeleg de ce viața e ilegală”. Deci compară iarba cu viața. E o declarație de dragoste cât se poate de serioasă. Unele persoane ajung să se îndrăgostească de plantele lor. Pe care mai apoi le fumează. Dacă aia nu e iubire, atunci ce e? Ce e iubirea?

Încă un rapper care cântă despre iarbă, ce surpriză. Multe piese sunt exact la fel, deci nu are rost să le iau pe toate. Maximilian e special pentru că piesa rupe și nu cântă de fapt despre iarbă. El cântă despre haș, care nu e „verde”. Uite că am învățat o chestie nouă. Credeam că „haș” e o altă denumire pentru iarbă, ca „pai” sau „cui”. Dar nu, e altceva. Nu sunt nici acum sigur exact care e diferența, nu explică asta în piesă, dar merge bine când vrei să scapi de gălăgia din oraș.

Am crezut că știu toate tipurile de droguri până să aud piesa asta. M-am înșelat. Dragonu le ia la rând pe toate, de la iarbă la alcool, 2C-B și plicuri legale cu denumiri de saloane DIN ALEA de masaj. Evident, concluzia e că toate o să-ți distrugă viața. Singurul lucru pozitiv e că nu a ajuns la pușcărie. Indiferent ce părere ai de tripurile lui creștine-conspiraționiste, Dragonu nu minte când zice că dacă abuzezi de droguri o să se termine rău. Totul se face cu cap. Indiferent că e vorba de droguri sau orice altă substanță. Stay safe, guys.