Apartamentul săptămânii în Cluj: O mie de euro pe lună ca să-ți strici ochii cu pereții

Chiriile din Cluj sunt nesimțit de scumpe, știi deja asta, nu mai dezvolt subiectul. M-am hotărât însă să-ți scriu săptămânal un text prin care să-ți prezint câte o ofertă de închiriere care mi se pare incredibilă. Tu decizi dacă e de bine sau de rău.

Oferta mea preferată pe această săptămână este un apartament care se închiriază nici cu mult nici cu mai puțin de o mie de euro pe lună. Nu e ceva rar să găsești asemenea scoruri în Cluj, dar de obicei e vorba de un penthouse cu terasă, mic dejun și menajeră. Bine, nu și în cazul ăsta, pentru că aici voi vorbi de o mansardă banală în care timpul a stat în loc.

Apartamentul este cât de cât central și se laudă cu următoarele: 105 metri pătrați, trei camere, două băi (care sunt de fapt o baie și jumătate), vreo două holuri, o bucătărie și un loc de luat masa. Mai departe, urmează frumusețea asta de descriere: „Apartamentul dispune de finisaje medii, dar este curat și bine întreținut, a fost amenajat complet în 2001(modificări cu autorizație), iar poziția îl recomandă atât pentru locuit cat și pentru activități de birou.” Asta înseamnă că mai bine de 15 ani apartamentul ăsta nu a mai fost renovat, dar te costă o mie de euro. Și acum să-ți fac un mic tur.

În prima fotografie ar putea fi putut fi un living, numai că s-a transformat între timp într-o garderobă improvizată. Dacă eu aș avea tupeul să cer atâția bani pe chirie, aș fi avut mai întâi bună voința să adun hainele și să închid dulapul ăla urât, înainte să fac poze. Nu de alta, dar dezordinea plus cele două nuanțe de portocaliu de pe pereți nu se potrivesc de nicio culoare. Zici că proprietarul s-a trezit în mijlocul zilei și a exclamat voios „eu închiriez apartamentul, ține-mi puțin berea”.

Ăsta ar trebui să fie unul din dormitoare, deși albastrul ăla de pe pereți îmi provoacă frig și mă duce cu gândul la un hol de așteptare. Însă cel mai urât lucru din cadru este, de fapt, ușa aia care se vede în dreapta. N-aș avea încredere să las două geamuri deschise, de frică să nu se trântească ușa și să se facă sticla țăndări.

Aici ai un hol colorat în două nuanțe de roz, ca să ți se lumineze ziua de fiecare dată când treci pe acolo. Mai sunt două fotolii cu puf de care am uitat complet că au existat vreodată. E și o pisică pe canapeaua aia care nu se potrivește cu nimic, dar probabil că nu este inclusă în preț. Păcat, că e singurul lucru frumos din tot acest cadru.

Asta este aceeași încăpere, dar dintr-un alt unghi, ca să poți aprecia mai bine cele două nuanțe grețoase de roz. Pisica e tot acolo, numai că a căzut o perină pe ea. Nu pare să-i pese prea mult.

Asta este una din cele două băi care se închide tot cu o ușă de-aia cu sticlă, ca să te simți ușor privit când stai cârcit pe budă. Știu că nu poți distinge mare lucru prin sticla aia, dar tot aș avea emoții dacă s-ar plimba cineva prin fața ei.

Partea bună e că a doua baie are o cadă sănătoasă și nu ești condiționat de cabina de duș de mai sus. Partea proastă e că și aici ai ușă cu sticlă, deci tot nu te poți bucura de o intimitate perfectă. Măcar culorile sunt ceva mai calde și nu riști să te lovești în genunchi de fiecare dată când te așezi pe wc.

Bucătăria e aproape ok, aș putea spune. Cu mobilierul nu am nimic, gresia de pe jos pare în regulă, până și faianța aia ar putea să arate decent dacă nu trânteau pe pereți galbenul ăla de vomă. Nu știu exact ce s-a întâmplat cu paleta de culori din apartamentul ăsta, dar toți pereții sunt colorați greșit. Nuanțe de roz, albastru de spital, portocaliu diluat și acest galben total neinspirat. Dar da, pentru toate aceste combinații se cere o mie de euro pe lună, ca să simți ce înseamnă să te usture ochii