Cât de mult ar trebui să ne temem de roboții ruși cu mitraliere?

Kalashnikov Group, compania rusească din spatele atacului iconic cu mitraliere AK-47, susține că a inventat o inteligență artificială capabilă să identifice ținte pe câmpul de luptă și să ia decizii.
Da, se pare că e în formare o armată de roboți capabili să decidă cine e inamic și dacă e ok să atace. E o afirmație șocantă.

Dar nu te panica. Avem mai multe motive să ne îndoim că roboții ar fi foarte utili în luptă.
„În viitorul iminent, Kalashnikov Group va dezvălui o gamă de produse bazate pe rețele neuronale", a declarat purtătoarea de cuvânt a companiei, Sofiya Ivanova, pentru agenția de știri rusă TASS în data de 5 iulie.

Ivanova a zis că firma va lansa un modul de luptă automat la târgul militar din Rusia din luna august a acestui an.

Kalashnikov mai dezvoltă și vehicule robotice de luptă care ar putea include noua inteligență artificială dezvoltată de companie.

Dar oricât de alarmant ar suna, această tehnologie există de multă vreme. Și totuși uite că n-am ajuns la apocalipsa roboților.

„Deja există rețele neuronale care au fost antrenate să identifice mai multe categorii de lucruri, inclusiv fețe", ne-a declarat într-un e-mail Patrick lin, expert în robotică la Universitatea politehnică din California. „Există și roboți autonomi."

Dar Lin crede că declarația despre rețele neuronale a companiei Kalashnikov e vagă. „Ce le-au învățat să facă? Să recunoască oameni sau să recunoască adversari înarmați?" a zis Lin.

„E foarte important, pentru că asta afectează nivelul încrederii pe care îl poți avea în ele și previzibilitatea. Fără ele, oamenii pierd controlul. Iar fără control, sistemul nu are valoare decât dacă vrei să împuște orice le iese în cale."

Kalashnikov nu ne-a răspuns la e-mailurile în care îi rugam să răspundă la aceste întrebări.

Peter W. Singer, autorul cărții Wired for War, o carte non-ficțiune despre robotica militară, a zis că firma se joacă cu terminologia. „Inteligența artificială are o definiție foarte fluidă, ca să nu mai vorbim că diferă de la o limbă la alta", ne-a zis Singer. „Lucrează la niște sisteme mai autonome? Evident. Sunt complet autonome? Evident că nu."

În domeniul armelor, autonomia completă poate fi o slăbiciune. De exemplu, armata americană lucrează de multă vreme la un sistem de arme cu detecție automată, dar tot e nevoie de o ființă umană care să monitorizeze aceste sisteme autonome, să analizeze rezultatele aparatelor și să dea aprobarea finală de deschidere a focului.

Acesta e unul dintre motivele pentru care drona înarmată cu rachete ale forțelor aeriene americane, are nevoie de doi operatori umani. „Întotdeauna va fi nevoie și de un om care să ia deciziile", a declarat un operator de dronă de la forțele aeriene pentru Foreign Policy.

În orice caz, e bine să fii sceptic în privința acestor declarații despre robotica militară. Deși e una dintre cele mai mari puteri militare din lume, Rusia e printre ultimele care a creat sisteme autonome sofisticate.

Forțele aeriene americane au început să lanseze drone Predator pe la jumătatea anilor 1990 și le-au înarmat în 2001. Forțele aeriene ruse operează câteva vehicule aeriene fără pilot, dar încă nu le-au adăugat arme.