Am fost la mitingul PSD de la Iași și-am văzut câtă ură a băgat Dragnea în români

„Mă duc să-i dau și eu un șprei lu’ Dragnea, stai numai să-l prind la câțiva metri de mine”, spune un tânăr care profită de cursa specială Copou - Piața Unirii să ajungă și el în centrul orașului, unde PSD a adus simpatizanți din toată Moldova pentru un miting în care să-și flexeze mușchii electorali după eșecul de luna trecută.

În timpul ăsta, jandarmii golesc piața, acum împrejmuită de mai multe rânduri de garduri, ca să lase apoi înăuntru doar participanții la miting aduși de PSD. 15 mii de oameni umplu piața și alte câteva mii de protestatari anti sunt în jurul lor. PSD se lăudase cu 40 de mii de participanți la Iași, dar nici așa nu e rău, având în vedere că la Vaslui au venit doar câteva zeci de persoane.

Teoretic ai voie să intri doar pe baza unui tichet, legitimație de membru de partid sau dacă ești pe o listă, practic însă nu stă nimeni să verifice, jandarmii îi lasă doar pe cei care vin din autocare, în grupuri mari, conduse de câte un lider, și îi refuză pe ieșenii curioși, simpli trecători sau protestatari.

„Dacă încercăm să trecem acum, ce-o să faceți, ne omorâți, nu?”, întreabă o femeie.

Pe partea cu bulevardul Ștefan cel Mare și strada Cuza Vodă, s-au strâns protestatarii, o mulțime de oameni care încearcă să acopere muzica din piață, de la scena unde urmează spectacolul PSD, cu zgomot de vuvuzele, fluiere și strigăte. Un individ cu o umbrelă albă pe care a scris cu șprei negru „MUIE PSD” stă cocoțat pe refugiul stației de tramvai.

Pe chioșcul de bilete, un grup de studenți la teatru au un semn cu un citat din Cehov, „Ce nervoși sunteți cu toții!”. Pe alte pancarte vezi „Slugilor, frumos la Iași?”, „Noi azi am fost la muncă!! Voi???” sau „Liberté, egalité, #MUIEPSD”.

Mulțumea se înfurie când apare un grup de manifestanți pro-PSD care încearcă să ajungă în piață. „Țineți-vă portofelele bine”, dă cineva tonul, urmat de „Huooo!”, „La muncăă!”. Numai o femeie înfășurată într-un drapel și cu o vuvuzelă în mână încearcă să îi calmeze pe cei din jur: „Nu suntem ca ei” și imploră să protesteze pașnic, dar glasul ei e neauzit în marea de flegme și mui.

Cei veniți la miting sunt aproape alungați de protestatari, dar reușesc într-un final să-și facă drum până la cordonul de jandarmi, care-i lasă să intre în piață.

Schimb și eu bula, intru în zona mitingului și simt că am pășit în altă lume. Muzică dată tare, să mascheze zgomotul protestatarilor, dube de jandarmi parcate una lângă alta de jur împrejur, ca participanții să nu vadă ce se întâmplă în afara zonei lor și sute de pancarte cu numele județului de unde-au fost aduși și numărul grupului. 106 Bacău, 142 Bacău, 49 Bacău etc. Dacă intri în mulțime, uiți de furia oamenilor de la doar câteva zeci de metri distanță. Mă apropii de [număr / județ] să văd cum și de ce au venit la Iași, dar nimeni nu vrea să vorbească. „Nu comentez”, „N-am nimic de zis”. Chiar și ăștia mai voioși, care cântă și dansează pe muzica dinspre scenă, de la care te-ai aștepta la un slogan, o convingere, orice, devin serioși și refuză să vorbească, odată ce încerci să-i bagi în seamă.

Peste drum, lângă cinema Victoria, care a fost transformat în centru de comandă de forțele de ordine, e unul dintre punctele de acces în piață pentru participanții la miting, care trebuie să treacă printr-un fel de culoar al rușinii, acest „Shame, shame, shame!” transformat în deja-plictisitoarele „Hoții!” și „Muie PSD!”.

Lică, un tânăr la cămașă, aruncă cu hanoracul după cei care trec prin culoar. „Am fost bătut și scuipat și de români și de țigani”, îmi spune supărat. E necăjit că el, rom fiind, e asociat cu cei la care astăzi strigă. „Mulți îmi spun că nu sunt român, dar eu sunt mai român decât ei. De câțiva ani scriu câte o poezie pentru țara asta de 1 Decembrie”, și îmi spune cum să-i găsesc unul dintre texte, o poezie despre politicieni și emigrație.

Doi tineri care se țin de mână spun că sunt din Suceava și că au venit cu o mașină mică, nu c-un autocar. „Salut, frate, eu nici nu știu ce caut aicea. Ne-au luat unii cu mașina, «Hai», și am venit. Nu știu pentru ce.” Trei indivizi cu chef de caterincă și scandal se apropie amenințător de ăia care întind bancnote de un leu, dar doi jandarmi îi văd la timp și îi împing înapoi în mulțimea care se îndreaptă spre piață.

Pe măsură ce trece timpul, furia celor care stau proptiți de garduri și strigă împotriva PSD crește și scandările, trolleala și glumițele se transformă într-un soi de violență, care-mi amintește de minutele de ură din 1984. O femeie dă cu piciorul prin gard în altă femeie care merge la miting și protestatarii încep să-i scuipe pe cei care trec prin culoar și să arunce cu monede de 10 și 50 de bani în ei. Mulți dintre ei sunt bătrâni speriați, și se vede pe chipurile lor că nu prea înțeleg ce se întâmplă și de ce sunt huliți.

Pe scenă se face prezența, „Salutăm Bacăul, salutăm și județul Neamț, aplauze și pentru județul Botoșani”, după care urcă un Ansamblul folcloric „Ștefan Vodă” din Chișinău și cântă ceva cu „Ne așteaptă țara, Europa ne așteaptă”, în timp ce publicul lor intră cu capul plecat și mâna pe șapcă, să se ferească de scuipații celor de după garduri.

Urmează Carmen Avram, candidat PSD la europarlamentare, care e în delir, altfel nu-mi explic de ce spune că „PNL și USR vor să desființeze salariul minim pe economie”, ca și cum așa ceva e posibil. Din când în când mai strigă numele șefului partidului și mulțimea îi răspunde în urale aprobatoare.

Vine și Dragnea pe scenă și, ca un MC adevărat, începe cu un name dropping care să ungă sufletele moldovenilor: „Suntem aici, aproape de Voroneț și de Sucevița, aproape de Codrii Neamțului”. Discursul lui e o treime vrăjeală electorală, de genul „asfaltăm drumurile din zona rurală” și „construim autostrăzile care nu s-au construit până acum”, două treimi delir conspiraționist, cu „rețele de dezinformare securiste” și „Băsescu și Iohannis i-au făcut pe români să se urască între ei”.

Din spate, un cetățean care a reușit să intre și el la miting, deși nu e simpatizant, îl huiduie și strigă „Mincinosule!”.

Cineva a scos o boxă la geamul unuia dintre blocurile din piață, de unde se aud mesaje anti-PSD. Dragnea e furios și o dă și mai tare cu conspirațiile. „O mână de derbedei umblă pe aici, pe lângă scenă, și încearcă să ne bruieze”, se gândește puțin, „bine plătiți, ce-i drept”. Ce critica mai devreme, dezbinarea, încearcă și el acum. De peste garduri, protestatarii văd „ciuma roșie” și „asistați social”, dinăuntru, oamenii îi urăsc pe „tefeliști” și „haștag reziști”. De la alt geam cineva aruncă în piață câteva zeci de pliante pe care scrie „Ia pomenile de la PSD-ALDE, dar nu vota cu ei!”.

Pleacă Dragnea și, deși în program mai e Ansamblul folcloric „Floricica de la Munte” din Piatra Neamț, piața se golește. Șefii de grupuri își adună oamenii, cu ajutorul unor portavoci. „Suntem aici, ne vedeți? Haideți că plecăm!”, „Stați oleacă, domn director!”

În piață încep să apară câțiva protestatari care-i hărțuiesc pe cei care se așază acum în coadă de la autocare. „Mortule!”, strigă un bătrân către unul și mai în vârstă. Altă bătrână se oprește și își face cruce în fața câtorva tineri care o înjură. În câteva minute, protestatarii umplu piața și încep să rupă cartoanele lăsate de pesediști peste tot, un covor de gunoi.

După jumătate de oră de protest în Piața Unirii, mulțimea pleacă în marș pe traseul obișnuit: Ștefan cel Mare - Palatul Culturii - Bulevardul Independenței și înapoi în piață. O zi mai târziu, încă aud zgomotul ăla al vuvuzelelor, ca un roi de albine.

E bine că Iașiul, centrul unei regiuni prăduite zeci de ani de PSD, cea mai săracă și nedezvoltată parte a țării, începe să se trezească și îi arată lui Dragnea și partidului unic în general că nu mai sunt așa boieri precum credeau.

În schimb, atitudinea celor care, crezându-se de partea bună a istoriei, consideră că e ok să scuipe și să înjure bătrâni, în loc să încerce să înțeleagă mecanismele din spatele deciziilor lor, îți arată scindarea pe care a creat-o PSD. Ce nu înțeleg oamenii e că trollingul și glumițele, când sunt îndreptate către electorat și nu către adevărații vinovați, politicienii și sicofanții lor, creează un efect fix invers de cel dorit.

Nu fac decât să adâncească faliile din societate. Și apoi se miră că românii votează PSD.