De ce riscă România să piardă cele 80 de miliarde de euro primite de la UE

Săptămâna trecută, președintele Klaus Iohannis s-a întors de la Bruxelles cu 80 de miliarde de euro de la UE, pentru investiții și recuperare economică după pandemie. Banii nu sunt cadou, ei trebuie obținuți pe baza unui plan. Greenpeace a analizat planul Guvernului și a descoperit proiecte reciclate, unele vechi de 40 de ani, care nu au nicio legătură cu dezvoltarea sustenabilă care trebuie să rezolve crizele prin care trecem: cea sanitară și cea climatică. Ori tocmai pentru asta a mobilizat Uniunea Europeană un buget enorm de aproape două mii de miliarde de euro. „E ca și cum părinții ți-ar da bani să plătești întreținerea și tu te duci la mare cu ei”, spune Valentin Sălăgeanu, director Greenpeace, care explică toate motivele pentru care am putea rata banii.

În plan, sunt incluse și proiecte cu impact asupra mediului. Rabla este unul dintre cele mai longevive proiecte ale Ministerului Mediulu, care ratează scopul de a contribui la un aer curat în orașe, dar face parte din viziunea guvernului pentru redresare economică. Statul oferă vouchere pentru cine își casează mașina veche, ca să-și ia una nouă, dar astfel a reușit doar să aducă și mai multe mașini pe străzi. Un alt proiect pentru viitor este Casa Verde Fotovoltaică, care presupune finanțarea de panouri solare pentru locuințe. Dar până în prezent, mai mulți dintre aplicanți au fost respinși. Iar la capitolul energie, guvernul insistă să continue cu construcția hidrocentralei Bumbești-Livezeni într-o arie naturală protejată.

Strategiile din spatele proiectelor incluse în plan ratează obiectivele ambițioase asumate prin Acordul de la Paris, de limitare a încălzirii globale, de tranziție către sustenabilitate în toate domeniile. România continuă să mizeze pe cărbune, întârzie renunțarea la el și perpetuează era combustibililor fosili prin folosirea gazelor naturale, continuă o dezvoltare turistică devastatoare pentru mediu și exploatează pădurile pentru materie primă, în loc să investească în protejarea celor seculare. Analiza completă este aici.

VICE: Cum vor contribui Rabla și Rabla Plus la „reclădire”?
Valentin Sălăgeanu, director Greenpeace România: Rabla nu e un proiect bun pentru mediu. La nivel european, în baza acordului global pentru climă, se merge către renunțarea la combustibilii fosili, adică inclusiv benzină și motorină. În multe țări și la nivel de orașe se interzic deja vehiculele cu motor cu combustie internă. Deci investiția într-un nou parc auto prelungește dependența de combustibili fosili, dacă luăm în calcul durata de viață a unei mașini noi, pe lângă faptul că amprenta de carbon a fabricării este mare.

La noi, programul este gândit pentru două motive: susținerea producției autohtone de autovehicule și ameliorarea calității precare a aerului prin înnoirea parcului auto din țară. Ei bine, atâta timp cât nu există o taxă de mediu la înmatriculare, România devine cimitirul mașinilor vechi, iar scopul programului Rabla de înnoire a parcului auto nu este atins, ba din contră, media de vârstă a parcului auto crește.

Ce alte soluții ar fi pentru îmbunătățirea calității aerului?
Unele mai deștepte și cu beneficii multiple: transport public în comun de calitate și electrificat, infrastructură pentru mobilitate alternativă (piste de biciclete, de exemplu), mai multe spații verzi, centuri verzi în jurul orașelor etc.. Acestea sunt soluțiile practicate în țările civilizate, care cresc calitatea vieții, nu înlocuirea unui rău cu alt rău.

Programul Rabla Plus pentru mașini electrice e mai puțin nasol decât Rabla, dar tot ocolește aceste soluții evidente. Iar dacă te uiți la valoarea mică a subvenției raportată la costul unui automobil electric, este inaccesibil. Este un program pentru bogați.

Care e scopul programului Casa Verde Fotovoltaic și cât de bine funcționează?
Este un program bun, dar s-a blocat din incompetența Administrației Fondului pentru Mediu, autoritatea care-l administrează. Până în prezent, au fost aprobate 13 mii de dosare, printr-o selecție netransparentă a peste 26 de mii de dosare, dar nimeni nu a primit finanțare, deși programul a fost lansat acum doi ani. El ar trebui extins, ca să acopere cât mai mult din potențialul național, adică milioane de gospodării, nu câteva zeci de mii.

Prin acest program, cât mai mulți oameni ar trebui să devină independenți de sistemul energetic național, ba chiar să contribuie la el cu energie produsă de ei. Astfel s-ar elimina și sărăcia energetică, nu doar că oamenii și-ar produce singuri mare parte din energia de care au nevoie, dar ar fi și plătiți pentru cea pe care o injectează în sistem.

Cât de potrivită este construcția de hidrocentrale în acest plan?
Planul de înființare de noi hidrocentrale este o altă prostie imensă. S-a aflat de ceva timp cât de nocive sunt pentru mediu, cât rău fac speciilor și ecosistemelor. De aceea, în unele țări deja se dezafectează. Suntem și sub procedură de infringement pe microhidrocentrale, o dovadă în plus că nu ne protejăm apele. În plus, Strategia pentru Biodiversitate a UE țintește în direcția opusă, vor să renatureze 25 de mii de kilometri de cursuri de apă în statele membre, ceea ce e un semnal că trebuie să redăm râurile naturii, nu invers. Un exemplu concret de stupiditate este includerea hidrocentralei de pe Jiu printre proiectele importante, în condițiile în care există o decizie definitivă și irevocabilă prin care lucrările au fost declarate ilegale, râul fiind într-un parc național și sit Natura 2000.

Cu banii primiți, Guvernul ar fi trebuit retehnologizeze hidrocentralele existente, pentru a le face mai eficiente și mai puțin dăunătoare.

Care sunt pașii din plan pentru tranziția energetică spre surse curate de energie?
Când toată Europa merge către energii verzi regenerabile, noi propunem investiții masive în gaz. Gazele naturale sunt combustibili fosili, prin urmare va veni și ziua renunțării la ele, inevitabil. Nu sunt doar dăunătoare mediului, ci și finanțelor, pentru că nu vom amortiza costurile până când va trebui să renunțăm și la acest combustibil.

Guvernul propune noi capacități nucleare și persistența cărbunelui în mixul energetic național, cel mai poluant combustibil fosil. Zeci de mii de oameni lucrează în industria cărbunelui, iar dacă ne facem că îi protejăm și le promitem că nimic nu se va schimba, doar îi mințim. Cu cât amânăm mai mult data la care vom renunța la cărbune, cu atât mai mari vor fi costurile tranziției. Iar cei care vor avea cel mai mult de suferit sunt chiar oamenii care lucrează în aceste industrii.

Normal și onest ar fi, dacă tot lucrăm la acele Planuri Teritoriale de Tranziție Justă obligatorii, care includ măsuri de revitalizate a zonelor miniere și de recalificare a oamenilor afectați de eliminarea carbunelui, ca acest Plan Național de Investiții și Relansare Economică să fie convergent cu ele. Prin urmare, planul de redresare ar trebui să aibă în vedere eliminarea cărbunelui și găsirea de soluții pentru regiunile carbonifere, unde oamenii rămân fără joburi și cu mediul distrus.

Care este viziunea în ce privește turismul ecologic?
La noi, turismul ecologic este aproape inexistent. De ce ne-ar interesa pe noi, cea mai bogată țară din UE în ce privește biodiversitatea, să ne folosim de acest avantaj? De ce să nu facem exact pe dos, doar pentru că suntem neprofesioniști și nu întrebăm specialiștii? Adică tăiem drumuri peste munți, pentru promovarea turismul de viteză, de scurtă durată și de tranzit, care aduce doar gunoaie, poluare și nu ajută cu nimic comunitățile locale.

Planul Guvernului prioritizează, din nou, exploatarea pădurilor pentru lemn de foc sau produse primare care aduc bani puțini pentru comunitățile locale, în loc să prioritizeze investiții în protejarea celor mai vaste păduri virgine din UE și în silvoturism. Milioane de metri cubi de cherestea sunt mai profitabile decât milioane de turiști. Nimeni nu zice să nu ai industrie forestieră, dar nu în detrimentul celor mai bogate păduri din Europa și al comunităților locale, nu cu produse care aduc venituri mici oamenilor din zona rurală, nu în contextul crizei climatice și al nevoii de a proteja 30% din păduri și de a le extinde.

Care este, de fapt, direcția pe care ar trebui să meargă Guvernul?
Toate aceste proiecte au în comun lipsa de viziune a Guvernului. Acordul Climatic de la Paris spune că trebuie să limităm creșterea temperaturii globale la 1,5 grade, ca să nu producem un colaps al biosferei. Asta înseamnă o tranziție energetică de la combustibili fosili, la surse regenerabile și verzi de energie.

Pactul Ecologic European impune ținte clare pentru conservare, creșterea biodiversității în spațiile urbane, reducerea drastică a pesticidelor și fertilizanților în agricultură, creșterea suprafețelor împădurite și a calității pădurilor, politici comerciale pentru protecția pădurilor planetei, politici sustenabile de utilizare a resurselor marine și multe altele.

Strategia UE pentru Biodiversitate propune ca 30% dintre suprafețele terestre și marine să fie arii naturale protejate; noi avem 23%. Zece la sută dintre ele să fie strict protejate; noi avem trei la sută. Ar trebui să protejăm cu strictețe pădurile primare, dar România și-a tăiat 50% dintre ele în ultimii 15 ani. Ar trebui să refacem habitatele degradate, să practicăm agricultură organică, să protejăm albinele, să înjumătățim pesticidele, să restaurăm mii de kilometri de râuri și să plantăm trei miliarde de arbori.

Ce-au înțeles guvernanții din toate astea? Să finanțeze o lume de care Europa se îndepărtează, pentru că înseamnă dezastru climatic și prin urmare, un dezastru pentru umanitate.