Părintele detectorului de minciuni din România mi-a spus dacă poți păcăli poligraful

România nu stă foarte bine când e vorba despre criminali în serie, dar ăsta e unul dintre topurile din care e foarte bine că lipsim. Cu toate astea, mâncăm pe pâine filme și documentare despre ei, cot la cot cu restul lumii.

Obsesia pentru true crime a luat avânt în ultimii ani, până-n punctul în care oamenii au ajuns să simpatizeze cu criminalii – poate cel mai recent caz de genul ăsta e serialul Netflix The Jeffrey Dahmer Story. În România, Marius Csampar, un tip care are șase crime la activ, e vedetă pe TikTok.

Am vrut să aflu mai multe despre istoria criminalilor în serie români, așa că am vorbit cu omul care a reușit să-i prindă pe mulți dintre ei. E vorba de profesorul Tudorel Butoi, omul de care se leagă apariția detectorului de minciuni în România.

Într-o zi cu peste 40 de grade în termometre am plecat în centrul Bucureștiului spre locul unde are biroul în căutarea rezolvării misterelor crimelor în serie și ca să aflu dacă ai vreo șansă să păcălești poligraful în caz că te duce iubita la un test de fidelitate.

VICE: Ați adus poligraful în România, un aparat de care se leagă multe legende. Vă întreb direct: Există o metodă prin care poate fi păcălit?
Tudorel Butoi: E o întâmplare că debutul meu în psihologia criminală s-a legat de introducerea detectorului de minciuni pentru că, până atunci, țara noastră nu a avut ca tehnică de investigație poligraful, nici măcar ca plan de viitor. Am lucrat vreo opt ani singur cu detectorul de minciuni, de-aia am fost foarte vizibil, până am instruit alți psihologi în laboratoarele teritoriale, după cum învățasem eu de la americani.

Însă nimeni în criminalistică nu dă o ceapă degerată pe un mijloc care nu e eficace imediat în identificarea, analiza și probarea infracțiunii. La acel moment, generalul Jean Moldoveanu a spus că nu o să-mi curme elanul și o să mă ajute. Mi-a zis să mă duc la infracționalități mai vechi – crime, violuri, furturi, comise cu ani în urmă –, iar dacă aveam să identific autorii necunoscuți și să probez aceste fapte, care oferite parchetului și instanței, vor duce la condamnare, vom putea folosi detectorul și la anchete în curs.

Poate fi păcălit poligraful? Da. În metodologia de investigație sunt prevăzute câteva măsuri care sunt menite să ne protejeze de erori: nu se testează minori (care au reacții emoționale instant la intrarea în camera cu poligraful), nu se testează persoanele labile psihic sau emoțional (cei cu internări psihiatrice, cei anchetați excesiv, femei gravide) sau alte categorii, care rămân la aprecierea expertului psiholog.

Serialele și documentarele despre criminali în serie au devenit tot mai populare. Ce cazuri din România credeți că ar merita o astfel de ecranizare?
Netflix are un singur obiectiv: să genereze vizionări și interes. De aceea, detectorului de minciuni i se exagerează valențele sau este îngropat din cauza eșecurilor.

Noi avem cauze grele de tot care merită ecranizate. De exemplu, într-un județ din Ardeal, am identificat la un moment dat simptomatologia comportamentelor simulate la un tânăr care ucisese în urmă cu zece ani de zile un pădurar, în cadrul unui litigiu cu privire la furt de lemne. După zece ani, l-am identificat într-un cerc de suspecți, dar lipseau probe, iar tânărul era destul de viclean.

Când l-am testat la poligraf, i-am identificat indicii comportamentului simulat, mi-a mărturisit crima și împrejurările care au dus la această situație, până și unde ascunsese mama lui arma crimei. Toporul era pe grinda șurii din curte, care prezenta încă sângele victimei. După ce a comis crima la 18 ani, modul în care a dejucat planurile criminaliștilor până la 28 de ani, merită, cu siguranță, o ecranizare.

Nu există niciun român în topul celor mai activi criminali în serie din lume. Spune asta ceva despre noi? Este dorința de a ucide personală sau unele popoare sunt mai predispuse ca altele?
În 37 de ani de activitate, eu am identificat 11 criminali în serie – cum să mai apărem în topul ăla? Cu trei, șapte sau zece crime – criminalii în serie nu au avut context să-și continue practica în România, căci criminaliștii români au știut să coroboreze modurile de operare. Există teorii care spun că, în funcție de criterii istorice sau geografice, anumite popoare sunt mai înclinate spre violență, dar eu cred că este fals. Apetența pentru crimă și violență sunt lucruri personale și nu au legătură cu locul unde te-ai născut.

Conform statisticilor, cel mai prolific criminal în serie român e Vera Renczi, supranumită și Văduva Neagră. Dacă tot am ajuns aici, există diferențe între femei și bărbați când vine vorba de motive și modul de operare? Sunt mai predispuși bărbații la crime?
O crimă se săvârșește în funcție de împrejurări favorizante, motivație (precum răzbunarea, jaful, etc.) și structura temperamentală a individului. Așa se întâmplă peste tot. La Vera Renczi a fost vorba de probleme psihice. Criminalitatea e un fenomen social, care nu poate să lipsească din nicio evoluție, pentru că presupune întrunirea contextului, motivului și structurii personalității, indiferent dacă sunt bărbați sau femei.

Se poate spune că frustrările sau deviațiile sexuale sunt punctul comun în ceea ce privește criminalii în serie?
Categoric, da. Frustrarea unui individ care nu a avut prilejul să-și manifeste sexualitatea în contextul și la timpul potrivit alimentează inhibițiile și ajung să ducă la obsesie sexuală. Individul obsedat sexual duce victima în stare de inconștiență, practică loviturile în zone-cheie, o strangulează, îi rupe hainele (ca sublimări, descărcări ale inhibițiilor), iar de cele mai multe ori criminalul intenționează, dar nu este apt fizic să violeze victima, ceea ce degenerează în crimă din frustrare. De obicei criminalii în serie bărbați sunt cei care au fetișizat actul sexual pentru că nu sunt capabili să discute cu o femeie, să o cucerească sau să producă un act sexual.

Anders Breivik, criminalul norvegian care a omorât 77 de persoane în 2011, a depus de curând o cerere de eliberare condiționată, care i-a fost respinsă. Pot fi criminalii în serie reabilitați? E posibil ca un astfel de om să fie eliberat și să nu mai reprezinte un pericol pentru societate?
Toți criminalii în serie pe care i-am prins eu sunt, din punctul meu de vedere, irecuperabili. 

Gheorghe Dincă e cel mai recent criminal în serie român intens mediatizat. Cu toate astea, mai sunt voci care cred că e nevinovat. Care este părerea dumneavoastră despre caz, e vorba de un țap ispășitor sau de un criminal odios?
Nu trecuseră nici 48 de ore de la cazul Caracal când am vorbit de asta. Am zis că Dincă e cel care a săvârșit cele două crime și va fi condamnat. Criminalul în serie, însă, este cel care la intervale diferite de timp înșiruie crime care au ca motivație componenta sexuală, de la două victime în sus. Dincă nu e criminal în serie, pentru că s-a oprit la a doua crimă.

Există natural born killers? Există predeterminare genetică când vine vorba de criminali în serie?
Nu există predeterminare genetică pentru așa ceva – nici nu înțelegem încă genetica pe deplin. Ne naștem cu potențial divers, dar nu cu lucruri dictate. Poate e o zonă de agresivitate dictată de corp, pe care o observăm chiar și la copii mici, dar în niciun caz până la crimă dictată genetic. Vorbim doar despre context prielnic pentru a deveni criminal.

Cum ne putem da seama când stăm de vorbă cu un criminal în serie? Există indicii sau comportamente care ar trebui să ne dea de bănuit în ceea ce privește o persoană care ar putea fi un potențial criminal în serie?
Nu există indicii – doar teorii. Sunt o grămadă de oameni care au chinuit animale când erau mici, dar comportamentul nu a dus neapărat la crimă. Nu avem vreo statistică relevantă în legătură cu asta. Putem identifica anumite tipare comportamentale la criminalii în serie, dar nu putem spune că se aplică în cazul tuturor.