Serial, Making a Murderer, Unsolved Mysteries, Helter Skelter, The Night Stalker, The Vanishing at the Cecil Hotel… Filmele și serialele bazate pe povești reale cu crime sunt mai populare ca niciodată. Multe persoane sunt efectiv dependente de seriale, cărți și podcasturi cu crime și vor să cunoască cele mai sordide detalii despre criminali în serie. În Belgia, podcastul flamand De Volksjury nu face excepție. A avut atât de mult succes, încât se va lansa o carte cu poveștile din el pe 15 mai. Dar de unde vine fascinația noastră pentru acest gen? De ce simți o dorință atât de puternică pentru povești cu crime, disperare și tragedii? Neurologia îți poate oferi o explicație.
Am stat de vorbă cu Silke Vandebroeck și cu Laura Scheerlink, creatoarele podcastului De Volksjury, și cu Ariane Bazan, psiholog și doctor neurolog la Université Libre din Bruxelles, ca să înțeleg ce e cu fascinația asta.
Videos by VICE
VICE: De ce crezi că sunt oamenii atât de interesați de crime?
Dr. A. Bazan: Parțial pentru că aceste povești sordide le oferă oportunitatea să reflecteze la cum ar reacționa ei în astfel de situații. Uneori avem fantezii sadice și ne gândim că astfel de întâmplări ne pot ajuta să evoluăm. Dacă urmărești cum s-a petrecut o crimă, ai iluzia că înveți ce ai putea face ca să eviți o astfel de situație oribilă. Îți faci un plan ca să nu sfârșești și tu la fel de dezastruos. Filmele și emisiunile de genul ăsta te ajută să înțelegi situațiile de care te temi, ceea ce îți dă un sentiment de control.
Silke: Cred că fascinația provine din faptul că sunt niște situații cu care nu ai de-a face în mod obișnuit. De ce ucide criminalul pe altcineva și nu pe mine? Ce anume împinge un om să omoare? E în natura umană să căutăm răspuns la astfel de întrebări.
Laura: Eu cred că e și ceva voyeurist acolo. Îți place să tragi cu ochiul la o situație grea în care nu ești implicat.
Deci fenomenul acesta nu e ceva nou?
Dr. A. Bazan: Ființele umane sunt ghidate de impulsuri, care au, parțial, o natură sadică și masochistă. Sună intens, dar aceste instincte sunt suprimate, de obicei, imediat ce devii conștient de ele. Fiecare dintre noi are niște violență în interior și un mod de a o descărca fără să facem rău societății e să consumăm poveștile astea bazate pe crime reale. E un mod prin care ne descărcăm civilizat agresiunea internă.
Sunt mai interesante lucrurile care au încărcătură negativă?
Dr. A. Bazan: Face parte din natura umană să nu ne gândim mult la lucrurile care sunt bune așa cum sunt. Evident că folosim mai multă energie pentru lucrurile încă nerezolvate. Așa funcționează mintea. Mereu ne facem griji pentru ce nu funcționează și nu ne preocupă ceea ce funcționează deja.
Dar de ce a crescut totuși atât de mult popularitatea acestui gen în ultimii ani?
Silke: Cred că fascinația a existat mereu, dar după ce niște seriale precum Making a Murderer au avut mult succes, furnizorii de servicii de streaming au început să promoveze tot mai mult seriale similare. Și cititorii de ziare sunt pasionați de astfel de senzaționalism.
Dr. A. Bazan: Popularitatea acestui gen de divertisment nu e doar un eveniment media, ci și un fenomen politic. La jumătatea secolului 20, am experimentat un război de o violență teribilă. După asta, s-a dezvoltat o anumită dinamică în instituțiile occidentale: unitate și pace, cu un anumit optimism că asta o să funcționeze. Dinamica a ținut cincizeci de ani după război.
Astăzi asistăm la falimentul Națiunilor Unite, poate și la cel al modelului european, și la creșterea violențelor îngrozitoare în Occident – cum ar fi atacurile din capitale. Încrederea în idealul pacifist se stinge, în parte din cauză că nu ne putem baza pe instituțiile politice și liderii din întreaga lume. Ideea generală e că răul predomină, chiar și în intimitatea caselor noastre. Încrederea în modelul de civilizație e mai mică decât acum douăzeci de ani, deci există mai multă nevoie de a controla frica. Și, cum am spus, poveștile despre crime pot fi un mod de descărcare pentru asta.
Silke și Laura, cum ați ajuns să faceți un podcast despre asta?
Silke: Mereu am fost interesată de astfel de povești, dar abia când am început să ascult podcastul Serial, în 2015, am realizat că true crime e un adevărat gen în sine. M-am lăsat transportată de povești. Și de atunci, am ținut-o tot așa.
Laura: Am realizat că mă fascinează genul ăsta când, la vârsta de 12 ani, eram cu părinții la un târg de carte și am găsit una despre criminali în serie belgieni. De atunci a început pasiunea.
Ce caz te-a marcat cel mai mult?
Silke: Marc Dutroux. De-a lungul episoadelor pe care le-am făcut despre cazul lui, am realizat ce impact major a avut asupra țării noastre. Reacțiile ascultătorilor care nu știau deloc informații despre caz sunt foarte importante pentru mine. Mă bucur să văd că oamenii apreciază atenția pe care o dăm cazurilor belgiene
Laura: Cel mai mult m-au marcat cazurile criminalilor belgieni precum Andras Pandy, Marc Dutroux și Brabant Killers. Ascultătorii au și ei niște povești super interesante. N-are cum să nu te atingă când primești mesaj de la un ascultător al cărui bunic a fost de față la locul unei crime.
Cum vedeți viitorul genului true crime?
Dr. A. Bazan: True crime e un gen minunat care are valoare și un viitor. E un mod de a dezvălui lucruri care nu se spun despre funcționarea unor instituții sau rețele underground. Uneori, true crime e singurul mod de a aborda anumite chestiuni în mod transparent pentru un public larg.
Silke: Sperăm ca oamenii să nu se plictisească niciodată de true crime, pentru că, așa cum spune Laura, mereu vor exista crime. Avem multe în plan. Voiam să facem și niște emisiuni live anul trecut, dar ni s-au anulat. Dar săptămâna asta lansăm cartea despre poveștile din podcast. Dacă va avea succes, s-ar putea să mai scoatem una.
Laura: Cartea e o extensie a podcastului, prin care am vrut să aducem ceva nou. Include cazuri noi și, la fiecare caz care a fost deja tratat în emisiune, un expert adaugă detalii esențiale. Fiecare capitol e structurat în jurul unei întrebări principale la care vrem să răspundem.
