Ce trebuie să știi despre căderea Guvernului Cîțu și cum a ajuns AUR să profite de chestia asta

Guvernul Cîțu a fost demis ieri prin moțiunea de cenzură depusă de PSD și susținută de USR-PLUS și AUR, care a trecut cu 281 de voturi, cele mai multe voturi din istoria ultimilor 30 de ani. Niciun vot împotrivă, nicio abținere. Ziua în care s-a votat moțiunea a fost un circ cu Supermani căzuți în cap și Șoșoace războinice, din care nu s-a mai înțeles nici împotriva cui a fost de fapt moțiunea. După discursurile din Parlament însă, puteai să juri că în plen s-a votat de fapt moțiunea împotriva USR-PLUS.

Partidul condus de proaspătul președinte ales Dacian Cioloș a fost principala țintă a celor care și-au împroșcat discursurile de la tribuna Parlamentului. Cei mai virulenți critici au fost Sorin Grindeanu și Florin Cîțu care au avut același discurs, aproape la virgulă. Cîțu a tăiat, astfel, orice urmă de negociere cu partidul cu care mai ieri se poza, în timp ce PSD-ul a arătat că nu și-a primit degeaba apelativul de „ciuma roșie", că nu se vor schimba vreodată și că nu poți să ai încredere în ei nici când sunteți în aceeași echipă. 

Uite așa se face că deși PNL a făcut un congres obscen, cu cinci mii de oameni, care a crescut probabil rata de infectare la nivelul Bucureștiului și la nivel național, ca să voteze la conducere echipa câștigătoare, noul lor șef a fost înlăturat de la cârma Guvernului. Cum ar spune Iohannis, echipa e câștigătoare, păcat că a pierdut. 

Ironia sorții a făcut ca ședința în care a fost demis Florin Cîțu să fie condusă de Ludovic Orban. 

Ziua moțiunii de cenzură a confirmat faptul că ultimele mișcări pe care USR-PLUS le-a făcut urmau să prezică o calamitate politică pentru partid. E greu să spui că useriștii au câștigat odată cu căderea guvernului pentru că vorbim despre același guvern pe care l-au girat și același prim-ministru pe care l-au susținut. 

Ai putea să zici că a fost o dovadă de ipocrizie din partea lui Marcel Ciolacu că i-a luat la mișto pe useriști că au dat jos guvernul din care au făcut parte, în condițiile în care PSD-ul e expert la doborât guverne proprii. Doar că USR nu e PSD. Ba din contră. USR s-a lansat ca un partid anti-sistem care a vrut să fie o alternativă la clasa politică coruptă, un watchdog în Parlament și un garant al respectării statului de drept și al valorilor democratice și europene. 

Problema e că USR-PLUS a știut foarte clar, încă de la început, la fel cum am știut și noi, cu cine vor guverna. Pot să-și dea acum ochii peste cap și să spună că au fost păcăliți, dar asta nu mai impresionează pe nimeni. USR-PLUS a girat cu zâmbetul pe buze, în mod repetat, derapajele PNL-ului, sfidând speranțele și încrederea pe care niște oameni de bună credință și le-au pus în ei. Iar pentru asta primesc acum nota de plată. 

AUR-ul și PSD-ul cu care au fost nevoiți să se alieze, o mișcare prin care și-au dezamăgit încă o dată electoratul, au demonstrat că nu au intenția de a mai susține USR-ul în nicio combinație care să-i ducă din nou la guvernare. 

Degeaba a anunțat Dan Barna că îl va propune pe Dacian Cioloș prim-ministru pentru că nimeni nu-i mai vrea la guvernare, nici măcar peneliștii, deși fără ei nu mai au majoritate. Barca USR-PLUS se scufundă încet, dar sigur, iar partidul riscă izolarea totală pe scena politică. Așa cum era AUR înainte să fie băgați în seamă de USR cu moțiunea de cenzură. 

AUR e pe culmile succesului. Se laudă că au dat jos guvernul, că au un electorat activ care iese la proteste în plin val patru, ba îl și amenință pe președinte cu suspendarea. Problema e că au dreptate cu niște chestii. Pandemia, restricțiile, diferențierile făcute între vaccinați și nevaccinați, puterea pe care au căpătat-o în Parlament, toate ajută AUR să crească și mai mult în sondaje. Și culmea e că nici nu trebuie să facă prea multe pentru asta. 

„Nu o să irosim nicio secundă pe Florin Cîțu. La revedere." Atât a zis Simion în plen, în ziua moțiunii de cenzură.

Poți să spui multe despre AUR, dar nu îi poți acuza de prostie politică. AUR nu vrea la guvernare, pentru că nici nu are oameni cât de cât competenți pe care să-i bage acolo. Vrea un guvern de tehnocrați, ceea ce e puțin probabil să se-ntâmple. Așa că se va așeza la masa negocierilor din poziția de putere în care și PNL-ul și PSD-ul vor încerca să-i convingă să le susțină propunerea de premier. 

La cum i-am văzut până acum, nu se vor îmbăta de putere, nu vor profita de asta și nu vor negocia în schimbul unor funcții, pentru că realizează că asta i-ar face să scadă în ochii alegătorilor. Dar o vor juca ei suficient de bine încât cei care i-au votat să fie mulțumiți că au pus ștampila pe ei. Trist, dar adevărat! - cum ar spune președintele nostru.   

Că tot vorbeam de președinte, Iohannis e cel care trebuie să acționeze acum. Momentan ne-a zis că nu se grăbește. Așa că, deși suntem într-o criză a sistemului de sănătate, o criză a prețului la energie, și o criză guvernamentală, după cum a observat și președintele, consultările vor începe abia pe la jumătatea lunii octombrie. 

După ce va discuta cu fiecare partid în parte, Iohannis va trebui să vină cu o propunere de prim-ministru. Poate ar fi mai bine ca următoarea nominalizare de prim-ministru să fie din universul Marvel, având în vedere că cel mai șmecher personaj din universul DC Comics a dat fail. Doar zic.

Până unde va merge Iohannis cu susținerea premierului? Nicio idee. Într-un fel ar fi ciudat să îl îngroape pe Cîțu după ce l-a susținut trup și suflet pentru șefia partidului. În Parlament urmează un joc în doi între PSD și Iohannis, care se va încheia fie printr-un blat, fie printr-o cedare a președintelui. 

Hai să luăm varianta cea mai simplă - Iohannis retrage susținerea lui Florin Cîțu, propune un alt premier mai pe placul useriștilor, se reface coaliția și își văd liniștiți de treabă. Asta ar însemna să-și calce pe orgoliu, să recunoască că a greșit când l-a susținut pe Cîțu la șefia partidului și să cedeze în fața pesediștilor și a celor de la AUR, lucru care îl va discredita politic forever.  

Ai spune totuși că Iohannis nu are nimic de pierdut în fața electoratului pentru că nu mai poate candida oricum la o funcție de președinte. Dar pare că, totuși, Iohannis nu e pregătit să-și încheie cariera politică și în niciun caz să renunțe la putere. Mai nou, a început să se comporte ca un membru de partid, deși Constituția nu îi permite acest lucru, semn că vrea să își găsească susținere și să capete influență în partid cât să mai poată avea un loc și el pe scena politică românească. Cam cum a făcut și Băsescu. 

A doua variantă, susținerea necondiționată pentru Cîțu, e ceva mai complicată. Iohannis ar trebui ca prima dată să numească un premier de sacrificiu, care va putea să se retragă înainte de vot - cum a făcut Cîțu în favoarea lui Orban anul trecut sau să ajungă la votul din Parlament, unde va pica. Astfel, va fi respectată, de formă, decizia CCR, care interzice ca premierul proaspăt demis prin moțiune să fie imediat propus pentru a forma un nou guvern.

După asta, Iohannis îi poate propune pe Cîțu premier. 

Cel puțin teoretic, Cîțu n-ar putea să treacă niciodată de votul Parlamentului. O eventuală cedare a USR i-ar dinamita mandatul lui Cioloș, iar PSD a spus că nu va susține sub nicio formă un guvern minoritar. În plus, interesul social-democraților e să se ajungă la alegeri anticipate, unde oricum vor obține mai mult decât în decembrie 2020. Singura variantă în care PSD poate vota un guvern Cîțu este un blat grosolan cu Iohannis, ceea ce ar confirma teoria că de fapt Ciolacu doar s-a prefăcut că face opoziție. 

În cazul în care premierul de sacrificiu și Cîțu sunt respinși de Parlament, Constituția spune că președintele poate dizolva Parlamentul. Dar nu-l obligă nimeni. Prin urmare, Iohannis nu va dizolva Parlamentul, pentru că nu are niciun interes ca PNL să ajungă la anticipate. 

Dacă va continua să-l țină în brațe pe Cîțu, Iohannis îl poate desemna și a treia și a patra oară pe Cîțu, care în timpul ăsta va fi premier interimar. Cât? Până ce va fi suspendat președintele, dar să faci un referendum pentru suspendarea președintelui prin care să chemi oamenii la vot în plin val al pandemiei e o crimă. 

Mi se pare incredibil că nimeni din echipa câștigătoare, nici președintele, nici Rareș Bogdan, care urla din toți rărunchii „Florin Cîțu președinte!”, nici cei 2 878 de delegați liberali care l-au votat nu au luat nici măcar o secundă în calcul posibilitatea ca guvernul să cadă. 

Era o vreme când pesediștii votau și dansau cum pocnea Dragnea din degete. Au fost momente când dacă le-ar fi cerut să pună un ornitorinc ministru o făceau cu trei mâini și ne mai și explicau doct că n-are cioc. Acum e la fel, doar că pe galben. 

Peneliștii au văzut că fac partidul praf cu competiția asta internă, că lumea s-a săturat de alegerile lor ca de șorici în a patra zi de Crăciun și totuși s-au înfoiat toată vara și apoi s-au încolonat la Romexpo ca să oficializeze dezastrul, fără pic de rațiune. S-au mai și aplaudat singuri. Au continuat să-l susțină pe Cîțu chiar și cu riscul unui dosar la DNA. 

„Cei de la PNL au încercat să ne cumpere la bucată, au încercat să ne mituiască şi am făcut un drum până la DNA. Prima chestiune pe care o avem de făcut este să anunţăm organele competente şi vreau să facem cunoscut românilor toată schema prin care Florin Cîţu şi-a pus parlamentarii să ne ofere mită: funcţii în deconcentrate pentru apropiaţi”, a spus George Simion care a dat publicității o înregistrare în care Cosmin Șandru (deputat de Timiș) și Nicolae Bitea (șeful STPT) au încercat să mituiască un parlamentar AUR. 

În acest moment, Cîțu e probabil cel mai detestat politician român - încrederea în el a ajuns după numai câteva luni de guvernare la 14 la sută. Ce-i drept, Dragnea a avut zece la sută, dar era într-o perioadă în care toată țara striga Muie PSD. Cîțu le-a avut pe toate - susținere în partid, sprijinul lui Iohannis, USR-ul, UDMR-ul, și o opoziție slabă, că și acum pare că Ciolacu mai mult din silă mai zice vreo două la adresa liberalilor. A pierdut totul, mai puțin susținerea echipei câștigătoare. 

După căderea guvernului, PNL se încăpățânează să vină cu o singura soluție: Cîțu prim-ministru. În orice formulă și cu orice preț, așa o spun toți cu aceeași absurditate sinistră, cu aceeași iresponsabilitate, aceeași patologie politică. Oameni buni, dacă nu puteți trăi fără el, nici voi și nici Președintele, luați-l acasă.