Trei chestii cu șoferi care te învață cum să te porți în traficul din România

Trei chestii legate de autovehicule s-au petrecut săptămâna asta. Nu, nu vorbesc de bomba lansată de Taxify, ci de chestia care pune pe jar orice român. Întreabă orice pieton, trotinist, cyborg cu segway, biciclist, motociclist, șofer (cu sau fără aparat de taxat stricat) sau vatman despre orice alt participant la trafic, și-o să pleci cu traista de înjurături plină. Cu toții știm plăcile cu România, țara cea de căcat când vine locuri de parcare, de oameni prea ocupați pentru Universul ăsta, de șoferi prea nehotărâți pentru conducătorii sportivi, de bicicliștii cei violenți, de înjurături, nervi și claxoane.

Dar orice ai spune, Bucureștiul sau Timișoara s-au mai relaxat, cel puțin când vine vorba de a apăsa pe claxoane. Ne mai civilizăm și începem să înțelegem că prin bun simț și discernământ trecem peste orice accident. Bine, asta nu înseamnă că nu mai găsești toate formele de faună în trafic. O să-ți dau trei exemple apărute în știri săptămâna asta. Să începem cu cel mai nașpa.

Pe 4 august, Flaviano Pampagnin, un italian cu afaceri prin Timișoara, i-a zgâriat oglinda laterală unui băiat de 27 de ani pe Bulevardul Eroilor. După ce i-ar fi oferit păgubitului posibilitatea să se vadă la firma de asigurări zilele următoare pentru a rezolva problema, Flaviano a fost refuzat și s-a urcat în mașină când a văzut că omul devine agresiv. Ceea ce ar trebui să faci și tu când ai de-a face cu așa situații.

Problema e că nu a încuiat ușile, iar tânărul s-a suit pe bancheta din spate și a început să-i care pumni în cap, fix când italianul demara. A intrat în alte două mașini parcate regulamentar, dar oricum nu a mai prins firul evenimentelor. Flaviano a intrat în comă de gradul patru, că nu cu mult înainte fusese operat în zona cervicală.

Acum trei zile, a murit. Asta ca să înțelegi în ce poate degenera un mic rahat. Știu că subliniez evidentul, dar dacă ai de-a face cu oameni violenți cel mai bine e să fii calm și să încerci să te adăpostești dacă vezi că situația escaladează.

Există și metode faine de a da o lecție în savană. La fel ca un arest cetățenesc, fac parte dintr-o zonă gri, juridic. Spre deosebire de arestul cetățenesc, soluții ca acțiunea „Ai parcat ca un bou" din anii trecuți te făceau pasibil de amendă, dar și era cam aiurea, zic, că stickerele aveau un adeziv prea puternic. O alternativă mai omenească, dar greșită gramatical, a încercat-o omul ăsta.

În schimb, o variantă destul de acceptabilă a surprins-o recent Oana, într-o postare care a făcut valuri și-a pornit controverse săptămâna asta, pe grupul Info Trafic Timiș.

Că asta-i treaba cu soluțiile creative. Deși sunt mai OK, poți să te aștepți ca mesajul să aibă efectul opus. În plus, e riscul să ajungi ca la punctul unu. Cu toate astea, dacă folosești doar hârtie pentru a lăsa un mesaj, e bine, că măcar e biodegradabilă.

E super nasol când ești pieton și dai de un urs cu permis care prin „doi metri disponibili pietonilor" înțelege să lase nici metru, dintre care trei sfert e nămol, ca să și-o parcheze el pe asfalt. Dar oricât ar fi el de urs, asta nu-ți dă mână liberă să-l lași cu daune.

Zilele trecute, a apărut pe interneți poza de mai sus. L-am găsit pe autorul ei, care e din Chișinău. Vladimir mi-a zis că nu-l cunoaște nici pe justițiar, nici pe deținătorul auto. „Mașina am fotografiat-o în în sectorul Rîșcani din oraș. Când am fotografiat-o, era parcată regulamentar într-o ogradă și avea deja inscripția pe ea."

Probabil că nu acolo s-a petrecut actul artistic. Oricum, urât. Avem ceva similar și din București, din februarie 2016. Vlad Eftenie a fotografiat o mașină pe care scria mare „TRECERE DE PIETONI". Cred că-i evident unde a parcat tipul care o conducea.

Următoarea chestie pe care am făcut-o a fost să consult legea. Florin, care e jurist, m-a ajutat să găsesc articolul la care s-ar putea încadra fapta ta, în momentul în care atingi mașina altuia. Cazurile astea se încadează în general, în Noul Cod Penal, la Capitolul V (Distrugerea şi tulburarea de posesie), Art. 253:

De asemenea, toate parcările aiurea ar trebui semnalate la Serviciul Rutier al Poliției Locale. E ciudat, cumva, pentru că există cazul timișoreanului care fix asta a făcut, dar le-a și lipit ceva adjective un pic grele de frunte. Omul a fost inițial amendat, dar după reacția publică nefavorabilă, Poliția Locală Timișoara a cam dat înapoi. Deși am fost la ei să-i întreb despre detaliile cazului, mi-au răspuns abia după câteva săptămâni că pe parcursul anului s-au amendat singuri de peste o sută de ori în trei ani. M-am simțit ca într-un moment din ăla, de „Bine ați venit pe Insula «Vrem justiție, dar ne cam grăbim». Număr de locuitori: 105 polițiști locali".

Gluma la o parte, cre' că s-au mai disciplinat și ei. Cam asta e problema, de fapt, că suntem cu toții prea indolenți ca să mai dăm doi bani pe corectitudine. Șoferii, când le e lene să găsească cea mai apropiată parcare. Că-s suficiente care stau goale. Autoritățile, că nu-și fac treaba, măcar cu avertismente. Că sunt prea ocupați cu a încălca ele legea, câteodată. Și trecătorii, când păgubesc șoferii cu ceva mai mult decât timp pierdut și simț al rușinii.

Știu că greu să simți că ai și tu locul tău într-o junglă în care copacii nici măcar nu-s verzi, deși îți taie soarele. Dar încearcă cu tactul. Vezi, poate merge.