Presa rusă e supy că nu-ți plac extremiștii din jurul alegerilor europene

Alegerile pentru Parlamentul European de pe 26 mai sunt două dintre cele mai importante subiecte acoperite de mass media rusești. Articolele se bazează pe declarațiile date de politicienii pro-ruși din Uniunea Europeană și de reprezentanții grupurilor politice radicale, ceea ce creează o imagine distorsionată a ceea ce se întâmplă.

Mass media rusești urmăresc activ cele mai noi evenimente din Europa, în mod special modul în care se desfășoară pregătirile alegerilor pentru unul dintre principalele organisme europene - Parlamentul European. Subiectul alegerilor europene e prezent în fluxurile de știri ale tuturor publicațiilor centrale de știri. Cu toate astea, la fel ca majoritatea subiectelor de politică internațională din Rusia, alegerile sunt prezentate prin prisma propriilor proiecții și interese ale țării.

În general, previziunea pe care o oferă presa rusă cititorilor săi e: prezență scăzută la urne, șantaj în sensul de „dacă ne sunteți prieteni, sunteți în siguranță”, sprijinirea forțelor politice care militează pentru reapropierea de Federația Rusă și delegitimizarea procesului electoral.

Presa scrie despre creșterea insatisfacției cetățenilor europeni față de propriile vieți și neîncrederea acestora în instituțiile europene. Acordă o atenție extraordinară liderilor politici populiști de dreapta, pe care îi prezintă drept surse primare de informație despre politica europeană.

E esențial de menționat că Rusiei nu-i pasă cum se pregătesc alegerile la nivel național. Cu toate astea, agenția rusă TASS a menționat România într-un articol care se concentrează încă din titlu pe existența forțelor anti-europene în România și face referire la declarațiile liderului Partidului Popular European (PPE) Manfred Weber. Din citat reiese, însă, că politicianul vorbea despre o tendință generală în UE, fără să se concentreze asupra României, de unde putem vorbi despre niște manipulare aici, precum și în continuare.

Principalii eroi ai publicațiilor din ultimele săptămâni sunt liderul partidului ultra-stângist „Franța Nesupusă”, Jean-Luc Melenchon și lidera partidului de extremă dreapta „Frontul Național”, Marine Le Pen, cunoscuți pentru euro-scepticismul lor. Dar presa rusească sprijină și mesaje din partea altor partide care critică Uniunea Europeană, cer anularea sancțiunilor împotriva Rusiei și au o agendă naționalistă.

Se pune accent și pe participarea Marii Britanii la alegerile europarlamentare, în ciuda Brexitului, și asupra președinției României la Consiliul European, discutată în termeni de conducere dezastruoasă, din cauza promovării unei agende care dezavantajează Rusia. Spre exemplu, poziția fermă a României împotriva construcției conductei de gaze „Nord Stream - 2”.

Trebuie acordată atenție specială reacției mass media rusești la acuzațiile aduse unor politicieni europeni și legăturilor lor cu Rusia. Materialele pe acest subiect se concentrează în mod special pe ridiculizarea și pe nulitatea unor asemenea acuzații.

Eticheta de „agent al Kremlinului” e prezentată ca ceva amuzant și chiar favorabil pentru un presupus „politician cinstit”, care-și dorește pace în Europa. Cu toate astea, modul în care expresia „amenințarea rusească” e formulată în articolele din Rusia o face să pară o glumă, ceva lipsit de seriozitate, ca și cum „bătrâna Europă nu mai are fapte reale”.

De exemplu, cuvintele „agresiunea rusească” și „posibile intervenții ale Rusiei în alegeri” sunt puse între paranteze și folosite cu o ironie accentuată. Prin tacticile astea de informare, Rusia transmite mesajul că garanția păcii poate fi acordată doar în schimbul extinderii influenței sale în politica Europeană - atât prin anumiți oameni și partide, precum și prin proiecte care ar întări poziția Rusiei în Europa.

În același scenariu, se distribuie la scară largă și informații din partea partidelor susținute de Federația Rusă. Așa că partidul german „Alternativa pentru Germania”, celebru pentru declarațiile naționaliste și ideile anti-imigranți, rămâne popular în presa rusească. Un anume articol vorbește despre inițiativa partidului de a dizolva noul Parlament European, despre acordarea permisiunii ca partidul să dea un ultimatum cu privire la retragerea Germaniei din Uniunea Europeană, dacă cererile sale nu sunt ascultate, precum și despre inițiativa partidului populist italian de dreapta „Liga”, de a elimina sancțiunile asupra Rusiei. Prezența altor figuri politice din UE la știri e mai scăzută decât cea a liderilor mișcărilor populiste.

Pe de altă parte, lideri politici influenți din politica europeană sunt prezentați ca niște ratați amărâți, băgați în corzi de „curajoșii populiști”. De exemplu, prin materiale cu titluri ca: „Marine Le Pen i-a pus o condiție lui Macron.”

Afirmații care nu sunt susțin direct agenda Rusiei sunt catalogate „isterie anti-rusă”. De exemplu, asta decurge dintr-un articol de pe News.ru, cu titlul: „Liderul partidului francez a condamnat isteria anti-rusă din UE.” (Și-l citează tot pe Melenchon.)

Astfel, mass media rusești creează o imagine pozitivă a politicienilor pro-ruși, în ochii publicului intern. Politicieni a căror susținere nu trece de zece la sută. Un astfel de sprijin selectiv dă valoare adăugată „eroilor” în ochii votantului european.

Toate aceste manipulări sunt completate de povești despre cât de nesatisfăcuți sunt cetățenii europeni despre viața lor de zi cu zi. De exemplu, ziarul Kommersant scrie în articolul intitulat „Pasiuni la Strasbourg”:

În același timp, știrile despre alegerile europarlamentare se pot reduce la o singură poveste: în ochii presei rusești, unii politicieni încearcă să reia relațiile cu Rusia, în timp ce alții agravează situația.

Pe de altă parte, informațiile mai ample despre candidați, programe, problematica pe care și-o propune UE și desfășurarea pregătirilor pentru alegeri la nivelul țărilor membre lipsesc sau sunt prezentate prin perspectiva rusească a „șantajului de pace”. Această strategie de informare are ca scop manipularea prin citate, date și omisiuni a multor probleme esențiale. Se dă atenție în principal aspectelor benefice pentru Rusia și nu celor care ar avea un impact sau o influență reală în spațiul internațional.

Astfel, prezența politicienilor și a mișcărilor politice care nu au au o influență decisivă asupra rezultatelor alegerilor europene domină mass media rusești. Cu toate astea, actuala lor imagine și retorică merge bine cu strategia de promovare a Rusiei, convenabilă pentru UE - respectiv isterie anti-ruși, neîncrederea oamenilor în politicienii europeni și o prezență masivă la urne. Așadar, strategia va fi să delegitimizeze alegerile europene, înainte ca ele măcar să aibă loc.