Fotografii din arhiva lui Nikolas Gregory
Weekendul acesta, Galeria MX din New York va expune o cutie ciudată din lemn, deschisă și plină de sticluțe colorate. Deasupra sticluțelor, pe o plăcuță placată cu aur, va fi un text și o fotografie cu un sistem digestiv uman. Creat de designerul Nikolas Gregory, kitul conține tot ce ai nevoie ca să confecționezi bijuterii personalizate cu ajutorul propriului cur.
Conform instrucțiunilor care acompaniază cutia, fiolele conțin materiale abrazive și colorante comestibile și un inel încrustat cu pietre prețioase. Potențialii utilizatori consumă aceste materiale ca pe o masă obișnuită. Ideea e că, după ce inelul ajunge în stomacul utilizatorului, substanțele corozice ingerate și sucurile gastrice din stomac vor roda inelul și vor scoate la suprafață pietrele prețioase de sub stratul exterior. Apoi inelul trece în intestinul mic și materialele abrazive șlefuiesc inelul. Pe măsură ce acesta trece prin intestin, alături de alte deșeuri, căcatul se întărește în jurul lui și colorează pietrele cu substanțele colorante. La final, ai ghicit, utilizatorul trebuie să pescuiască inelul din propriul căcat, iar acesta va arăta diferit în funcție de metabolismul și dieta lui, precum și alți factori din sistemul digestiv.
Videos by VICE
Sună total razna – și asta e și ideea. Denumit după un extraterestru care consumă stomacul și anusul victimelor în romanul lui Stephen King, Dreamcatcher, proiectul Ripley este reflecția lui Gregory asupra traiectoriei lumii. Până acum, niciun om nu a folosit acest kit, care rămâne un prototip unic fără o piață clară de clienți. Dar, atunci când VICE s-a întâlnit cu Gregory, acesta ne-a explicat cum i-a venit ideea pentru Ripley și cine ar fi interesat să-l cumpere.
VICE: Spune-mi cum ai ajuns să-l creezi pe Ripley.
Nikolas Gregory: Kitul Ripley e un fel de reflecție asupra relației noastre cu mâncarea în viitor. Lucrurile pe care le mâncăm sunt tot mai industrializate. Alimentele viitorului, precum Soylent, nu au nevoie de mecanica pe care trupul uman a dezvoltat-o în ultimele mii de ani. Deci cum va arăta mâncarea viitorului și cum ne putem folosi corpurile la potențial maxim când nu mai avem nevoie de această mecanică a corpului? Cum ne putem monetiza corpurile?
Deci morala ar fi că sistemul capitalist învinge sistemul biologic?
Mai degrabă mă întreb cum am putea să ne refolosim părțile corpului cât mai frumos. De asta i-am dat forma unui inel. Inelul e folosit pentru a-i face o propunere romantică unei persoane iubite. E un act foarte personal. Ce alt mod de a-ți arăta dragostea față de cineva e mai potrivit de atât?
Pari să privești foarte pozitiv situația. Dar, din punct de vedere cultural, când vedem imagini cu biologia umană folosită pentru producție, acestea sunt aproape întotdeauna distopice, nu?
Când am început proiectul, ne gândeam să facem doar un videoclip cu o linie de producție, în care muncitorii digeră materialele. Apoi trec materialul următoarei persoane de lângă. Cât despre partea SF, numele de Ripley vine de la o creatură care omoară oamenii după ce intră în ei prin anus. Deci e un truc de botez similar cu Soylent, produsul care și-a luat numele tot dintr-un film SF.
Acum știu că nimeni n-a testat încă sistemul Ripley. Dar când am auzit prima oară de el, întâlnisem deja destul produse ciudate cât să mă gândesc că probabil ai testat produsul și ai de gând să-l transformi într-un produs comercial pe bune.
Ne-am gândit să-l promovăm ca pe un produs comercial. Cum ar reacționa societatea dacă ar fi real și cum ar reacționa la un proiect speculativ? Dacă ai zice că e pe bune, oamenii s-ar enerva mult mai tare, așa că impactul ar fi fost mai puternic.
Nikolas Gregory
Și atunci de ce n-ați făcut asta?
Mi s-a părut prea ridicol. Dar am oferit toate informațiile care îl fac să pară destul de real.
Ai de gând să-l comercializezi în viitor?
Nu, deloc.
Totuși, dacă e o imagine potențială a viitorului, trebuie să convingi oamenii care au contact cu el că ar putea deveni un produs viabil într-o zi. Cum faci asta?
Aș vedea acest produs comercializat pe două piețe. Fie aș vedea corpuri umane folosite pentru producție: mănânci materialele și caci produsul final. Ești plătit pentru fiecare produs. Ar fi o imagine sinistră a viitorului. Altă opțiune ar fi ca acest kit pentru inele să fie vândut cu o sută de mii de dolari unor persoane foarte bogate care sunt interesate de cea mai nouă formă a bijuteriilor de lux. Poți să-l prezinți ca pe un kit al luxului ultimul răcnet.
Citește și: Arta de pe Instagram e o glumă pe seama ta
Cel mai mult m-a intrigat faptul că produsul tău îmbină luxul cu groaza.
Imaginile pe care le-am făcut sunt destul de grotești, cu un fundal negru și modelul îmbrăcat în robă albă. Sugerează că ar fi un proces medical foarte scârbos, dar ambalat într-o cutie frumoasă de bijuterii.
Produsul alimentar Soylent, cu care l-ai comparat pe Ripley, a ajuns să aibă un succes comercial serios pentru că are o valoare practică pentru mulți oameni. Nu știu dacă Ripley are același potențial. Cum ai compara potențialul practic al lui Ripley față de cel al produsului Soylent?
Lucrările speculative fac societatea să se gândească la aceste chestiuni ridicole. Ar fi tare ca Soylent să ajungă în toată lumea. Ripley e mai mult o chestie cinică. Dar cred că în o sută de ani o să avem un produs similar. E important să facem genul ăsta de lucrări artistice ca să evităm realizarea lor ca produse reale în viitor.
Ce lucruri fac referire la Ripley în viața modernă?
Cred că cea mai asemănătoare idee e Mechanical Turk. Doar că în acest caz nu-ți folosești corpul, ci resursele, adică timpul. Deci e important să discutăm despre asta, să recunoaștem această realitate.
Se poate spune că faci o comparație între munca pe termen scurt care folosește muncitori independenți și distopia post-biologică?
Are aceeași vână capitalistă – folosirea corpului cuiva. N-am setat un preț exact pentru produs. Mî gândeam că am putea stabili un preț pentru procesul efectuat de o altă persoană pentru tine. E ceva similar cu utilizarea mamelor-surogat.
Te-ai gândit la asta când ai avut ideea lucrării?
Da. M-am gândit că e tabu să îți folosești corpul ca să faci produse, dar zilnic mâncăm lucruri procesate prin animale. Cum e cafeaua aia de lux pentru care anumite animale sunt hrănite cu boabele pe care apoi le excretă. Acela e un echivalent bun pentru acest proiect. Doar că e foarte tabu să folosești corpul uman pentru așa ceva. Totuși, unele lucruri care sunt considerate tabu acum ar putea fi folositoare în viitor.
Cât de mult te-ai străduit să te asiguri că designul Ripley e funcțional? Ai consultat experți în domeniu sau a fost doar un exercițiu de imaginație?
Am prieteni care lucrează în domeniul științific. Am pus multe întrebări și am făcute niște teste. Ideea designului speculativ e să te joci cu o situație nerealistă până când devine complet realistă și se destramă tabuul din jurul ei. Dar toate lucrurile de care ai nevoie ca să încerci acest experiment sunt legale și se pot cumpăra online separat.
Urmărește-l pe Mark pe Twitter.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe proiecte artistice pe VICE:
Studentul ăsta și-a mâncat șoldul pentru artă
Pe artiștii români de 15 ani îi inspiră macabrul
Marioca, Fiul ploii
